Tânăra Andreea Russo debutează în curând cu primul său volum din trilogia „Amintiri din viitor”, o carte ce tăinuiește mistere, pune multe întrebări și trezește sete de răspunsuri.

„Ce ar fi dacă lumea ar cunoaște că ar muri?”

Andreea Russo este autoarea generației sale, o tânără de 20 de ani, studentă în anul II la Contabilitate, Universitatea de Stat a Moldovei. Comunică pe Facebook cu cititorii săi pentru a afla părerea și așteptările lor. Lucrează cu pasiune asupra visului de a deveni într-o bună zi laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

Este pasionată de cifre, psihologie și filosofie, iar dragostea sa din copilărie de a scrie poezii a evoluat recent în dorința de a scrie o carte, subiectul căruia l-a măcinat și l-a trăit mult timp până a lua penița în mână și a începe primul paragraf.

Pe când avea 15-16 ani a început a scrie poezii, fapt ce ar putea avea, după părerea sa, tangențe cu apariția micuței sale surori. „Știam că voi scrie, aveam o presimțire că asta e al meu”, afirmă ea. Imboldul ce a motivat-o să înceapă o carte a venit acum un an, fiind marcată de un eveniment din viața familiei sale.

„Cu un an în urmă a decedat o persoană foarte dragă mie, fratele mai mic al mamei mele. Asta m-a influențat foarte mult. Mi-a venit un gând: ce ar fi dacă lumea ar cunoaște că ar muri? Personajul din carte pe nume Mir, de la Vladimir, inventat în memoria unchiului meu, este un copil care își  cunoaște viitorul, dar își uită trecut. El știe când va muri. Este foarte neobișnuit, ambițios, cu caracter și care învață să trăiască normal, asemeni altor oameni. În carte se evidențiază cât de mult contează ziua de azi și relațiile între noi”, explică Andreea.

Cartea a fost finalizată pe data de 1 august 2015, după numai o lună și jumătate de când o începuse. Andreea a oferit-o pentru lectură prietenilor săi, apoi a mers la scriitorul Dumitru Crudu. Peste câteva zile i-a spus: „Sunteți o scriitoare.” S-a adresat ulterior lui Ion Bargan, de la editura Bestseller, care a citit cartea timp de o oră și a acceptat din prima să dezvolte acest proiect.

„Din cauza că oamenii la noi nu își doresc să citească o carte care este voluminoasă, am decis să oferim câte puțin. Cartea întâi va fi mică, pentru a veni această foame și poftă de a citi mai departe”, menționează tânăra.

„Totul ce se întâmplă în viață este corect și nu trebuie să schimbăm nimic, altfel va fi haos.”

Denumirea „Amintiri din viitor” semnifică toată viața și istoria acestui băiat, care la început are vârsta de 6 ani.

 „Tematica este destul de dificilă. Suntem oameni formați din amintirile noastre. Nu putem trăi fără trecut, deoarece trecutul suntem noi. Băiatul însă trăiește cu amintirile sale din viitor. Nu are trecut, este gol. Imaginează-ți, nu știi nimic, ai 20 de ani și tot ce a fost până acum e în beznă. ”

Photo: Alex Iordache

„Mir cunoștea preventiv unele lucruri și toți aveau frică de el. Spunea lucruri concrete, minut în minut. Totuși, eu i-am lăsat personajului meu copilăria, deoarece prin această carte vreau să redau mesajul că trebuie să prețuim ceea ce avem, că totul e corect, e așa cum este. Și nu e nevoie de schimbat ceva, deoarece astfel va fi haos. Asta e ideea de bază.”

Cartea are 120 de pagini și, potrivit spuselor Andreei, este foarte dificilă, dar scrisă cu un limbaj simplu și accesibil tuturor. Personajul relatează la persoana întâi la timpul trecut.

Andreea a mărturisit că are idei încă pentru două cărți, care vor fi la fel de bune, după părerea ei. Ne-a spus că personajele sale trăiesc paralel cu ea, parcurg același drum și o însoțesc zi de zi. Cea de-a doua carte este în proces de scriere, iar tânăra știe deja ce va conține și cel de-al treilea volum.

„Eu mă joc cu imaginația oamenilor. Am scris cartea foarte șiret.”

Andreea afirmă că stilul său personal și l-a cultivat de sine stătător, fără amprenta altor scriitori a căror opere a avut ocazia să le descopere. Printre cărțile sale preferate, totuși, sunt lucrările lui Agatha Christie, ale lui Mircea Eliade și romanul „Idiot” de Feodor Dostoevski.

