Ceea ce distrugem şi celebrăm în acelaşi timp
Unde: Bucureşti, Calea Moşilor 62-68, etaj 2, Clădirea MNAC Anexa
Când: 13.12.2012 – 03.01.2013, 10.00 – 18.00; Vernisaj: 13.12, 19:00
Artişti: Apparatus 22, Tatiana Fiodorova, Monotremu, Raluca Popa, Sorin Popescu, Soyons Impossibles, Iulia Toma
În sezonul trecut, Salonul de proiecte a acţionat ca un catalizator pentru producţia de artă contemporană locală, încurajându-i pe artiştii tineri să formuleze propuneri care s-au materializat în doua expoziţii colective ce au prezentat lucrări produse special cu ocazia acestor evenimente. În continuarea acestui demers a fost lansat un al doilea Open Call, iar expoziţia de faţă prezintă selecţia realizată de artista Aurelia Mihai. O trasatură care merită subliniată în legatură cu această expoziţie – şi care constituie poate un simptom al statutului artistului contemporan care alege de multe ori colaborarea, acţiunea comună şi angajamentul în numele unor cauze care trec dincolo de practica/motivaţia singulară, individuală – este prezenţa lucrului în colectiv. Artiştii metabolizează aspecte din realitate, elemente extrase din contextul actual într-o serie de lucrări care nu pot fi grupate dupa un alt principiu decât cel al diversitatii. Într-un moment în care presiuni de diverse tipuri ar putea condiţiona anumite alegeri, ar putea dicta subiecte şi abordari previzibile, uşor de anticipat şi asimilat la nivelul sistemului simbolic şi comercial al artei contemporane, artiştii prezenţi aici acţionează idiosincratic, îşi configurează autonom propria subiectivitate, decupând propriile lor nişe în continuum-ul unei realităţi marcate de criză. Un fir comun poate fi totuşi detectat în încercarea lor de a deturna diverse formate şi reflexe mentale, habitudini sociale, alterându-le şi construind sensuri imprevizibile.
Apparatus 22 lucrează cu fantasma pe care o construieşte industria modei, artiştii dezvăluind momente de adevăr şi emoţii ce ies la suprafaţă prin fisurile unui „construct-al-realităţii-îmbunatăţite”. Ei deturnează limbajul folosit în modă, strategiile ei hipnotizante de seducţie, pentru a imagina un alt viitor, la fel cum şi colectivul Soyons Impossibles deturnează formatul exerciţiilor yoga în scopul revelării interdependenţei dintre transformarea spirituală şi emanciparea politică, întrebându-se dacă reconstrucţia personală prin acţiunile realizate cu propriul corp poate regla injustiţia economică sau discriminarea. Iulia Toma meditează asupra codului social imprimat de purtarea hainelor standard (uniforme, salopete, halate), fiind interesată de mutaţiile survenite în statutul şi reprezentarea muncii feminine, la locul de muncă şi în contextul activităţilor casnice, înainte şi după 1989. În cazul Tatianei Fiodorova şi al Ralucăi Popa, reflecţia asupra trecutului se împleteşte cu elemente extrase din istoriile personale, ambele artiste luând ca punct de plecare lucrări realizate de taţii lor. Fiodorova realizează o carte de artist în care chestionează poziţia artistului în Moldova sovietică, iar Raluca Popa construieşte o animaţie, recontextualizând astfel un corpus de desene în incercarea ei de a rememora – şi totodată analiza – demersul tatălui ei. Trecând de la experienţa personală la investigarea realităţii exterioare, Sorin Popescu exploatează precaritatea mobilierului urban transformându-l într-un dispozitiv fotografic rudimentar. În acest fel, imaginea este rezultatul unui act care suspendă complet implicarea subiectivă a artistului, acţionând şi ca un comentariu critic asupra hiper-tehnologizării prezente. Rezonând cu panica actuală privind iminenţa sfârşitului lumii, colectivul Monotremu propune o viziune optimistă în care distrugerea este sarbatorită într-o coregrafie spectaculoasă, căci, dupa cum consideră artiştii, ceea ce distrugem şi celebrăm se află într-o relaţie de interdependenţă totală.
Pornind de la premisa că în România posibilităţile de producţie în arta contemporană sunt aproape inexistente, iar artiştii din generaţiile noi întâmpină mari dificultăţi în a-şi concretiza proiectele, Salonul de proiecte îşi propune să acţioneze ca o platformă pentru încurajarea unor practici artistice care abordează problemele actuale din societatea românească, reflectând asupra contextului contemporan.
Salonul de proiecte este o iniţiativă a Magdei Radu şi a Alexandrei Croitoru şi se desfaşoară în spaţiile din Calea Moşilor, nr. 62-68, etaj 2, Bucureşti, cu sprijinul financiar şi logistic oferit de MNAC. Această iniţiativă îşi propune realizarea unor expoziţii, prezentări şi dezbateri care se vor focaliza asupra artei contemporane din România, punând producţiile tinerilor artişti într-un context generaţional mai larg.
Salonul de proiecte