Vlada Ciobanu - Locals

Своими словами: Влада Чобану «Давайте терпеть произвол»

anuka — Sat, 10 Dec 2016 22:39:40 +0000

В своём блоге "без политкорректности" Влада Чобану написала о реакции молдавского общества на факты отравления детей в детских садах.

*Дисклеймер: Этот текст о том, что вы знаете и что думаете. Я всего лишь придала ему форму, найдя нужные слова.

Пишу потому, что так или иначе, но мы неизбежно бы забыли об отвратительных новостях, связанных с питанием в школах и детских садах.

Напомню, что некоторые детские сады до сих пор получают продукты сомнительного качества, в то время, как ответственные лица заявляют, что не могут аннулировать контракты.

Давайте обсудим насколько всё сложно.

Политическая драма. Важно быть честными с самими собой и сказать ясно — да, молдавская политика и переговоры держатся на компромате и шантаже. Выигрывает тот, у кого больше компромата на своего противника. Этот компромат постоянно всплывает, начиная с 2009 года, сопровождая все скрытые переговоры о тех или иных должностях: президента, премьер-министра и других. Но это то, что мы видим на поверхности. За что они воюют на самом деле, помимо должностей, мы не знаем и никогда не узнаем.

Чиновничья драма. Ах, эти слуги народа, решившие работать на благо общества, получая меньшую зарплату, чем могли бы получать в других местах. То есть так должно было бы быть. Мы ненавидим чиновников. Страшимся любой возможной конфронтации с ними. Считаем их бесполезными, коррумпированными и просто невежливыми. Не всех, конечно. Есть и толковые функционеры, но как и в любом другом братстве, коррумпированное меньшинство берёт вверх.

Они виновны в трагедиях наподобие пожара в клубе «Colectiv» и взрыва в кафе «La Soacră», потому что закрывают глаза на беззакония, которым они причиной, которые они продолжают. Ущерб в долговременной перспективе настолько велик, что я не могу не думать — насколько недобросовестным, нет, не недобросовестным, а насколько нужно быть кретином, чтобы не понимать, что мы живём в мире, где всё взаимосвязанно. Не понимать, что твои дети, внуки, друзья живут в этой системе, которую ты создаёшь и увековечиваешь. Их проблема, однако, в том, что они не могут по-другому. И с каждой следующей новостью о коррумпированном чиновнике, меч над их головой становится всё ближе.

Драма юстиции. Ни у кого нет доверия к молдавскому правосудию. Ни тогда, когда судебная система работает, ни тогда, когда она не работает. Когда люди не доверяют государственным и судебным инстанциям, они начинают сами вершить правосудие. Из истории мы знаем, что это не есть хорошо. Комментарии с фэйсбука о возможном мщении должностным лицам и бизнесменам, замешанным в преступлениях, - только начало (невольно вспоминается Белый медведь «Чёрного зеркала»). Нет, дело здесь не в гневе, а в отчаянии. А в отчаянии люди забывают о правилах.

Родительская драма. Я слышала, что родители готовы сделать всё для своих детей. Но я не могу объяснить, почему они не делают ничего сейчас. Всего лишь несколько скромных протестов (со всем уважением к этим родителям!). Естественно, нам не хватает элементарных демократических навыков — уметь формировать группы по интересам, затем оказывать давление, составлять и подписывать петиции, протестовать, понимая, что благополучная жизнь это не данность, что она требует постоянных усилий. Это справедливо по отношению к любой области.

Моя растерянность связана с тем, что есть сообщества матерей, которые молчат. Сообщества с численностью в тысячи. Сообщества, не группы, в которых обсуждают отравление детей, но ничего не делается для того, чтобы это предотвратить. Они организуют вечеринки и благотворительные ярмарки (про благотворительность я напишу в другой раз). Но этим сообществам не удалось мобилизоваться вокруг столь болезненного события, которое давало шанс на выигрышный исход дела. Почему?

