Pentru că afară începe să fie frig, iar până la beculețele de Crăciun mai e ceva timp, vă propunem spre consum o serie de lucrări ale ilustratoarei Sophie Blackall care vă vor încălzi inimile înclinate spre depresia de toamnă.
… Orașul lui Chirtoacă miroase mereu a primăvară, dar orice iz e mai binevenit decât parfumul mâncătorului de murături care-și sprijină burta de tine la ora 8 dimineața în microbuzul 110.
În seara de luni, 9 septembrie, am intrat pe pagina de Facebook a cotidianului francez Le Monde şi am văzut că şi-au schimbat poza de pe timeline.
Încă un pic, încă câteva zile sau săptămâni şi s-a terminat. Lunile de amorţeală în faţa calculatorului, deadline-urile, certurile cu colegii şi şefii, zilele de luni şi cafeaua care nu te mai ajută vor culmina cu o leneveală sănătoasă pe o plajă însorită.
Amsterdam egal iarbă. De la prietenii care te roagă să le aduci ceva bun până la angajaţii de la aeroport, toată lumea îţi dă de înţeles că ştie ce vei face tu în capitala Olandei. Şi nu că n-ar avea dreptate, dar devine neinteresant dacă e prea evident, nu? De aceea, vă propun trei poveşti cu alcool trăite de mine în Amsterdam recent, în jurul Zilei Reginei.
Toată lumea se aduna în jurul cutiilor pătrate în care îşi trăiau drama tot felul de fete cu nume ciudate: Izaura, Tropikanka, Alondra sau Perla Neagră.
Azi o să primesc flori şi felicitări pentru că m-am născut cu sâni şi ceva mai mult estrogen în organism. Mi-e oarecum milă de sărmanii bărbaţi care umblă zăpăciţi, mai ceva ca-n ajun de Revelion, şi cumpără tot ce le împing vânzătoarele viclene ca să ne facă nouă pe plac. Textul următor nu-şi propune să le dea toate răspunsurile, ci o mână de ajutor şi un strop de încurajare pentru ziua în care se fac luntre şi punte de dragul unei priviri satisfăcute din partea noastră.
Locuiesc de mai bine de un an în Chişinău şi se pare că încep, încet-încet, să mă împac cu oraşul ăsta. Pentru că, la fel ca în orice relaţie, avem nevoie de timp, răbdare şi provocări peste care să trecem împreună cu bine ca să ajungem să putem împărţi aceleaşi coordonate geografice.
Zâna Primăvară nu mai e la fel de cuminte cum era cândva, iar două fire de aţă albă roşie nu mai sunt suficiente ca să întâlneşti cum se cuvine un anotimp. Toată lumea vrea ceva „original” şi „autentic”, iar de aici şi până la mărţişoare demne de Muligambia nu e decât un singur pas.
la sex-shop nu lucrează vreun Alfredo în vârstă, bronzat, cu mustaţă, camaşă roşie, de satin şi pantofi de lac. La sex-shop lucrează femei de treabă, care se îmbracă la fel ca mamele noastre.