Arta anilor 1950-1980 @ Muzeului Naţional de Artă al Moldovei

Expoziţia Arta anilor1950 – 1985: de la comanda socială la rezistenţa prin artă cuprinde 74 de lucrări de pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă din colecţia Muzeului Naţional de Artă al Moldovei, producţie artistică realizată într-o perioadă în care statul îşi propunea să adopte un singur model estetic conform cu ideologia proletcultistă. Expunerea trebuie înţeleasă, mai întâi de toate, ca  pe un act de repunere în valoare a unor opere care au stat în depozite, fără să circule, mai bine de un sfert de secol.

Fără a aduce modele nominale, fără ierarhii artistice, dar şi fără a recurge la tematici ideologice tendenţioase, selecţia de lucrări reprezintă o parte din tematica comenzii politice, în special cea legată de ”cântarea muncii”.

În cadrul expoziţiei se regăsesc şi câteva lucrări din perioada cea mai dură pentru manifestările artistice din Moldova, cea postbelică, în care puterea impunea agresiv modelul ”realismului socialist”. În acea perioadă, artiştii loiali puterii s-au preocupat exclusiv de ilustrarea vieţii socialiste: arta acestora fiind influenţată sau dependentă de mecanismele puterii, a fost transformată într-un aparat de propagandă. Tot atunci, artiştii plastici au promovat o estetică conservatoare, adaptată intereselor politicului şi care ilustra într-un mod distorsionat realitatea. Vorbim de o artă depersonalizată, care se adresa maselor şi care trebuia, în totalitatea ei, să aparţină maselor.  Originalitatea, creativitatea sau libertatea de expresie nu erau acceptate în niciun caz. ( M. Gamburd, Brigadirul Boiarschi, 1949 ul. p. ,  C. Cobizev, Seceriş, 1952, aluminiu, I. Bogdescu, O. Kaciarov, Bună ziua, stepă, 1953, ul. p., D. Sevastianov,La culesul strugurilor, 1953, ul. p., M. Grecu, Savanţi în colhoz, 1954, ul. p.)

La sfârşitul anilor ’50, odată cu  aşa-numitul dezgheţ hruşciovist, s-a produs o oarecare relaxare  ideologică de  care au profitat o parte dintre artişti, încercând sa-şi aleagă singuri subiectele şi să-şi reorienteze discursul artistic spre arta modernă. Această stare de lucruri însă a fost una destul de scurtă, pentru că între timp  au intervenit din nou mecanismele ideologice care au înregimentat întreaga comunitate artistică în slujba puterii. Fără o piaţa de artă, existând doar o singură  cerere de achiziţie a producţiei artistice, cea venită din partea statului,  puterea a reuşit să atragă creatorii, şi datorită onorariilor generoase,  într-o utopie artistică şi politică bazată pe o cenzură dură. Cei care nu se aliniau rigorilor impuse şi nu răspundeau comenzilor ideologice erau supuşi unui proces de intimidare şi persecutare incalificabile. O parte dintre artiştii perioadei respective şi-au pliat discursul plastic pe imperativele puterii, alţii au răspuns doar parţial solicitărilor oficiale,  producând  în paralel aşa- numita artă pentru mediul artistic. Şi mai puţini au fost cei care au ignorat în totalitate comanda politică. În fapt, tocmai aceştia din urmă au avut o influenţă benefică asupra mişcării artistice, promovând modelul estetic european orientat către tendinţele estetice inovatoare.

Majoritatea lucrărilor expuse aparţin plasticienilor care au marcat întreaga perioadă, deşi sunt lucrări ancorate exclusiv în realitatea concretă, inspirate simplist din procesul de producţie: munca pe şantier, oţelari în turnătorii, scene ale unor brigăzi fruntaşe de muncă, în cadrul  unor peisaje  panoramice proslăvind munca în colhoz, la ferme etc. Aici e cazul să fim oneşti cu noi înşine şi cu unii dintre artiştii plastici care şi-au riscat destinele şi să spunem că, totuşi, unele dintre lucrările apărute în acele timpuri vitrege sunt creaţii veridice, atât graţie talentului fiecărui artist în parte, cât şi datorită  limbajelor plastice moderne care se încadrau în concepte estetice individuale. Vom aminti aici doar câteva lucrări, care demonstrează viabilitatea acestei teze: V. Rusu Ciobanu,  Plantarea pomilor, 1961, ul.p., M. Grecu, Stăpânii oţelului, 1961, ul. p., Gh. Dmitriev, Toamna, 1966, ul.p., A. Grigoraş, Brigada comsomolistă, 1966, ul. p., D.Iancu, De la muncă, 1972, ul.p.,

P. Jereghi, Clacă, 1970, ul.p. N. Bahcevan, Fierari, 1975, ul.p., R. Podoprigora, Constructori, 1982, bronz.

Contemplând aceste lucrări, ne putem da seama că modelul estetic colectiv, impus de regimul totalitar de la acea vreme, a eşuat.

Nu putem ignora însă  o perioadă istorică în care puterea, prin instrumentele sale ideologice, a avut o influenţă negativă asupra procesului creator. Este o perioadă pe care mediul artistic a traversat-o şi care trebuie asumată.

Din aceste considerente, proiectul parcursului artistic realizat în anii ’50–’85 ai secolului trecut va continua prin expunerea operelor cu o tematică variată, în cadrul altor expoziţii temporare.

Tudor Zbârnea.