Cronicile Parazitului Proletar: În Moldova nu se fac filme

Cică nu avem scenarii. Sau, de fapt, nu avem scenarişti. Pentru că scenarii avem, mai dă domnul, în fiecare zi la ştirile ProTV. Acum am intrat în perioada violurilor. Epidemia violurilor. Violăm tot de la capre la gravide şi down-i.

Uite un scenariu bun: şapte tipi o violează pe o gravidă şi sunt cercetaţi în stare de libertate! Încearcă să dea foc fetei, pentru a scăpa de martor, sau în glumă, dar nu reuşesc. Fata merge la poliţie, iar părinţii criminalilor încearcă să muşamalizeze situaţia. Şi, într-un final cazul se va închide, documentele se vor pierde, oamenii vor sta la aceiaşi masă la o nuntă, iar victima … ce mai contează. La ţară toţi îs cumnaţi, cumătri, nănaşi şi verişori. Ca în tot sistemul judecătoresc din Moldova. Mai corupţi decît procurorii, judecătorii şi popii doar medicii, poliţiştii şi profesorii pot fi.

Adică în Moldova răul învinge. Dacă vreo acţiune din comicsurile Marvel s-ar petrece în Moldova, fiţi siguri că anti-eroul va învinge. Aici e unul din puţinele locuri de pe glob unde răul e la el acasă. Unde anti-eroiii sunt ridicaţi la rang de erou, iar victimele la rang de curvă.

Or, încă un scenariu. Patru băieţi îl opresc pe unu cu bicicleta în pădure şi îşi bat joc de el. * îi dau cu puţulica pe la gură*. Băiatu e cam down şi nimeni nu-l ia în serios. Băiatu a stat o zi până a fost găsit, vă daţi seama ce serios îl căutau cu toţii? Părinţii căutau ei ceva, părinţii ceva caută întotdeauna, eu mă refer la celelalte structuri din sat, sau din centru raional. L-au găsit în ultimul hal, unu care se ducea să-şi adape viţelul, ceea ce înseamnă că pe cărarea aia se circulă des şi, totuşi, l-au găsit a doua zi, asta chiar mă miră, dar pentru film e genial detaliul ăsta.

Bun, băiatu spune că a fost violat. Violat în Moldova înseamnă neapărat să-ţi bage ceva în cur, asta au vrut să afle poliţiştii care au zis că urme de viol nu-s. Da semnele de ţigară şi vânătăile şi şocul, asta aşa, un mic detaliu neimportant. Anti-eroii fug la Moscova. Adică sunt eliberaţi, pentru că au bilete oamenii. Anti-eroii iar în forţă.

Cum credeţi când un poliţist îşi bate soţia, dar poliţiştii fac asta, la cine merge ea să se plângă? La nimeni! Încă un scenariu bun.

Vreţi vă mai dau o mie de teme pentru acasă. Dar ce folos? Asta mai bine nu va face nimănui.

Acum pentru cei care-mi răspund la “vreau să plec din ţară” cu “fă aici ceva”, vreau să le spun: voi n-aţi vrea să facem o organizaţie care ar prinde aceşti criminali şi ar face cu ei acelaşi lucru? Răspunsul va fi nu. Noi suntem altruişti şi pacifişti şi lasă poliţia.

Atunci să-mi suge-ţi acadeaua data viitoare când am să spun că “eu din ţara asta mă duc”. Mă duc să fac filme. Filme cu antieroi.

Ce putem face noi, opinia publică, vizavi de aceste incidente? Nimic. Tata care-şi ucise în bătăi copila, mai ţine minte cineva? Cred că bea o bere la bar în sat chiar acum cît tu citeşti asta. Nu ăsta care a fost condamnat recent, altul.

Tot ce putem face e să-i pedepsim cumva pe aceşti oameni. Să le fie tăiată o mînă, un picior, să le fie mutilate organele genitale, să fie arşi. Doar aşa, băgînd frica în oameni poţi educa o naţie. Aşa spun marile dictaturi, eu subscriu, doar sub acest detaliu.

A murit Bucătaru, (de Matcovshi s-a vorbit mai mult) să-i fie ţărâna uşoară, apropo. Toţi vor vorbi de asta acum, îi vor da medalii post-mortem şi alte căcaturi. Cât era viu era doar încă un beţiv naftalinizat, iar acum e eroul cinematografiei din Moldova. Încă un scenariu bun. Un scenariu din viaţă. Viaţa oricum bate tot!

Viaţa şi pe noi ne va bate.