De la artă la animație. Creațiile simbolului artei naționale – Ghenadie Popescu
Revenim la discuțiile cu artiștii din Moldova. Mulți dintre noi au auzit despre o mămăligă gigantică de peste 120 kg, dusă până la Iași sau despre animațiile care reflectă durerile moldovenilor, cum ar fi deportările în Siberia. Toate aceste lucruri au fost create de nimeni altul decât Ghenadie Popescu, artist contemporan și cetățean al lumii post-sovietice.
Dar, puțini cunosc istoria vieții lui Ghenadie, cum a descoperit pasiunea față de artă și alte talente ale sale.
Ghenadie, de unde și când ai început? Povestește despre calea ta spre artă.
Destul de târziu, după vârsta de 25, au apărut semnale insistente că, uite asta vreau să fac, din astea mi-ar plăcea să acumulez. Tot ce ține de imagine, statică sau în mișcare. Împrumutate de la alte organe de percepție – sunet, narațiune, olfactive și mai ales palpabile. Imagine lucrată de două mâini, cu pensula, cu barda, cu mouse-ul, cam la asta se reduce activitatea mea de atunci până acum.
Ghenadie Popescu, Compoziție, 2002
Cum s-a întâmplat această descoperire? Cine te-a influențat să începi să creezi?
Am început cu creioane colorate și hârtie. Cu o mică producție creion/hârtie am căzut ca din pod în atelierul de pictură, anul întâi , pe atunci Universitatea de Artă, blocul trei de pe str. 31 August. Unde am stat 5 ani, în compania unor colegi minunați și a profesorului Veaceslav Fisticanu, cel mai bun mentor. Pot spune cu siguranță asta acum, după mai bine de 20 de ani.
Ce faci în afara de pictură?
Pictură nu mai fac de vreo 15 ani, mirosul de ulei nu-mi mai trezește tremur în organism.
Alte lucrări făcute sunt legate de același interes pentru imagine. Materiale sau mijloace de expresie au fost diverse.
Ghenadie Popescu, 1 Mai, 2002
Cât de mult s-a schimbat viața ta în perioada în care cu toții ne-am trezit? A fost cineva care te-a ajutat să treci peste greutăți?
Mare lucru nu s-a schimbat, continui să fac același lucru. Doar că senzația că ceva se coace undeva pe alături, ceva lipicios și mizerabil, nu-mi face bine.
Am fost ajutat la momentul potrivit. Cu puțin înainte de anunțarea stării de urgență am avut o intervenție chirurgicală, o perioadă mi-a fost dificil să fac mișcare. M-au ajutat prietenii, să fie sănătoși cu toții. Am avut parte de tot felul de gustoșenii în acele zile, tre’ să recunosc asta ca o unitate biologică ce sunt.
Ghenadie Popescu, La cireșe, 2003
Ghenadie, dacă e să vorbim despre viitor, ce schimbări aștepți în următorii 10 ani?
Dacă îmi mai dați încă 10 ani, sper să reușesc să duc la capăt animația documentară la care lucrez acum. În rest, nu cred că aș putea penetra grosimea de 10 ani ca să vin cu ceva detalii.
Ghenadie, îți mulțumim mult și așteptăm cu nerăbdare data de 31 iulie!
Mulțumesc. Cu bine.
Vă reamintim că vineri, 31 iulie, va avea loc cea de-a doua ediție a licitației de artă Ultima vineri din lună, organizată de actorul moldovean Boris Cremene, unde veți avea posibilitatea să procurați lucrările atât ale lui Ghenadie, cât și a altor artiști din Moldova precum Ștefan Eșanu, Vasiluța Vasilache și Ana Alexandru.
Pentru a participa la licitație, este necesar să vă înregistrați.
Catalogul licitației poate fi vizualizat aici.
—
Această inițiativă este realizată cu suportul Biroului de Cooperare al Elveției.