Детская драма. Как бы цинично это не звучало, но это клише «духовной пищи» является возможно самым вредным в системе образования. Интоксикацию, пусть и болезненно, но можно вылечить. Однако тот факт что у правительства нет никакого видения образовательного процесса доказывает, что у властей нет никакого представления о будущем этой страны. Им не нужны граждане. Поэтому подобное издевательство над детьми меня не удивляет.

Драма системы образования. Кто-то писал, что воспитательницы получают по 1000 лей в месяц, поэтому их нельзя осуждать, другие замечали: «А сколько денег они получают за счёт подарков?» Мы балансируем между жалостью и обвинениями, говоря о системе образования. В то время как уважение к нему мы давно потеряли. И, подчёркиваю, тот факт, что нет никакого представления о необходимости реформы в системе образования означает что нет и будущего у этой страны.

Наша трагедия: Дети получали отравленную пищу в то время как мы наблюдали как атакуют парламент, во время досрочных выборов, когда мы 900 дней жили без президента, когда Филат был премьер-министром и над Молдовой "вставала заря нового утра", когда в Пэдуря Домняскэ убивали людей, когда мы танцевали под «Океан Эльзы», празднуя отмену визового режима с Европой. Мы просто выбираем за чем следить. О чём заботиться. Выбираем кого считать своими.

Но своих больше нет. Нам должно быть не всё равно по отношению к столь многим вещам, что мы получили иммунитет ко всем беззакониям которые творятся точно так же как мы стараемся не обращать внимания на зловоние очистных в Кишинёве. Потому что мы смирились. Но я не хочу с этим мириться.

Этот текст о том, что вы знаете и что думаете. Я всего лишь придала ему форму, найдя нужные слова. У меня нет детей, а мой племянник живёт в более благополучной стране. Я всего лишь знаю, что есть много молодых родителей, есть сообщества матерей и есть удушающее равнодушие.

Vlada Ciobanu

Despre apăsătoarea linişte

*Disclaimer: Acest text este despre ceea ce voi ştiţi şi ce credeţi. Eu doar i-am dat o formă şi am combinat cuvinte.

Scriu acum pentru că, inevitabil, urma să uităm despre ştirile dezgustătoare legate de alimentaţia în şcoli şi grădiniţe.
Reamintesc că există grădiniţe care în continuare primesc produse de calitate dubioasă, iar autorităţile spun că nu pot rezilia acele contracte.
Haideţi să discutăm despre complexitatea dramelor acestui caz.

Drama politicii. Este important să fim sinceri cu noi înşine şi să spunem clar – da, politica şi negocierile moldoveneşti se ţin pe dosare şi şantaje politice. Câştigă cel care are dosar mai mare pe celălalt. Astfel de dosare apar de la 2009 încoace şi însoţesc orice negociere netransparentă despre funcţia de preşedinte, prim-ministru şi altele. Dar asta e lupta vizibilă. Pentru ce luptă ei de fapt, dincolo de funcţii vizibile, noi nu ştim şi nici n-o să ştim.

Drama funcţionarilor publici: Ah, aceşti oameni care au decis să fie în serviciul public, chiar dacă au salarii mai mici decât dacă ar lucra în alte părţi, dar lucrează pentru binele comun. Adică aşa ar trebui să fie. Noi urâm funcţionarii publici. Urâm orice potenţială confruntare cu ei. Îi credem ineficienţi, corupţi sau pur şi simplu nepoliticoşi. Nu toţi, evident. Sunt funcţionari de treabă, dar ca în orice altă tagmă, minoritatea coruptă câştigă.

Ei sunt oamenii care fac tragedii prin Colective şi La Soacre, care închid ochii la fărădelegi. Care le cauzează. Care le continuă. Daunele pe termen lung sunt atât de mari, încât eu nu pot să nu mă gândesc cât de lipsit de scrupule, dar nu, nu lipsit de scrupule, ci cretin trebuie să fii să înţelegi că trăim într-o lume interconectată. Să înţelegi că ai tăi copii, nepoţi, prieteni, trăiesc în acest sistem pe care tu îl creezi şi tu îl perpetuezi.
Drama lor însă este că nu mai pot ieşi din asta. Iar cu fiecare ştire despre funcţionari corupţi, sabia le atârnă tot mai pronunţat deasupra capului.

