Sâmbătă, 22 octombrie, la ora 18:00, Cinema ODEON
ACASĂ LA TATA (2015), 91 min.
Regie: Andrei Cohn
Scenariu: Mimi Brănescu
Imagine: Andrei Butică
Distribuţie: Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu, Mirela Oprişor, Florin Zamfirescu, Nataşa Raab, Sorin Cociş
Robert este un scriitor tânăr care trece printr-o criză. Se întoarce în satul în care s-a născut, prima dată după trei ani de la moartea mamei sale. Nici înainte nu își vizita părinții prea des și asta se reflectă în relația distantă pe care o are cu tatăl lui. Ajuns acasă, îi întâlnește pe doi dintre foștii colegi de clasă: pe Petrică – prietenul cel mai bun din copilărie, acum însurat și cu copii – și pe Paula – iubita lui din adolescență. În 24 de ore rescrie toate relațiile: cu tatăl, cu prietenul cel mai bun, cu prima iubire, cu trecutul.
Prezentat în 2015 în cadrul competiţiei Festivalului de Film de la Sarajevo, „Acasă la tata” este debutul în lungmetraj al lui Andrei Cohn. Regizorul a mai realizat anterior câteva scurtmetraje, dintre care s-au remarcat „Înainte şi după” (2009) şi „Fotografii de familie” (2012).
Farsă cu accente de dramă
Bazat pe o piesă de teatru și un scenariu scrise de (actorul și dramaturgul) Mimi Brănescu, „Acasă la tata”, debutul în regie al lui Andrei Cohn, se afişează ca o farsă sub care se ascunde o dramă la foc mic despre sentimentul ratării şi regretul pierderii tinereţii. „Am vrut să facem un balet pe sârmă între ostentaţie şi firesc”, a spus Andrei Cohn. Un pariu riscant, dar câștigat.
Acest echilibru se manifestă, în primul rând, prin dialoguri, care balansează cu ușurință între banalul trivial și banalul solemn, între comic și dramatic, dinamitând permanent așteptările spectatorilor. Râsul (sănătos și justificat de replici și de voluptatea cu care le rostesc actorii) este deseori urmat de apelul la empatie (parțială) față de „problemele” personajelor, care ies la suprafață pe măsură ce firul narativ, de altfel simplu, evoluează înspre un final lipsit – intenționat – de spectaculozitate.
Interpretările, toate reușite, pendulează la rândul lor între preaplin și sugestie, între exteriorizarea sentimentelor și camuflarea lor discretă. Alexandru Papadopol este în vervă în rolul lui Robert, un tânăr jurnalist și scriitor de la București care, din cauza unei crize conjugale, se întoarce pentru o zi și o noapte în Dobrogea, în casa de la țară a copilăriei sale și unde tatăl (Florin Zamfirescu) locuiește cu o nouă parteneră de viață (Natașa Raab), după moartea soției în urmă cu câțiva ani. În sat, Robert se întâlnește cu un coleg și prieten bun din copilărie (Andi Vasluianu), cu soția acestuia (Mirela Oprișor) și cu o fostă iubită (Ioana Flora).
Film al ping-pongului verbal în două, trei sau patru personaje, „Acasă la tata” se susține, în primul rând, pe distribuție. Sunt actori ușor de identificat cu câteva din filmele reprezentative ale Noului Cinema Românesc (Alexandru Papadopol și Ioana Flora deveneau cunoscuți în „Marfa și banii”, debutul lui Cristi Puiu din 2001), mutați de această dată din spațiul urban în cel rural. De aici și imposibilitatea asocierii lor până la capăt cu personaje „de la țară”, ceea ce creează o distanță binevenită între poveste și public, conduce înspre conștientizarea întregului artificiu și permite evitarea pitorescului gratuit.
Un ușor disconfort care este accentuat de încadraturi și montaj. Personajele sunt filmate când individual, frontal și în prim-plan, ca într-un portret, când în cadre ceva mai largi, în care apar în special în jurul unei mese. Cohn nu apelează la soluția planului-secvență. El își fragmentează aproape fiecare scenă prin schimbările dese ale poziției camerei de filmat, prin apelul la scurte elipse și chiar prin neglijarea ostentativă a racordurilor. O astfel de abordare îndeamnă la o receptare mai detașată, o poziționare critică față de ceea ce se derulează pe marele ecran. „Baletul pe sârmă” practicat de regia lui Cohn are strălucire în multe momente – în cele care virează înspre farsă, dar şi în secvenţele de destăinuire.
