CRONICILE PARAZITULUI PROLETAR: despre biserica

Toată lumea care are treaba prin centru, vorbește despre ecranul care va fi amplasat în scuarul Liceului „Gheorghe Asachi”. Cică, ne vor arăta 24 din 24 filme cu tentă religioasă. Toți s-au indignat că, li se va spala creierul. Politica bisericii este ca un manelist care citește rap – are talent dar nu mai are mesaj. Cam asta-i povestea cu biserica, după ce am auzit atîtea știri proaste despre popi corupți și despre pederastia din rîndurile lor, nu prea mai vrem să știm nimic de biserică. Mai ales că tinerii care-și pierd anii în scuarul de lîngă Asachi sunt pentru integrarea europeana, iar biserica, din cîte știm noi, nu prea vrea să se integreze, pentru că suntem ortodoxși și aparținem bisericii pravoslavnice conduse de nenea Kiril și nenea Putin.

Bun, dar hai să nu băgăm toate într-o oală. Pe mine nu mă sperie acest ecran pentru că știu că n-au șanse să mă convertească. Dumnezeu n-are treabă cu biserica, deși sunt preoți demni de tot respectul, eu cunosc cîțiva care chiar merită să fie numiți oamenii Domnului, dar rămîn de părere că Dumnezeu n-are nevoie de publicitate și promo montat în clădirea bisericii.

Tot respectul pentru nenea Ciuntu care a strîns banii, la cît mănîncă mașina lui și cît de scumpă-i benzina, înțeleg că e o jertfă, apreciez și efortul său de a aduna toate la un loc, nu-i ușor, din cîte știm deja, să faci un pas în Moldova.

Asta cu popa e clară, Dumnezeu să-i dea sănătate și să facă ce are de făcut, pe mine mai mult mă deranjează toți copii care s-au regăsit în știrea aia de pe Prime. La început am văzut scaunele în culorile naționale și scena și am crezut că vor face concerte și alte manifestări social-vulnerabile, dar cînd au aflat știrea au pus botul cu toții.

Nu vrem, nu ne place, nu știm, nu și nu și nu și etc. Ce vă deranjează, de fapt? Sunt sigur că nu prea știți ce vă supără cel mai mult, că n-o să puteți să vă pierdeți viața în liniștea bîrfelor voastre, că o să vă acopere maneaua creștină? Dar discuțiile din scuarul sunt tot un fel de manea cu pretenții de rap. Hipsterași nesiguri și domnițe pretențioase supărate stau și nu fac nimic cîte jumătate de zi, așa măcar o să aibă o gălăgie de fundal. Mă mai gîndesc și la vagabonzii din zonă, care vor putea să doarmă pe scaunele alea și vor mai avea și un televizor, unii cred ca au văzut unul ultima oară vreo 10 ani în urmă.

Cei din noi care pot fi manipulați vor fi, iar cei care nu – nu vor fi niciodată, e simplu și nu merită atîta fum.
Cu riscul de a fi atacat și de a supăra unii inși, vă propun să nu ai fiți chiar atît de categorici, nici nu știi cum înveți ceva nou. Ce n-ar face biserica, Iisus rămîne un exeplu demn de urmat, iar iertarea pe care o promova merită să rezoneze în zilele astea triste și tehnologizate.

text: Ronin Terente