Filmul de duminică: LE PREMIER JOUR DU RESTE DE TA VIE
LE PREMIER JOUR DU RESTE DE TA VIE
Franța, 2008
Regie: Rémi Bezançon
Protagoniști: Jacques Gamblin, Zabou Breitman, Déborah François, Pio Marmaï, Marc-André Grondin
Caleidoscop familial
Ne plac filmele franceze. Au un farmec aparte. Majoritatea dintre ele, sau cele pe care le-am îndrăgit deja, sunt sincere, amuzante, ingenioase și cumva foarte aproape de propriile trăiri din viață. Pentru duminica aceasta avem un film despre valorile familiei.
Le premier jour du reste de ta vie (Prima zi din restul vieţii tale) de Rémi Bezançon, ne-a câştigat simpatia prin felul original în care dezvăluie secvenţe dintr-o familie obişnuită. În membrii acestei familii, nu este exclus să se recunoască unii sau chiar majoritatea, odată ce fiecare dintre ei reprezintă un fel de personaj-tip.
Situațiile din film sunt de felul celor care se întâmplă destul de des, pentru că se referă la etape din viață precum adolescența, maturizarea, întemeierea unei familii, vocația, criza vârstei de mijloc, pierderea cuiva. Cu toate acestea, filmul nu poate fi considerat banal. E foarte viu, dinamic, cu glume și pe alocuri cu o ironie din acea specifică anume europenilor, cu jocul actorilor la nivel și cu o coloană sonoră bună.
Cei cinci membri ai familiei, soţii Duval şi trei copii – doi fii şi o fiică, sunt prezentați ca într-un caleidoscop, regizorul având grijă să povestească despre fiecare în parte, dar totodată să dea și imaginea de ansamblu. De asemenea, sunt selectate și arătate doar cinci zile diferite de pe parcursul mai multor ani în care au loc întâmplări mai mult sau mai puțin cruciale pentru careva din ei sau pentru întreaga familie.
Astfel, mai întâi facem cunoștință cu Albert, fiul mai mare, care hotărăște că a venit timpul să se mute din casa părinților și să locuiască singur. Peste câțiva ani o avem în prim plan pe sora lui, Fleur, care trece printr-o perioadă de adolescență după toate regulile – Nirvana, conflicte cu mama, atitudine rebelă (nemotivată, bineînțeles), prima experiență sexuală și dezamăgirile în dragoste și consecințele acesteia, destul de dramatice.
Raphael, celălalt fiu,nu-și poate găsi scopul. Nici iubita. Istoria lui e poate cea mai delicat și cu gust schițată din tot filmul – firea lui sensibilă și romantică, tânăra de care se îndrăgostește într-o noapte și pe care nu o mai întâlnește vreodată, muzica de care e pasionat tatăl său și pe care i-o transmite și fiului, talentul în degustarea vinurilor și viitoarea carieră, în ciuda faptului că o vreme îndelungată pare a fi o fantomă rătăcită – toate acestea conferă filmului o atmosferă plăcută și o ușoară intrigă.
Tatăl vrea să lase fumatul, mama e îngrijorată că nu mai e atrăgătoare. Și mai e și bunelul, care e adorabil, un francez cu farmec, bun cunoscător de vinuri. El și fiul său nu par a se înțelege prea bine, dar e clar că totuna țin unul la altul, cum se și întâmplă adesea în familie. Din păcate, bunelul a avut dreptate, când, într-o secvență de la începutul filmului, îi spunea fiului, în felul său ironic (care, de fapt, nu face decât să-i mascheze afecțiunea și îngrijorarea) în ce mod acela se va putea lăsa, în sfârșit, de fumat.
În ansamblu, e un film pozitiv, care demonstrează că până și cele mai complicate momente pot fi depășite. Că tristețea e urmată de zâmbet.
Vizionare plăcută!
Ne vedem la sfârșitul următoarei.
Marina și Mihai