BITEI-2014: 12 șoapte
BiTei continuă și iată că de data asta am ajuns și la Ginta Latină, teatrul lui Mihai Țărnă, un teatru de revistă și alte manifestări curioase. Am văzut “12 șoapte în a 12-a noapte” o adaptare după “A Doisprezecea Noapte” de William Shakespeare, în regia lui Mihai Țărnă, fiul lui Mihai Țărnă. Vă puteți încurca, dar așa e și cu teatrul, e foarte încurcată treaba.
Am văzut niște trucuri foarte bune, piesa cu care ne întîmpină la intrare și care e folosită ca un laitmotiv pe toată durata spectacolului, e vorba de Gnossienne no 3 de Eric Satie, multă tristețe și melancolie are această minunată compoziție. Suntem deja setați cu ajutorul piesei, apoi intrăm și suntem întîmpinați de două domnișoare care ne duc în atmosfera spectacolului cu ajutorul lanternelor, un truc iarăși foarte bun, api vedem scenografia, una diferită și destul de ingenioasă. Avem parte și de plaoie în scenă, o treabă nouă și puțin utilizată în Moldova, deci dacă m-ai întreba de ce merită să vezi acest spectacol ți-aș spune că tocmai din cauza cîtorva trucuri regizorale destul de vechi pentru lumea teatrală și destul de noi pentru Basarabia.
Ploaia și muzica, scenografia și faptul că actorii nu ies să se închine și ne lasă cu o nedumerire pe toți, doar melodia aia la pian ne spală pe față de stropii de ploaie care tocmai au încetat. E un fel de comedie amestecată cu dramă și un pic de poezie de prin poeți cunoscuți, o selecție curioasă și curajoasă, doar că nimic nu se leagă, e un fel de spectacol în care nimic nu ține de altceva, totu-i separat, dacă asta a fost intenția regizorului, atunci să știi că a reușit.
O chestie curioasă e cu piesa asta, în text toate-s încurcate, bărbatul și femeia seamănă, e vorba de o confuzie, totu-i confuz în piesa aia de teatru, toți sunt altfel decît credem noi, asta m-a dus cu gîndul la Eurovision și la faptul că lumea nu prea s-a schimbat, de aia piesele lui Shakespeare rămîn vii și valabile oricînd.
Asta e povestea cu dramaturgia bună, ea nu moare, dar mai trebuie și susținută cumva, atunci cînd ai o piesă pe care o susții cu niște tehnici sau trucuri, pentru că pînă la urmă asta-i arta teatrală, o selecție de trucuri și tehnici îmbrăcate cu hainele talentaților actori și scoasă la lumina rampelor.
GL n-a fost un teatru de revistă pentru seara de ieri, a fost un teatru care a venit cu o ceva nou și diferit, asta e important, restul se rezolvă cumva. Mai ai puțin din festival, nu uita asta.
Text: Ronin Terente