BITEI-2014: Alexandru Dabija – cireașa de pe tortul BITEI
S-a terminat și BITEI. Acum vor putea dormi un pic mai mult organizatorii și toată lumea care a muncit. Se vor calcula pierderile și cîștigurile, se va vorbi despre festival, unii vor scri de bine și alții de foarte bine, alții, ca Parazitul Proletar, o să spună în trecere și niște momente mai puțin plăcute și cam asta va fi.
Fără îndoială cireașa de pe tort a fost vizita și spectacolele lui Alexandru Dabija, unul dintre cei mai buni regizori de teatru din România de azi. Am avut norocul să-l ascult pe Dabija de cîteva ori și să văd cîteva spectacole semnate de dumnealui în diferiți ani de la diferite teatre. Despre el se spune că repară grupurile de actori, e un om cu simțul umorului sănătos și fără complexe, un om sincer și educat, iar asta se vede și în spectacolele lui.
Am avut parte de două spectacole de comedie pe textele lui Ion Creangă, OO! și O… Ladă!, o creație colectivă, așa au numit ei asta, e mult umor în Creangă și multă filosofie și ambele au fost prinse exact de Dabija, m-am bucurat enorm să văd regie și trucuri foarte bune utilizate exact la locul potrivit, îmi place să citesc regia bună și Dabija îți dă ocazia să faci asta. Nu ascunde nimic de ochii spectatorului, totu-i la vedere, totu-i aici și totu-i atît de teatral încît te face să simți viața ca pe un spectacol, te face și pe tine părtaș la montările lui, de parcă o faceți împreună, curios și frumos, v-aș spune.
Spectacolele semnate de Alexandru Dabija ar merita o analiză mai desfășurată, un comentariu și un studiu adecvat, dar din lipsă de timp și spațiu vă spun doar că toate-s făcute cu cap, chiar și acele cîteva înjurături din OO! care au supărat cîteva doamne mai puritane și toate celelalte trucuri, la fel cum și lada aia care ne amintește de renumita valiză din Pulp Fiction de Tarantino, pe urmă mai e și toată teatralitatea dialectului țărănesc de care ne ferim și ne temem noi atîta. Niciodata limba mea n-a sunat mai bine decît în montările lui Dabija, aici poate să vă pară că-l laud prea mult pe acest domn, dar vă asigur că din ceea ce-am văzut anul ăsta la BITEI, cel mai mult aș vorbi despre cele 4 spectacole semnate de acest regizor.
Sigur că au fost și momente mai proaste, dar care au depins mai mult de actor decît de regie, de fapt regizorul le pune pe picioare, restul depinde doar de actor, așa că dacă Gaițele vi s-a părat cam lung și monoton, nu e din pricina regiei și tocmai a actoriei, deși mie mi-a plăcut, dar am auzit păreri diferite.
Acum e prea tîrziu, dar dacă mai aveți ocazia să vedeți ceva semnat de Dabija vă recomand să o faceți și după cu mare drag discutăm despre spectacolele lui.
Am discutat un pic cu dumnealui și știu care-i atitudinea lui vizavi de critică, de aia sunt sigur că o să-i placă ceea ce voi spune.
Pace și deja ne mai vedem la bienala din 2016. Dacă ajungem cu bine și nu intrăm într-un război.
Să facem teatru, nu război! Cam asta e.