DIANA MERESEVSKI:  EU PREFER EMIGRĂRII FIZICE PE ORIZONTALĂ, EMIGRAREA IMAGINARĂ PE VERTICALĂ

Diana Mereșevski este o persoană care cu siguranță o să vă surprindă. Picturile sale abstracte transmit ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte și impulsionează cautări interioare. Cronica ei de carte este mereu corectă, atentă și precisă. Gustul său cinematografic este original și nonconformist. La urma urmei trăim într-o societate care nu a supraviețuit complet colectivismului, iar individualitatea manifestată într-un astfel de mediu ce este de fapt … curaj? datorie? sau pur și simplu alfel nu este posibil?

Te rog să te prezinți și să vorbești un pic despre tine

Mă numesc Diana Meresevski și sunt altcineva decât par a fi. Bine, lăsând gluma la o parte domeniul meu este altul decât ceea ce se presupune. Sunt manager clienți corporativi la un spital international din capitală și este un job care îmi place. În timpul care îmi rămâne citesc și scriu despre cele citite pe o rețea de socializare și pe platforma culturală bookhub.ro

Pictezi, esti facinată de literatură și cinematografie, ce îți oferă aceste activități și ce apreciezi la fiecare în parte?

Nu mi-am pus niciodată problema beneficiilor. Este mai degrabă ceva la care s-a ajuns într-un fel absolut natural. Citesc de mică, în casă am avut o bibliotecă suficient de mare ca să îmi stârnească curiozitatea lecturii. Bineînțeles am făcut și pauze, mai ales în timpul facultății, care nu prea îmi permitea luxul unor lecturi suplimentare. Mult timp am evitat să îmi fac publice interesele, din motive care nu doresc să fie expuse, dar mereu am simțit o dorință de a fi mai aproape de partea frumoasă a lumii. Am invidiat oamenii cu talent care au capacitatea de a vorbi prin alte mijloace decât cuvintele. Arta, cinematografia, literatura sunt completări ale lumii; proiecțiile ei trecute prin filtrul subiectiv al unei experiențe. Întâlnirea dintre propria-mi viziune și viziunile altora este ceea ce mă interesează cel mai mult. Nu aș separa niciodată pictura, cinematografia și literatura. Ba aș atașa la ele filozofia ca parte absolut necesară. Dar dacă ar fi să schițez un beneficiu ăsta ar fi: îmbogățirea universului personal cu întrebări și răspunsuri, altele decât ale mele.

Daca e să mă refer la pictura pe care o exersez, pentru că ăsta este cuvântul de fapt, atunci aș zice că anume ea mi-a dat cele mai bune lecții de viață. Pictura m-a învățat că nu este loc pentru frică. Frica limitează și inhibă. Frica este non- creație. Pictura m-a învățat că frumusețea detaliilor nu garantează un întreg frumos, iar urâțenia aleatorie te poate surprinde pe final. Pictura îmi oferă șansa de a acoperi greșelile cu un un nou strat de vopsea. Iar acest lucru e o oportunitate extraordinară pe care rar ți-o oferă viața.

Existența în și prin artă este una cu orientare interioară sau totuși presupune exteriorizare? Dacă da, care este beneficiul evitării realitații?

Eu mereu am presupus că activitățile mele extracurriculare se datorează anume faptului că am ales să trăiesc în Moldova. Unde există un deficit extern de frumos, unde interesele sunt predominant altele și în mare parte nu e vina moldovenilor, ci e vina educației și conjuncturii în care ne aflăm. Nu vrea să intru în detalii, dar dacă aș fi trăit în Lisabona sau Barcelona, sau Praga nu cred că mă manifestam în felul ăsta în lume. Ceea ce a devenit necesitate vitală în Chișinău, putea să fie un capriciu într-un oraș european cu istorie și cultură. Da, pot să afirm că a trăi “în” sau “cu” arta este un mijloc de evadare, de evitare a realității uneori până la dorința de neimplicare. Dacă e bine sau nu fiecare hotărăște pentru sine.