Drama justiţiei. Oamenii nu au încredere în justiţia moldovenească.Nici atunci când îşi fac treaba, nici atunci când nu şi-o fac. Atunci când oamenii nu mai au încredere în instituţiile statului şi în justiţie, ei încep să îşi facă singuri dreptate. Iar noi ştim din istorie că asta nu arată bine. Comentariile de pe Facebook despre potenţiale torturi ale funcţionarilor şi ale oamenilor de afaceri de implicaţi sunt doar începutul (îmi amintesc de White Bear-ul din Black Mirror). Nu, acolo nu este vorba de furie, ci de deznădejde. Iar în deznădejde oamenii uită de reguli.

Drama părinţilor. Am auzit că părinţii fac orice pentru copiii lor. Atunci nu îmi pot explica de ce nu fac nimic acum. Decât câteva proteste timide (părinţi care au toată admiraţia!). Desigur, nouă ne lipsesc abilităţi democratice elementare – de a forma grupuri de interes, apoi de presiune, de a scrie petiţii, de a face proteste, de a înţelege că viaţa bună nu este dată, ci trebuie de lucrat pentru ea în continuu. Asta este adevărat în orice domeniu.

Nedumerirea mea vine de la faptul că există comunităţi de mămici care tac. Comunităţi cu mii de membri. Comunităţi, nu grupuri. Comunităţi care discută despre intoxicaţiile copiilor, dar nu fac nimic să le prevină. Comunităţi care fac petreceri şi târguri de caritate (despre caritate scriu altă dată). Dar care nu au reuşit să se mobilizeze în jurul unei cauze atât de dureroase şi cu potenţial de câştig. De ce?

Drama copiilor. Cât de cinic nu ar suna, acest clişeu numit “hrană spirituală” probabil este cel mai dăunător în sistemul de învăţământ. Alimentele toxice, cu un mic chin, le-ai scos din organism. Faptul că guvernarea nu are nicio viziune asupra educaţiei arată că nu are nicio viziune asupra viitorului acestei ţări. Ei nu au nevoie de cetăţeni. De aceea, această batjocură nu mă surprinde.

Drama sistemului de învăţământ. Cineva scria că educatoarele au 1000 de lei salariu, de aceea nu trebuie judecate, alţii scriau că “ohohoho, câţi bani îşi fac ele din cadouri”. În sistemul educational jonglăm între milă şi acuzaţii. Respectul demult a fost pierdut. Şi, accentuez, faptul că nu este nicio viziune asupra reformei în educaţie, înseamnă că nu este nicio viziune asupra viitorului acestei ţări.

Drama noastră: Copiii au mâncat astfel de mâncare când ne uitam cum zboară pietrele în Parlament, când aveam anticipate, când eram 900 de zile fără preşedinte, când Filat era prim-ministru şi era dimineaţă din nou în Moldova, când se împuşcau oameni în Pădurea Domnească, când dansam pe Okean Elzy că aveam regim liberalizat de vize. Noi pur şi simplu alegem ce să urmărim. Despre ce să ne îngrijorăm. Alegem pe cine să îi considerăm ai noştri.

Acum nu sunt ai noştri. Acum sunt atât de multe lucruri de care trebuie să ne pese, încât avem deja imunitate la fărădelegi exact aşa cum uneori nu mai simţim mirosul de rahat din Chişinău. Pentru că ne-am deprins. Iar eu nu vreau să mă deprind.

Acest text este despre ceea ce voi ştiţi şi ce credeţi. Eu doar i-am dat o formă şi am combinat cuvinte. Eu nu am copii, iar nepotul meu trăieşte într-o ţară mai bună. Eu doar ştiu că noi avem mulţi părinţi tineri, avem comunităţi de mămici şi avem o linişte apăsătoare.

Vlada Ciobanu

Запись Своими словами: Влада Чобану «Давайте терпеть произвол» впервые появилась Locals.