„Nu am învățat de la nimeni nimic. Sunt scriitori care îmi plac, dar ei nu scriu ca mine. Eu mă joc cu imaginația oamenilor. Iubesc să citesc cărțile biografice și jurnalele. Ele sunt despre om și viața omului, dar de la ele nu poți să înveți să trăiești. Istoria vieții mele m-a influențat. Încerc să explic foarte scurt și clar ideea mea. Dacă un copil o va citi și va înțelege, înseamnă că eu am ajuns la conceptul de bază.”

În carte sunt multe dialoguri, care după părerea Andreei, sunt mai complicat de scris, deoarece e dificil de gândit prim prisma mai multor personaje. Andreea intră în piele personajului și gândește asemeni lui.

„În carte viața e atât de frumoasă. În realitate, însă, deseori spunem din grabă ceea ce nu dorim sau ce nu trebuie. Când scrii, dialogul e frumos, iar am încercat să îl creez mai realistic. În text nu există descriere – nu înțelegi unde te afli, în ce an, cum arată personajele. Acest lucru a fost făcut cu un scop, dar prin intermediul trailer-ului și a coperții s-a tras puțin cortina la o parte”, spune Andreea.

Pentru coperta cărții a fost utilizată o fotografie realizată de Alex Iordache și înfățișează un copil care privește printr-un geam aburit și un pic șters.

„Fără acest geam suntem oameni normali, ne gândim la viitor, dar nu avem o idee clară despre ce va fi. Avem doar niște presupuneri și schițe. Băiatul privește printr-o porțiune de geam clară, ceea ce demonstrează că personajul vede mai multe decât restul.”

„Secretul se găsește, parțial, în prima carte.”

„Am scris atât de șiret cartea, încât să fie pentru toți interesant. Prima parte este copilăria, poate fi interesantă și pentru un copil de 12 ani și la întrebările îi voi răspunde pe parcursul celorlalte două cărți. Am scris carte în așa fel încât să o poată citi oricine. Este vorba de copilărie, relații cu părinții, de prietenie, de iubire prin sacrificiu. Lumea, întrebată ce ar face în ultima zi din viață spune că ar iubi, dar nimeni nu se întreabă ce va face acel om pe care l-ai iubit cu  zi înainte. ”

Norocul i-a surâs Andreei atunci când amicul său Ion Bargan și scriitorul Dumitru Crudu pe care îl cunoaște de la o vârstă fragedă au decis să o ajute în efectuarea acestui prim pas de lansare. Andreea însă recunoaște că pentru un tânăr care începe acest drum de sine stătător este dificil să izbutească, întrucât va trebui să cucerească prin manuscrisul său și să insufle încredere editurilor la care va apela.

„Dacă un tânăr apare din senin și nu are relații precum le-am avut eu de ani buni cu Dumitru Crudu și Ion Bargan, va fi mai dificil să obțină aprobarea manuscrisului său, deoarece nu se știe sigur că va fi responsabil și că va munci. Specialiștii vor fi sceptici și va trebui să demonstreze că merită, că se poate avea încredere în el. De asemenea, e necesar să-și poată apăra lucrarea și ideea”, a oferit un sfat scriitoarea.

Cartea va fi lansată la Chișinău la 9 decembrie 2015, iar 10% din vânzările cărții vor fi donate în scopuri caritabile organizației CCF Moldova — Copil, Comunitate, Familie. „Vrem să facem un bine și lucrarea să fie mai mult decât o carte”, conchide Andreea Russo.

Iată și trailer-ul cărții regizat de Greg Schwartzog.

Citate din carte:

• „Realizam că această lume nu are să mă accepte așa precum sunt.”
• „Am învățat să prețuiesc prezentul, unicul moment în care suntem în stare să ținem sub control propriul destin.”
• „Nu m-am decepționat în iubire. Iubirea e sacră. M-am decepționat în oameni!”
• „Oamenii sunt prea egoişti pentu a se gândi la tine, ei se gîndesc doar la ei, doar la greşeala lor, iar tu te consumi. În esenţă, ne consumăm fiecare în parte de la nişte nimicuri pe care inconștient le vedem scrise cu majusculă.”
• „În ziua de azi și cerul e fățarnic.”
• „Da, suntem niște lași care nu avem curaj să trăim cum dorim noi. Nu avem curaj să rămînem. Să corectăm. Și cel mai trist e faptul că nu suntem în stare să comunicăm sincer cu persoanele dragi.”

Autor: Eugenia Tataru