Arta e o posibilitate de “emigrare interioară”: cum crezi ea poate deveni un refugiu în fața instabilității lumii exterioare?

Imaginația ne poate scăpa de cele mai mari atrocități, vezi la Victor Frankl. Eu prefer emigrării fizice pe orizontală, emigrarea imaginară pe verticală. În sensul că avem o datorie față de viață să creștem ca personalități. Eu am ales drumul observatorului. Fiecare trebuie să facă ceea ce știe mai bine, mie îmi iese cel mai bine asta.

Pictorii tăi preferați, povestește despre ei, ce artiști contemporani prezintă interes pentru tine?

Mult timp l-am avut la preferați pe Giorgio de Chirico, m-a absorbit felul său de a vedea lumea, m-a fascinat perioada lucrărilor sale metafizice. Erudiția sa și a geniul său. Giorgio de Chirico nu este un artist despre care se vorbește, dar a fost unul dintre cei mai influenți la vremea lui; de Chirico în pictură a fost ceea ce este Nietzsche în filozofie. Dacă să ne referim la contemporani, atunci în mod clar Anselm Kiefer, pe care îl iubesc pentru că abordează lumea nu ca pe un domeniu vizual îngust, ci ca pe o entitate complexă cu un trecut care o definește. Picturile lui Kiefer sunt stratificate. Kiefer e un Sebald într-o altă dimensiune.

Un alt pictor pe care îl apreciez este Gustavo Diaz Sósa, în viziunea mea el merge mână în mână cu Kafka. Acum analizând, observ că preferații mei deși artiști vizuali, sunt dincolo de domeniul lor, așa cum ar trebui să fie un artist adevărat.

Ce anume îți oferă pictura abstractă, de ce alegi această formă de exprimare?

“Arta în dimensiunea ei clasică mi-a părut dintotdeauna relativ plicticoasă, o demonstrație mai degrabă de performanță, o copie fidelă a realității, dar total lipsită de mister. În opinia mea ea este pur vizuală, nu are dedesubturi, nu coparticipă cu privitorul, îi generează doar exclamative. Nu e de mirare că la apariția fotografiei artiștii au pierdut din teren și, în cele din urmă, au căutat o alternativă de reprezentare a lumii. M-a interesat mereu arta abstractă. Îi recunosc, tendințele ambivalente, foarte alunecoase alternând între tot sau nimic și înțeleg în mod deplin că este doar chestie de gust, dar nu mă pot abține să îi dau prioritate.

Este creativitatea o formă de dialog cu sine sau totuși cu publicul? Ce crezi despre acest lucru?

Actul de creație din punctul meu de vedere este un dialog cu tine însuți. Orice formă de expresie trebuie să fie în primul rând produsul propriilor frământări, nu suma așteptărilor celorlalți. Când te raportezi la ceilalți se poate pierde din autenticitate. Bineînțeles orice fel de manifestare are nevoie de un ecou pentru a-și asigura continuitatea, în cele din urmă compromisul pe care ești dispus să îl faci nu trebuie să anuleze scopul inițial al creației.

Dacă vorbim de cinematografie, care sunt regizorii tăi preferați și de ce anume ei?

