Filmul de duminică: Spring, Summer, Fall, Winter and Spring
SPRING, SUMMER, FALL, WINTER… AND SPRING
Coreea de Sud, 2003
Regie: Kim Ki Duk
Protagoniști: Oh Yeong Su, Kim Ki Duk, Kim Yeong Min, Seo Jae Kyeong, Yeo-jin Ha
Ciclurile naturii, ciclurile vieții
Una dintre trăsăturile distincte ale filmelor regizorului sud-coreean Kim Ki Duk, este simbolismul cu care sunt încărcate operele sale, ceea ce le face să fie, mai degrabă, niște parabole. Interpretările pot fi diferite, multiple, în dependență de experiența, inteligența și disponibilitatea de a medita sau de a ruguma cele văzute, a fiecărui spectator în parte. Cu toate acestea, filmele îi sunt și destul de accesibile, marele public cunoscându-l destul de bine și îndrăgindu-l. Filmele asiatice, în general, ne atrag atenția prin exotismul lor și în cele mai dese cazuri, filosofia, ca o componentă de bază a acestora.
Subiectul linear al Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring îi are ca protagoniști pe un călugăr izolat într-o casă pe lac, la mijloc de pădure și de munți și pe elevul său, pe care-l crește de mic și căruia încearcă să-i dea lecții de viață. Învățătorul, cum se și cuvine, e înțelept, sever, uneori chiar crud, dar totodată și înțelegător. Iar elelvul, ca și orice copil, băiat, apoi matur sau, într-un cuvânt, muritor, e supus încercărilor vieții, care apar, cum e și firesc, fiecare la timpul său, ca și ciclurile în natură.
Evenimentele se desfășoară de-a lungul câtorva decenii, iar secvențele cele mai semnificative din viața protagonistului ca dragostea, gelozia, crima, revolta, resemnarea, sunt prezentate pe fonul schimbării anotimpurilor, ceea ce-l transformă într-un film meditativ, poetic, frumos. Conform fiecărui anotimp – întâmplări pe potrivă. Și dacă primăvara ni se asociază cu nașterea, atunci iarna e extrema cealaltă.
Îi conferă un anume farmec și o atmosferă și dialogurile reduse la minim, lipsa de nume ale personajelor, care nici nu sunt prea multe și corespund strict necesarului în film, prezența elementelor din Buddism, a ieroglifelor chinezești și multor altor simboluri.
Cât privește anume Buddismul, pe filosofia și elementele căruia s-a bazat Kim Ki Duk, nu e necesar să cunoști îndeaproape sau să accepți învățăturile acestei religii, pentru a înțelege cele care se întâmplă. Regizorul utilizează drept materie natura și frumusețea ei, legile căreia sunt pe înțelesul tuturor.
Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring își anunță, chiar din titlu, simbolismul. Ne gândim la natura ciclică a lucrurilor, la continuitate, repetare, la trecerea timpului, la moarte, naștere, renaștere… Ciclurile naturii, la rândul lor, cuprind ciclurile vieții omului, toate au un început și un sfârșit, care la rândul lor, sunt preluate iarăși și iarăși, nimeni nefiind în stare să se opună acestei orânduiri firești și toate, oricât de mici sunt, fac parte dintr-un tot întreg.
Perindarea anotimpurilor nu fac decât să ilustreze acest adevăr pe cât de simplu, pe atât de profund. Regizorul s-a folosit de această metaforă cu destulă iscusință și a reușit, pare-se, să creeze un film, care să fie pe placul unor categorii foarte diferite de amatori de film.
Cu toate că mesajul, vizibil ca un fir roșu de-a lungul acestui film-parabolă, e unul pe care e greu să nu-l accepți, există în film și multiple acțiuni ale personajelor care pot trezi dezacordul sau o revoltă interioară. Ascetismul sau armonia și pacea interioară, liniștea pe care o dăruiește natura și împăcarea cu sine și cu mersul lucrurilor, nu e neapărat ceva ce-și dorește fiecare. În acest sens, poate că una dintre interpretările acestui film mai e și aceea că există diferite căi în viață și tu ți-o alegi pe cea care ți se potrivește.
Vizionare plăcută!
Ne vedem la sfârșitul următoarei.
Marina și Mihai