De data asta la BITEI am avut încă o experiență extraterestră cu cei din Japonia. Acum am avut un spectacol de mișcare Butoh, a fost “Amintiri despre mare” un material lucrat și prezentat de Moe Yamamoto și Kei Shirasaka.
Cei care au auzit de așa oameni de teatru ca Meyerhold, Craig sau Artaud, au auzit probabil și replica: lipsa evenimentului este un eveniment în sine.
Butoh este o formă de mișcare pur niponă pe care noi, europenii, o putem găsi lipsită de sens și logică, dar nu-i chiar așa.
Ne-muzică, ne-cuvinte, ne-mișcare, ne-bunie, totul a fost o negație în această seducătoare și enervantă experiență teatrală de ieri. E complicat să vorbești despre un asemenea spectacol pentru că reprezintă o noutat și poate să pare neclară cititorului, pot spune doar că teatrul trebuie să nască o stare și spectacolul de ieri a născut nervi și frică și oroare și înjurături, dar n-a lăsat pe nimeni indiferent, deși unii păreau plictisiți. A fost dur și inutil ca toată arta contemporană.
Mișcarea a fost amplasată într-o lume inexistentă, într-o lume aflată după un atac nuclear sau scufundată la fundul oceanului, finalul lumii moderne și căutarea spiritului în labirintele vieții. Prea multă filosofie și prea mult teatru în teatru, cei doi n-au nici o relație și totuși se mișcă ambii parcă haotic pe scenă iluminați de proiectoarele care-I schimbă la față.
Un spectacol scurt și cu un sunet atît de tripat încît aveai impresia că ești în mintea unui drogat aflat în sevraj, o călătorie în sufletele goale ale celor care ard în iad.
Muzica nu poate fi numită muzică la fel cum mișcarea nu poate fi numită mișcare și acțiunea acțiune, totu-i o iluzie și o impresie greșită.
Ca să pară mai clar vă spun că Butoh (dansul întunericului) își are începuturile după cel de-al Doilea Război Mondial, și se caracterizează prin abordarea temelor tabu, folosirea de imagini grotești, de decoruri absurde sau neobișnuite și mișcări lente, supercontrolate ale corpului.
O experiență curioasă ca tot ce se petrece la BITEI.
Rămâi aproape și te țin la curent. Azi mai avem japonezi, hai să-I vedem.