Ce vor femeile

Azi o să primesc flori şi felicitări pentru că m-am născut cu sâni şi ceva mai mult estrogen în organism. Mi-e oarecum milă de sărmanii bărbaţi care umblă zăpăciţi, mai ceva ca-n ajun de Revelion, şi cumpără tot ce le împing vânzătoarele viclene ca să ne facă nouă pe plac. Textul următor nu-şi propune să le dea toate răspunsurile, ci o mână de ajutor şi un strop de încurajare pentru ziua în care se fac luntre şi punte de dragul unei priviri satisfăcute din partea noastră. Şi pentru că de cele mai multe ori se plâng că noi nu ştim ce vrem, iată câteva sugestii.

Desigur, vrem maşină, casă, pantofi din ultima colecţie şi iPad. Dar, mai presus de toate, oricât de „strong independent black women” am fi, vrem iubire.

Vrem începuturi de relaţii frumoase, când apăreţi la uşa noastră într-o dimineaţă de marţi ca să ne spuneţi: „ştii, iubito, noi azi împlinim trei săptămâni de când ne-am pupat prima dată”. Vrem începuturi nebune, în care fluturii din stomac să ni se dea cu capul de toţi pereţii, să umble ameţiţi şi să nu înţeleagă ce i-a apucat.

Vrem să ne aduceţi flori. Dar nu vrem un buchet de 27 de trandafiri roşii pentru că avem 27 de ani. Meritaţi un buchet în cap dacă mai faceţi din astea în 2013. Vrem, mai degrabă, o crenguţă mică de liliac prăfuit, ruptă pe drum şi dată cu drag.

Vrem să ne faceţi să ne simţim în siguranţă şi tot atunci, la începuturi, când încă ne mănâncă limba să vă punem întrebarea stupidă „ce înseamă relaţia asta pentru tine?” sau „încotro ne îndreptăm?” mascată în „tu le povesteşti prietenilor tăi despre mine?”, să ne-o luaţi pe dinaninte şi să ne spuneţi „în seara asta mergem cu amicii mei într-un bar. Abia aşteaptă să te cunoască”. Iar prietenii voştri să fie la fel de drăguţi ca voi şi să ne placă din prima.

Şi cadouri vrem. Dar noi, cele care nu avem 24 de ore din 24 părul aranjat, nu vrem neapărat cercei cu diamante sau jucării de pluş cât noi de mari. Preferăm o perche de căşti pentru telefon atunci când avem nevoie de ele sau un pix, cu mesajul „pentru că îmi place cum scrii”.

Vrem să ne daţi mesaje goale, a căror semnificaţie s-o ştim doar noi. Iar atunci când ne aflăm în grupuri mari şi gălăgioase, vrem să ne priviţi în ochi pentru o clipă şi să şoptiţi, iar noi să vă citim pe buze „eşti frumoasă”.

Vrem să ne vreţi. O să încruntăm sprâncenele, poate chiar o să vă dăm una când ne băgaţi mâna pe sub bluză şi atunci când ne vom lăsa duse în pat de la prima întâlnire vom şopti „eu nu fac asta, de obicei”, dar să ştiţi că ne topim atunci când vă uitaţi mai întâi la decolteu. Nu uitaţi şi de ochi, totuşi.

Vrem să faceţi gesturi mici şi drăguţe. Să vă prefaceţi măcar că vă interesează că ne scârţâie uşa şi că sunteţi hotărâţi să faceţi ceva în privinţa asta. Sau, atunci când observaţi că ne-a stat ceasul de două luni la ora patru, să-i mutaţi acele la 12.12 şi să ne spuneţi râzând: „asta că să ştii că mereu te iubeşte cineva”.

Vrem să ne faceţi să ne simţim deştepte şi frumoase. Să nu ne întrebaţi niciodată dacă se poate să ne sărutaţi sau dacă vrem să ne culcăm cu voi. Vrem să ne luaţi pe sus, să ne izbiţi cu tâmpla de stele, ca-n poezie, şi apoi să ne tăvăliţi pe jos.

Vrem să fiţi lângă noi atunci când ne este rău. Să ne cumpăraţi sirop de tuse atunci când am răcit şi să nu vă strâmbaţi prea tare când ne suflăm nasul. Când avem o zi proastă, nici măcar nu vrem să vorbim atât de mult cât credeţi voi c-am vrea. Mai degrabă ne-am dori să ne luaţi în braţe şi să ne spuneţi „mai dă-i în mă-sa!”.

Vrem să ştiţi ce cărţi ne plac şi să ni le faceţi cadou, eventual. Să nu adormiţi la filmele noastre preferate. Vrem să încercăm chestii noi cu voi şi să mergem în locuri în care n-am mai fost. Vrem să ne învăţaţi lucruri interesante.

Vrem să ne pişcaţi de fund şi după cinci ani de relaţie, şi să ne ţineţi de mână, şi să observaţi că ne-am tuns. Vrem să ne priviţi cu ochi senini chiar dacă ne vom întâlni pe stradă ţinând alţi oameni de mână, după ce totul va fi terminat demult.

Şi nu, nu vă cerem prea mult. Tot de la voi am învăţat să le vrem pe toate şi numai voi sunteţi cei care puteţi să ni le daţi. Vrem să ştim că putem să vi le cerem. Cam atât vrem.

Ah da, şi ciocolată.

text: Anastasia Condruc