Îndrăgostiţi de locurile pitoreşti ale ţării noastre, au spus „Au revoir” vieţii din Franţa şi „Bine ai venit” traiului moldovenesc. Totul, pentru o cauză nobilă – ajutorarea copiilor din familiile sărace. Sunt soţii Tatiana şi Thierry Ernst – ea moldoveancă, el francez – care, după discuţii îndelungate, au convenit să înceapă o nouă viaţă undeva la limita estică a Europei, şi anume, în Moldova. Povestea lor o găsim în „Obiectiv European“.
Thierry Ernst (stânga) reconstruieşte o clădire din satul Horodişte, raionul Rezina. FOTO: Facebook / Asociaţia „Vent d’Est“
În 2002, Tatiana şi Thierry au înfiinţat Asociaţia „Vent d’Est” („Vântul Estului”), al cărei scop este să sprijine copiii orfani sau pe cei din familiile defavorizate din Moldova. Însă, după mai multe proiecte de succes, printre care cumpărarea a 85 de paturi pentru copiii din Şcoala-internat nr. 23 din Chişinău, soţii Ernst au decis să o ia de la capăt, doar că nu în Franţa, ci în Moldova. „În 2006 am venit pentru prima dată la Horodişte, Rezina, în vizită la o rudă îndepărtată. Am descoperit nişte locuri nemaipomenite şi… multă delăsare, aşa cum e în mai toate satele noastre. Vechea şcoală era într-o stare deplorabilă, iar oamenii – împrăştiaţi prin toată lumea. Ne-am tot gândit cum să ajutăm această localitate extraordinară, cum să oprim exodul oamenilor, astfel încât părinţii să nu-şi abandoneze copiii”, mărturiseşte Tatiana.
După un an de gândire, soţii Ernst au vândut restaurantul pe care îl aveau la Lyon şi, cu bagajele încărcate într-o maşină, s-au întors în Moldova pentru a oferi o a doua viaţă satului Horodişte. „Ne dădeam seama că nu putem continua cu un proiect de anvergură de la distanţă. Aşa că am lăsat totul baltă în urmă noastră, ne-am luat fetiţa şi, iată-ne, de patru ani suntem în Moldova”, spune zâmbind femeia.
Brânzeturi şi vinuri franţuzeşti din Horodişte
La început au fost întâmpinaţi cu răceală de către săteni, dar, încet-încet, se pare că ia-u cucerit pe moldovenii, demonstrându-le că aceşti „străini ciudaţi” le vor doar binele. Primul proiect al Asociaţiei este construcţia unei pensiuni pentru copii săraci, care nu pleacă nicăieri în vacanţă, şi pentru copiii bolnavi, care au nevoie de ajutor.
„Am scris un proiect de finanţare pentru a cumpăra vechea şcoală din sat, ce datează din 1831. Ni s-au acordat 9000 de euro şi am cumpărat-o după un an şi jumătate. Al doilea an am câştigat iarăşi 9000 de euro şi am făcut acoperişul şi gardul. Tot în 2011, a venit un camion cu ajutoare din Franţa – cu cărţi, jucării, hăinuţe – pentru copiii din Horodişte şi din Slobozia-Horodişte”, povestesc soţii.
Întrucât clădirea şcolii e prea mare pentru o pensiune, Tatiana şi Thierry ai de gând să deschidă acolo şi un atelier de transformare a fructelor. „Fructele din Moldova sunt deosebite, aşa că prima idee a fost să construim o mini-fabrică şi să producem siropuri naturale, gemuri şi vinuri după reţete franţuzeşti”, se destăinuie Tatiana. „Nu uita şi de brânzeturile mele”, adaugă Thierry, mândru de reţetele sale secrete.
Francezii şi belgienii muncesc în construcţii moldoveneşti
Drept urmare, lucrările de construcţie sunt în toi, iar pentru ca acestea să meargă mai cu spor, de trei ani încoace, timp de două luni pe an, satul Horodişte se umple de voluntari din Franţa şi Belgia.
„Ne ajută la construcţii, organizează diverse activităţi distractive cu copiii din sat. Scopul meu era să le arăt copiilor de aici că poţi obţine ceva frumos nu doar prin bani, dar şi printr-un zâmbet şi un mic ajutor. Am vrut să fac un schimb de mentalitate şi iată aşa voluntarii lucrează alături de copiii din patru sate – Horodişte, Slobozia, Lalova şi Buciuşca”, afirmă Tatiana.
