Andrei Sitari este un tânăr artist din Moldova, în prezent student în Franța. Andrei ilustrează personaje pentru cărți și filme de animație, iar altele sunt roada imaginației sale.

„Părinții mei sunt ambii artiști plastici și lectori superiori la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, deci de mic copil am frecventat cercuri de oameni creativi și diverse activități legate de artă, ea fiind o parte integrală a vieții mele, respectiv, tot timpul am avut înclinația spre a desena și a ma exprima prin arte vizuale. Un alt motiv de ce am preluat aceasta cale, cred că e și admirația față de arta tatălui meu și de tot ce a făcut și ce face în prezent.

La moment sunt încă student. Învăț la “Gobelins, l’école de l’image”, din Franța la Facultatea de “concepție și realizare a filmelor de animație”. În Septembrie încep anul trei din patru.

La moment practic tot ce ține de industria animației și a ilustrației. Desenez mult, animez personaje, ilustrez cărți, pictez. Aș vrea să fac și sculptură în viitor.

Motivul pentru care am plecat din țară e să studiez și să absorb cât de mult pot din școala în care am reușit să intru, acesta fiind o provocare, luând în considerare dificultatea de a fi admis.

Alegerea personajelor pe care le pictez depinde mult de contextul în care le creez. Unele personaje le creez pentru a ilustra o carte sau a le anima pentru un film, acolo deja totul depinde de poveste și ce reprezintă personajele în sine. Alte personaje, sunt inspirate pur și simplu din oamenii care îi văd pe străzi, sau sunt roada imaginației mele.

Deocamdată nu încerc să transmit un oarecare mesaj prin arta mea. La moment încerc doar sa creez ca rezultat al impresiilor, emoțiilor, inspirației pe care le trăiesc. Cu toate acestea, sper ca în viitorul apropiat, voi începe să creez bazat pe idei și mesaje, pe care le voi considera demne sau necesare de a fi transmise.

Recent am participat la crearea scurtmetrajului “Au lapin agile” (Iepurele agil), realizat în timp de 5 luni la școală. E un generic comandat de festivalul de animație “Annecy”. Eu sunt co-regizorul filmului alături ce ceilalți cinci membri ai echipei.

Am făcut storyboard-ul împreună cu colegul meu Valentin Lucas, la fel am făcut și concepte și am animat în integralitate barmanul. Am rămas cu cele mai frumoase impresii, căci a fost o experiență foarte productivă și educațională, am învățat foarte multe din ea, chiar dacă nu e pentru prima dată, fiind implicat în crearea altor animații în trecut.

Consider că în era internetului, un artist din Moldova nu are neapărat mai puține oportunități decât un artist din occident. Totul e o chestiune de efort inteligent. Dacă te implici, lucrezi consistent și tinzi spre a-ți rafina abilitățile, vei reuși să faci la fel de multe ca oricine altcineva din lume. Dar, desigur, să nu exagerăm, în Moldova cum nu ai da, e mai complicat acest lucru. Poate pentru că mentalitatea noastră e diferită, iar oamenii sunt mai puțin dornici să tindă spre “înălțimi” și se mulțumesc cu ceea ce au, cu nivelul lor actual. Personal, am întâlnit tot felul de oameni în Moldova, de la foarte inteligenți și muncitori, până la tipul omului fără de vise, care se mulțumește cu acel puțin pe care îl are. Câteodată îmi zic că nu mă miră de ce Moldova e în starea actuală, pentru că poporul e așa cum e. (Dar e al meu și îl iubesc, să nu mă înțelegeți greșit 🙂 ).

Aici, în Franța, pot să zic că oamenii sunt mai implicați, mai activi și mai străduitori. Există o oarecare colaborare și o gândire pe cât de individualistă, pe atât de colectivistă. Oamenii aici au mai multă inițiativă, încearcă să organizeze fel de fel de expoziții și evenimente culturale. Este o oarecare dinamică în felul de a gândi și de a acționa, ceea ce oarecum lipsește în Moldova. La fel, aici se promovează modul sănătos de a interacționa cu oamenii mai buni decât tine (vorbesc de profesie). Invidia e înlocuită cu o sete de a învăța și de a prelua cât mai mult de la persoana de alături, iar efortul pe care îl depui o să fie privit cu respect și nu luat în derâdere. Dar bine, părerea mea e destul de subiectivă, căci 90% din timpul meu îl petrec în clasa, înconjurat de aceeași oameni pe care ii cunosc deja de doi ani.

Cât despre scopuri, ca artist și ca persoană îmi propun să fiu fericit, indiferent de ceea ce fac.”