De ce la Chișinău nu e ca la București?

De-atâta.

Motive sunt foarte multe și timp prea puțin pentru a le analiza pe toate. Eu rar mă expun politic, prefer să țin pentru mine părerea, dar de data asta chiar am vrut să mă mai descarc un piculeț.

Ieri seară priveam cu mama emisiunea POLITICA a Nataliei Morari, Nata fiind o persoană față de care am un profund respect și capacitatea analitică a căreia o admir enorm. Erau invitați din bloggeri, sociologi, membri ai platformelor civice și a blocurilor unioniste și se discuta despre Chișinău, se dădea exemplu de București, se întreba de ce Chișinăul nu e ca Bucureștiul și așa mai departe.

Și aici a fost momentul în care pe mine m-a rupt și am început să discut cu mama DE CE Chișinăul nu va fi NICIODATĂ ca Bucureștiul!

Pentru că în primul rând – în studiou se discuta despre schimbarea guvernului, a puterii și așa mai departe, și în loc platforma civică și blocul unionist să se susțină unul pe altul, cel puțin în lupta cu clasa politică, să împărtășească o viziune și un scop comun, ei au început să se certe, să se învinuiască și să își pună bețe în roate. În România în astfel de situații nu se împarte lumea în mii de grupușoare micuțe, dar luptă împreună până ajung la marele scop, ei nu se dau în vânt după mărunțișuri și orgolii mici.

Tot Natalia a pus o întrebare: atunci când protestăm, trebuie oare să dăm neapărat o alternativă, or este de ajuns pur și simplu să ne arătăm nemulțumirea față de situația actuală. Toți invitații au sărit să vorbească despre alternativă, pe când la București lumea nu a ieșit să spună că vor să-l dea jos pe Ponta și să-l pună pe Boc. Lumea pur și simplu a spus JOS TOT! a optat pentru demisia tuturor, a tot ce se poate de demite din această țară, a tot ce înseamnă corupție. Nimeni nu a dat nicio alternativă, oamenii pur și simplu au protestat împotriva tuturor, însă asta nu înseamnă că românii nu au alternative, ei au mai bune decât noi, dar nu alternativa e scopul, ci schimbarea.

Și cea mai mare problemă a noastră – moldovenii se gătesc de protest ca de nuntă. Nouă ne-a trebuit să ne gătim o lună pentru ”Marea Adunare Națională” din 6 septembrie. Noi ne gândim prea mult când să ieșim, în zile de lucru – nu, că suntem prea obosiți după muncă, sâmbăta – nu, că trebuie de odihnit, duminică – hai duminică, dar nu la 10 că trebuie să dormim, hai mai pe la amiază ca să ne săturăm de somn și tot așa. Nu avem noi spirit de protest și izbucnire de răbdare. Pe când românilor nu le-a trebuit nicio pregătire ca să iasă spontan, noaptea, când toată lumea e moartă de oboseală, când toți au de dus la lucru a doua zi, fără ca să se cheme unul pe altul timp de o lunăm pur și simplu au ieșit mii, 25 de mii!

Pentru că românii știu pe cine vor să demită și de ce, ei știu pentru ce luptă. Ei merg până în pânzele albe, ei știu că până și Preafericitul Daniel își are partea sa de vină, și știu că vor ca acesta să își recunoască vina, pe când noi sărutăm mâinile murdare ale ÎPS-ului nostru și îl venerăm, deși toată lumea știe despre personalitatea lui, mult mai pătată decât cea a lui Daniel.

Pentru că românii vor justiție și dreptate și mai ales egalitate și pedeapsă pe merite pentru toți politicienii. Iar la noi cineva își face jocurile murdare și îl demite total ilegal pe Filat, iar astăzi reprezentatul aceluiași partid PD, domnul Candu vorbește despre faptul că Dodon prin cererea lui de a-l demite pe Candu cere ceva ilegal, și că o astfel de demisie încalcă normele justiției, paradoxal că încarcerarea lui Filat a fost total legală din punctul lor de vedere. Iar culmea este că pe nimeni dintre noi nu deranjează această ”justiție” injustă, noi privim toată țara videourile porno cu Vlad Filat și comentăm aptitudinile lui sexuale.

A protester gestures while holding up a placard, which reads: “How much does your silence cost?”, during a rally in Bucharest, against plans to open Europe’s biggest open-cast gold mine in Romania September 15, 2013. REUTERS/Bogdan Cristel

Pentru că la noi moldovenii nu știu niciodată ce vor și de la cine vor. A venit Chiril Gaburici în fruntea guvernului și și-au bătut joc oamenii de el cum au putut, fără să privească ce lucru calitativ și eficient făcuse în spate la Moldcell. L-au înjosit cu diploma aia, până când și-a dat demisia, ca mai apoi lumea să zică ce bravo e și că într-un final nu a fost chiar cea mai rea variantă. La fel și cu Streleț, câte înjurături a urmat punerea lui în funcție, ca acum lumea să zică că băiatul nu era într-atât de rău și că are ce spune.

Pentru că la noi ies la proteste cumpărate oameni cumpărați, tineri cu paie în cap care nu știu pentru ce au ieșit, iar la București ies oameni cu gândire limpede, incoruptă și neplătiți de nimeni, ci ieșiți doar din propria lor durere pentru țară.

Pentru că la București încă în 89 lumea a înțeles că nu trebuie să plece capul, să îndure, să rabde, lumea a ieșit, a luptat, a ajuns la violență, dar a ucis (în cel mai direct mod) râia comunistă, pe când la noi în 91, tot datorită slăbirii URSS, nu neapărat meritului moldovenilor, am decis să facem o schimbare, care într-un final nu a fost atât de însemnată și după care ne-am întors tot la comunism odată cu Voronin.

Iar mai ales Chișinăul nu e Bucureștiul pentru că la noi oamenii nu știu să protesteze, nu știu să lupte pentru ce e al lor și preferă să plece capul și să fie furați în continuare, iar atunci când îi spui cuiva că mergi la protest, te privește ca pe-un prost și nu te înțelege.

Pentru că la noi la protest se scrie pe pancartele xeroxate de sute de oameni JOS MAFIA! iar la români:

Daniela Herța