Cinematografia este o pasiune de a mea relativ recentă, cred că mă interesează mai intens de vreo trei ani. Nu pot să zic că sunt cinefil adevărat, pentru că în comparație cu alți împătimiți eu pălesc în mod clar. Sursa mea principală de inspirație sunt grupurile de film. Eu am gusturile un pic ieșite din comun, prefer lucrările cu intense conotații filozofice, cu mesaj profund, filme care te lasă pe gânduri. Unul dintre favoriții mei este Béla Tarr, The Turin horse, Satantango și Werckmeister Harmonies efectiv m-au dat peste cap. În materie de așteptare inutilă Béla Tarr este cel mai bun. Urmează Lynch, Mulholland drive, este un film care m-a pus pe gânduri la vremea lui și pe care mult timp nu am putut să îl încadrez în nici un parametru. De fapt ca să fiu mai exactă pe Lynch sunt incapabilă să îl încadrez, este extrem de complex. Saltul de la un regizor curios la unul fenomen a avut loc anul acesta când după vizionarea Inland EMPIRE l-am plasat la categoria regizori de geniu. Al treilea ar fi Roy Andersson, trilogia lui îmi pare inegalabilă ca mesaj. Plus găsesc foarte interesantă întâlnirea cu spectacolul din lucrările lui. Apoi Darren Aronofsky, preferatul rămâne Mother, pentru teosofia din spate. Pe Lars von Trier îl apreciez pentru diversitatea genului, preferatul meu rămâne Dancer in the dark. De la Gaspar Noe, Enter the void în mod clar. Și sunt mulți alții care mă uimesc. Nu vreau să vorbesc despre greii cinematografiei, pentru că de ei se vorbește suficient de mult, cel puțin în anturajul în care mă aflu.

Care din ultimile apariții cinematografice te-au impresionat?

Daca să vorbesc despre cele ieșite în 2020 atunci I’m thinking of ending things de Charlie Kaufman. Pe Charlie Kaufman îl urmăresc ca regizor după Synecdoche, New York, și I’ m thinking of ending things a fost un film destul de așteptat care mi-a plăcut enorm. Ceea ce nu pot să zic de Nomadland, de Chloé Zhao, care deși așteptat, nu prea m-a impresionat.

Literatura are ceva în plus fașă de celelate manifestări artistice?

Pentru mine literatura prevalează din obișnuință. Așa m-am deprins să citesc mult, divers, uneori deloc ficțiune. Îmi plac bibliotecile și cărțile pe noptieră. Dar nu pot să afirm că literatura este mai importantă decât alte forme de creație.

Ce carți citite recent te-au mișcat?

Acum citesc Universul accidental pe care o găsesc foarte buna. Este o lucrare ce reconciliază într-o anumită măsură știința cu religia. Este o lectură obligatorie aș zice. În paralel citesc Gheorghe Crăciun, Mecanica fluidului, un jurnal excelent. În general G. Crăciun este o mare descoperire a anului trecut. Am luat cam tot ce am găsit de el și urmează să îl parcurg pe îndelete. Și o altă lectură paralelă este Manuscrisul lui Zograf partea a doua, de Val Butnaru. De cele mai mulori citesc mai multe cărți odată mixând ficțiunea cu non-fictiunea. Cărțile care mă așteaptă cuminți sunt Pascal Bruckner, Paradoxul iubirii și O scurtă eternitate, Montaigne Eseuri vol I , A. Pleșu și G. Liiceanu: Despre destin.

Cum este să  fii interesată de artă în Republica Moldova? 

Eu foarte rar îmi pun întrebări despre cum sunt privită de alții. Pentru mine contează opinia oamenilor la care țin. De vreo doi ani ies extrem de puțin, nu am tendința de a-mi impune opiniile de-a lungul și latul internetului. Referitor la individualitate, cred că a de aproape treizeci de ani am avut posibilitatea să ne regăsim. Este chestiune de dorință, și atât, alte impedimente nu văd. Fiecare persoană matură este responsabilă de alegerile pe care le face.

Ce recomandare personală ai face tuturor celor care înțeleg că arta este ceea ce îi interesează în rutina cotidianului.

Să se găsească unii pe alții în spațiul real sau virtual, dacă din cauza pandemiei nu e posibil. Să susțină artiștii și autorii autohtoni, cei cu adevărat buni, motivându-i în felul ăsta. Să cumpere cărți și cu preț întreg după ce le-au răsfoit în librărie. Și nu în ultimul rând să molipsească de această dorință și pe cei din jur.