Numărul voluntarilor a crescut din an în an, deşi în această vară, speriaţi de ceea ce se face în Ucraina, au venit mai puţini. Totuşi, tinerii francezi şi belgieni, care vin în Moldova, sunt încântaţi şi de locurile frumoase, şi de mâncare, şi de experienţa pe care o obţin. „Dimineaţa ne trezim la şapte. Pe la opt-nouă mergem pe şantier, unde cărăm nisip, cărămizi, instalăm geamuri. Apoi, după-amiază, petrecem timpul cu copiii din sat şi îi învăţăm limba franceză”, spune Elodie Robert din Franţa.
Tinerii europeni înţeleg că, în Moldova, oamenii de la sate trăiesc greu şi nu au condiţii bune de viaţă – nici spital, nici canalizare sau alte facilităţi. „Mâncarea, însă, este foarte bună, iar fructele şi legumele moldoveneşti sunt naturale, cu gust. Suntem entuziasmaţi şi fericiţi să fim aici. Este o alegere personală şi aşa învăţăm să apreciem ce avem acasă, în Franţa”, ne spune un alt tânăr voluntar, de 16 ani.
Cu voluntarii europeni s-a mai înviorat şi satul…
Doamna Olga, una dintre cele cinci bucătărese, care găteşte pentru voluntari, ne spune că majoritatea tinerilor au un şoc cultural, atunci când ajung în sat. „Dar, după câteva zile, se obişnuiesc şi nu mai vor să plece. Chiar plâng la despărţire…”, adaugă zâmbind femeia de 56 de ani, care este mulţumită că, cel puţin, două luni pe an are un lucru asigurat. Şi horodiştenii s-au obişnuit cu „francezii”, cărora le oferă cazare – contra-cost, bineînţeles – şi mai câştigă un ban. „În primii ani, bărbatul nu mă lăsa să cazăm copii ăştia în casă, dar după asta i-a plăcut şi a zis: „Ei, hai, că aşa mai am cu cine să grăiesc”. Într-adevăr, francezii şi belgienii nu-s fuduli, dimpotrivă, sunt binevoitori şi zâmbesc tot timpul”, spune doamna Olga.
Ana, o altă angajată a proiectului, consideră că voluntarii care ajută la dezvoltarea satului Horodişte sunt ca un aer proaspăt peste comună, unde sunt mulţi bătrâni şi copii. „Avem două luni pe an – iulie şi august – pline şi interesante”, ne-a spus Ana.
De fapt, tocmai implicarea localnicilor este marele avantaj al unor astfel de proiecte sociale. Potrivit Tatianei Ernst, la Horodişte, în activitatea proiectului s-a inclus vreo jumătate de sat – cineva cazează voluntarii, altcineva ne vinde brânză, carne sau fructe proaspete. „Fiecare poate avea un venit propriu”, spune femeia.
Faptul că „invazia francezilor” a adus un nou suflu în Horodişte este recunoscut şi de către primarul localităţii, Dorel Iurcu. „Îi ajut şi eu cum pot, apreciez sprijinul pe care îl oferă familiilor social-vulnerabile şi, în special, copiilor. Dar mai sunt multe de făcut în sat”, ne-a spus edilul local. Voluntari europeni se pare că înţeleg acest lucru şi, mai ales, sunt gata să se implice. Astfel, în această vară, la iniţiativa primăriei, ei au pus umărul la reparaţia unuia dintre cele mai mari izvoare din sat.
Acele izvoare care dau un farmec aparte satului Horodişte şi care pentru „ciudaţii francezi” Tatiana şi Thierry Ernst, sunt nu doar sursă de apă, ci şi de optimism.
Pentru a petrece timpul liber cât mai interesant în sat, deja al patrulea an, soţii Ernst organizează, pe stâncile dintre Horodişte şi Ţipova, Festivalul de Muzică Franceză. Pentru „este o minune să combini natura noastră cu muzica franceză”…
Acest articol a fost publicat în numărul din august al suplimentului „Obiectiv European“, editat de Asociaţia Presei Independente, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, cu suportul Guvernului Suediei şi al PNUD.
Pozele sunt preluate de pe pagina de Facebook a Asociaţiei „Vent d’Est“