Din colecţia de „Kino Postere” a lui Alexandr Savko
Vă invităm vineri, la vernisajul Expoziţiei de postere de film, realizate de Alexandr Savko
“Nu în zădar în limba rusă cuvintele “cinema” şi “vin”, au o diferenţă de o consoană (кино – вино). În special proximitatea acestor două se manifestă în ţările cu o lungă tradiţie de vinificaţie, cum ar fi Republica Moldova, locul natal al aristului Alexandr Savko.
Cui îi pasă de cinematografia moldovenească, dacă chiar şi Hollywood-ul şi Bollywood-ul nu mai ştiu ce să fac cu propria producţie? Da, prin lume apar nişte valuri scurte de vogă pentru producţia de cinema din Bulgaria, Croaţia şi Slovacia. Dar acestea se dizolvă rapid în oceanul global al industriei de film. În cel mai bun caz, o astfel de prognoză pe termen scurt se poate face cu privire la cinematografia moldovenească.
Acelaşi pronostic se poate face cu referinţă la vinul moldovenesc. Da, oamenii născuţi în Uniunea Sovietică îşi mai amintesc denumirile magice a vinurilor moldovenești: “Feteasca”, “Viorica”, “Grătieşti”, “Morion”, “Leana” … Acestea sună ca nişte denumiri ale filmelor de lux despre elfi, hobbiţi sau personaje din “Stаr Тrеck”. Chiar şi mirosul şi gustul acestor vinuri se mai păstrează în nări, pe limbă şi pe cerul gurii. Dar cine mai are nevoie astăzi de vinul moldovenesc? Maghiarii nu ştiu cum să-şi vândă splendidul său “Tokai”, francezii, italienii şi spaniolii îşi dădăcesc preţioasele plantaţii de vie, fiind nesiguri în sensul eforturilor sale, portughezii rămân nedumeriţi: de ce britanicii nu vor să mai plătească bani pentru sacrul lor porto. Iar Europa, între timp, devine tot mai mult acaparată de vinurile plicticoase şi mediocre din Australia, America Latină şi Africa de Sud. Care “Leana”? …
Din cele spuse reiese că: filmul l-am văzut, vinul l-am băut. Sticlele se rostogolesc de-a lungul rândurilor, între scaunele din cinematograful plin de praf şi miros de sudoare. E timpul de ieşit la aer curat, fie sub lună, fie sub soare. Anume despre aceasta vrea să ne vorbească autorul colecţiei de postere.
În aerul curat, la fel, pot apărea nişte fantome şubrede a vampirilor Carpatici, frumoasele cu ochii negri imediat se transformă într-un păianjen cu colţi groaznici. Dar aceasta nu ne mai sperie. Pentru că posterele ne spun: nu vă fie frică de locomotivă (fraţii Lumiere). Ea este o iluzie, o fantomă ce se profilează pe pânză albă. Cu toate acestea, după cum se ştie, să scapi de o iluzie, este foarte dificil.” (text de Nikita Aneponimos)
