Prietenia asta uneori costă prea scump. Până la urmă eu cred că a atacat un câine antrenat şi nicidecum unul maidanez. Dacă am studia psihologia acestor animale am înţelege că un câine maidanez n-ar ataca un copil de patru ani, numai dacă copilul chiar o caută cu lumânarea. În spatele acestui accident e o poveste mult mai complicată, cred eu. În fine, poliţiştii pentru asta şi sunt plătiţi, să soluţioneze problema. Primarul însă trebuie să scape de câini.

În aceeaşi ordine de idei mă gândeam la toţi aceşti concetăţeni care-şi omoară odraslele în bătăi pentru că n-au cumpărat alcoolul înainte sa fie întrebaţi de el. Sau aceşti flăcăi care violează prostate prin spatele discotecii din satul vecin. Toţi aceşti indivizi nu primesc decât o amendă şi o mustrare de la poliţistul de sector, cică, se mai întâmplă şi din astea şi, la urma urmei, oameni suntem, nu căini.

Adică dacă am ucide câinii am fi mai fericiţi, dar ce facem cu aceşti câini de oameni? De ce ei nu sunt pedepsiţi? Dacă pedepsim câinii, pe toţi din cauza unuia, atunci de ce să nu castrăm sau eutanasiem toţi alcoolicii din oraş care-şi omoară copii? Toţi violatorii şi pedofilii şi preoţii astea care-şi dau chiloţii în jos prin spatele altarului?

Să presupunem că ucidem toţi câinii maidanezi, sau îi dăm la săpun, sau îi ducem la o fermă de animale, e.t.c. în mai ma puţin de un an vor apărea alţii, pentru că câinii care-i avem acasă vor făta alţi câini şi noi, oamenii, vom arunca ţâncii în stradă, pentru că nu avem cu ce să-i hrănim pe toţi, nu-i aşa?

Şi nu daţi vina pe primar. El poate nici n-are câine acasă. Nu primarul a ucis acel copil şi nu primarul vă sperie seara, ci stăpânii câinilor de rasă.