Considerat de unii simbolul independenţei masculine, de alţii reprezentant al spiritului aristocratic, dar şi accesoriul ideal pentru a evidenţia personalitatea, papionul impresionează prin simpleţe provocatoare dar şi luxul cu care înzestrează purtătorul. De la Beau Brummell la James Bond a fost şi este purtat de îndrăzneţi, probabil faptul aceasta a şi influenţat companiile celebre ca Budweiser, Playboy sau Chevrolet să aleagă papionul ca “purtător de cuvânt” pentru a rămâne elementul care fascinează şi inspiră o bună parte a populaţiei globului.
Papionul este desigur mai întâi de toate o cravată. Ţinând cont de istoria mai apropiată de noi, naşterea cravatei ca accesoriu a fost înregistrată de un batalion de mercenari croaţi, în sec. XVII-lea. Aceştia erau uşor recunoscuţi după eşarfa aruncată în jurul gâtului pentru a fixa partea superioară a cămăşilor.
Soldat croat purtând cravată
Mai târziu a fost adoptat de către soldaţii francezi sub numele de cravat, (fr. croat). În anii 1650 francezii îl numesc jabot (rom. jabou), fiind în mod deosebit de culoare albă, şi purtat de aristocraţie la ocaziile formale şi de afaceri.
“Autoportret cu jabou dantelă” de Maurice Quentin de La Tour
În sec. XVIII – XIX, apar papioane de diferite culori, în Irlanda spre ex. îşi fac apariţia papioane de culoare roşie verde sau gri, însă culoarea neagră devine încet cea obişnuită pentru acest accesoriu.
Beau Brummell, 1815
Beau Brummell, părintele spiritual al dandismului, cel care a făcut moda la curtea lui George al IV–lea, prezintă cu mândrie acest simbol al eleganţei englezeşti. Cel care a dat forma papionului cunoscută azi de toţi a fost francezul Pierre Lorillard în 1886, făcându-şi apariţia la un dineu de gală, cu un papion negru, asortat la smoking-ul transformat de Lorillard din queue-de-pie (frac). În 1830 Honoré de Balzac în eseul Traité de la vie élégante (Tratat despre viaţa elegantă), consacră un capitol cravatei (Traité de la cravate / Tratat despre cravată), în care dă sfaturi în ceea ce priveşte papionul.
La sf. sec. XIX era purtat de personalităţi ca Stéphane Mallarmé sau Charles Baudelaire. A fost botezat cu denumirea de papillon în cinstea operei cu succes a lui Puccini, întitulată Madame Butterfly în 1904. De la apariţia sa avea forme voluminoase apoi treptat devine tot mai suplu şi mai divers atât în ceea ce priveşte forma cât şi ţesătura.
Fiind mai întâi de toate un accesoriu masculin, este azi redescoperit de o bună parte dintre bărbaţi. chiar dacă îi sperie pe unii dintre aceştia nu oboseşte să-şi impună simpleţea genială şi să accentueze spiritul liber şi creativ al bărbatului elegant.
Bărbatul «The Sartorialist»
Text: Soulmates