Vineri, la ora 17:00, Cinema ODEON.
LA MOARA CU NOROC (1956), 108 min.
Regie: Victor Iliu
Scenariu: Alexandru Struţeanu, Titus Popovici
Imagine: Ovidiu Gologan
Distribuţie: Constantin Codrescu, Ioana Bulcă, Geo Barton, Colea Răutu
Sfârşit de secol XIX. Mânat de dorinţa înavuţirii, cizmarul Ghiţă renunţă la meserie şi, împreună cu soţia sa Ana, arendează un han izolat la o răscruce de drumuri, în apropiere de Arad. Nu peste mult timp, Ghiţă devine omul lui Lică Sămădăul, un personaj certat cu legea. Această cârdăşie distruge viaţa hangiului şi a familiei sale. Ecranizare a nuvelei „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici.
Victor Iliu (1912-1968) a fost unul dintre întemeitorii cinematografiei române moderne. La sfârşitul anilor `30 a lucrat ca jurnalist şi critic de film. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a fost asistent de imagine la câteva ducumentare, iar ulterior a realizat reportaje. După ce urmează o specializare la Moscova, „e numit, în 1950, la Bucureşti, profesor de regie şi rector al proaspătului creat Institut de Artă Cinematografică” (Tudor Caranfil). Primele sale filme, realizate în co-regie, sunt marcate fie de schematismul realismului socialist – „În sat la noi” (1951, în colaborare cu Jean Georgescu), „Mitrea Cocor” (1952, în colaborare cu Marietta Sadova) –, fie de teatralism – „O scrisoare pierdută” (1953, în colaborare cu Sică Alexandrescu). Însă adevărata sa vocaţie de cineast avea să fie confirmată de primul film ca regizor unic, „La moara cu noroc” (1956), devenit un reper. „La Moara cu noroc” s-a aflat chiar în Competiţia Festivalului de la Cannes în 1957. Victor Iliu avea să mai regizeze un singur film, extrem de interesantul „Comoara din Vadul Vechi” (1964), înaintea morţii sale, la doar 56 de ani, din cauza unei boli necruţătoare.
Un clasic
Într-un top al celor mai bune 10 filme româneşti ale tuturor timpurilor, realizat în 2008 pe baza voturilor a peste 40 de critici, „La Moara cu noroc”, privit cu plăcere de fiecare nouă generaţie de cinefili, a fost inclus pe extrem de onorabilul loc şapte.
Prin urmare, pelicula lui Victor Iliu ni s-a părut alegerea perfectă pentru a începe un proiect pe care îl dorim cât mai de durată: să prezentăm în fiecare ediţie a festivalului câte unui film clasic, de neocolit, al cinematografiei române. Încercăm să trasăm astfel o istorie prin mari autori şi titluri importante. Şi să încurajăm dialogul între trecut şi prezent. De altfel, „La Moara cu noroc” va fi urmat de proiecţia celui mai nou film al regizorului Marian Crişan, „Orizont”, care se inspiră asumat din pelicula lui Iliu şi din nuvela lui Slavici.
Despre „La Moara cu noroc” s-a scris destul de mult, aşa cum era şi firesc. Prin urmare, am considerat oportun să extragem câteva fragmente reprezentative din texte dedicate filmului de diverşi critici şi istorici de cinema de-a lungul timpului:
„Iliu citeşte nuvela lui Slavici cu ochiul cineastului interesat mai ales de analiza psihologică, de dialectica mişcărilor sufleteşti, pasionat de reflecţia morală; epicul se va concentra în favoarea dramaticului, liniaritatea şi tensiunea naraţiunii fiind cele ale unui film de cameră. Regizorul e, înainte de toate, un creator de atmosferă”. (George Littera)
„Alături de operatorul Ovidiu Gologan, care a captat spaţiul baladei şi vibraţia peisajului, Iliu realizează un film „de stil”, primul de acest gen în cinematografia noastră de atunci, noutate salutată cu explicabil entuziasm într-o vreme în care producţiile studioului Bucureşti îşi semănau precum picăturile de apă”. (Tudor Caranfil)
„În jocul savant de lumini şi umbre pe care îl preconizează operatorul-artist Ovidiu Gologan aflăm multe intenţii care rămân moderne, din simplul motiv că sunt, în substanţa lor, moderne. Albul e strălucitor, arde. Negrul e dens, compact. O poezie a singurătăţii, o poezie tragică are hanul de la răscruce, profilat pe fundalul unui peisaj arid, de început şi sfârşit de lume. Personajele, apoi, ale căror portrete sunt aduse cu pricepere în prim-plan, conţin, în ele, drama”. (Călin Căliman)
„Stimulat de doi artişti de talia regizorului secund Liviu Ciulei şi a operatorului de imagine Ovidiu Gologan (…), Iliu nu e pur şi simplu un „elaborat”, un stilist în sens academic. E un creator al cărui temperament expresiv se vădeşte puternic: constrastele sunt marcate vivace, pasta e densă şi bogată, gesticulaţia spectaculoasă, vorbirea tranşantă, iar culorile – bănuite în gama alb-negrului – tari”. (Valerian Sava)
„Derularea acţiunii se produce liniar, după o logică severă, cu ştiinţa exactă a gradării efectelor, alternând ritmuri şi nuanţe într-o echilibrată expresie cinematografică. Pornind de la un anumit nivel tensional, de la o anumită încordare emoţională, filmul se îndreaptă progresiv spre zonele profunde ale trăirilor omeneşti. Cadenţa gravă a naraţiunii se regăseşte în fiecare secvenţă. Mişcarea personajelor în cadru, desfăşurată pe câteva linii de forţă necesare, niciodată haotică, compoziţia în adâncime, raporturile dinamice dintre elementele figurate, totul îşi găseşte expresia şi la nivelul construcţiei filmice”. (Anişoara Dumitrescu)
„Drama rurală a lui Iliu (…) este filmată într-un alb-negru aproape expresionist. Regia este condusă cu mână sigură, imaginea este epatantă (mai ales în scenele de exterior), iar jocul actorilor este puternic şi convingător”. (Alex Leo Şerban)
„La Moara cu noroc impune prin acurateţea discursului filmic, prin simplitatea elaborată, prin dorinţa – împlinită – de a comunica cu publicul. Dar, în primă şi ultimă instanţă, filmul rezidă şi rezistă, aşa cum e firesc, în şi prin regie. Adulat ori contestat, Victor Iliu pune, deliberat sau nu, bazele cinematografiei naţionale româneşti”. (Ioan-Pavel Azap)