Dialoguri Urbane #2: Vă simțiți în siguranță?

anuka — Fri, 29 Jan 2016 12:55:35 +0000

Autoritățile și activiștii civici au discutat despre siguranța în localurile din Chișinău în cadrul Dialogurilor Urbane

Joi, 28 ianuarie, în incinta Bibliotecii Municipale ”B.P. Hașdeu” au avut loc discuții publice la tema securității din localurile publice din Chișinău.

În calitate de vorbitori la eveniment au participat: Vlada Ciobanu, activist civic, Aneta Zasavițchi, președinte asociația patronală „Asociația Națională a Restaurantelor și a Localurilor de Agrement din RM”, Denis Mașaev, Inspector superior, SPCSE, Ruslan Codreanu, Consilier Municipal și secretar al Comisiei Juridice din CMC și Eugenia Boldescu, Co-fondator „Tipografia 5”.

Drept motiv de inițiere a acestor discuții au servit tragediile produse în clubul ”Colectiv” din București și cantina ”La Soacra” din Chișinău. Invitații au vorbit despre măsurile de securitate luate de autorități și proprietarii localurilor din capitală pentru prevenirea a astfel de cazuri.

Evenimentul a început cu un reportaj video, în care oamenii și-au exprimat părerea referitor la faptul dacă sunt în siguranță sau nu atunci când merg în localurile din oraș. Majoritatea intervievaților au mărturisit că de fapt nu se simt în siguranță aflându-se într-un restaurant sau club. Unii consideră că verificările întreprinse de autorități sunt superficiale, iar un alt impediment este sistemul corupt când agenții economici dau mită inspectorilor de verificare.

Denis Mașaev, Inspector Superior în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situații excepționale a menționat că pentru respectarea normelor de siguranță cel ce poartă răspunderea finală este conducătorul localului. Conform actelor normative, SPCSE pot întreprinde verificări planificate sau inopinate, însă nu mai rar de o dată la trei ani.

Referindu-se incendiul din cantina „La Soacra” din Piața Centrală din Chișinău, dl. Mașaev este de părerea că în acest caz s-a încălcat expres prevederile legale ce nu admit instalarea buteliilor de gaz în instituțiile de alimentare publică.

Aneta Zasavițchi, președintele Asociației Naționale a Restaurantelor și a Localurilor de Agrement din RM a vorbit despre rolul asociației în procesul de respectarea a normelor de securitate și anume că această asociație are scopul de a informa corect localurile patronate.

Conform dnei Zasavițchi, proprietarii de localuri încurajează controalele care contribuie la cooperare constructivă, însă ele de fapt au dus la suspendarea activității localurilor, pe când procedura de suspendare este una mai complicată și implică decizia instanței de judecată. ”Controalele trebuie să ajute, să aibă drept scop prevenirea și conlucrarea între instituții și localuri. Controalele care au avut loc au fost cu încălcări de procedură. Spre final aceste controale nu au avut nici un efect util, nu a responsabilizat nici localurile, nici autoritățile.” a afirmat reprezentantul patronatelor din domeniu.

Dna Zasavițchi a subliniat că dacă de la agenții economici se cere respectarea normelor, așa și organele de stat trebuie să respecte procedurile legale.

Eugenia Boldescu, co-fondatorul unui local de agrement din capitală a povestit despre propriul caz menționând că pe lângă inspecțiile de securitate mai sunt și multe alte autorizații care trebuie să le aibă un agent comercial și proprietarii în general au o frică față de autorități și verificările pe care aceștia le întreprind. După cazul din București, localul respectiv la fel a fost verificat, s-au înaintat 20 de puncte în prescripția pompierilor, iar următoare verificare a avut loc peste o săptămână, în loc de 15 zile menționate în prescripție. După instanța de judecată cazul a fost rezolvat în favoarea localului.

Dna Boldescu la fel a menționat responsabilitatea care o poarta proprietarii: „Petrec mult timp în localul care-l administrez, acolo vine familia mea, prietenii mei și vreau să fie un spațiu sigur pentru toată lumea. Dacă nu ne iubim clienții, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla ceva grav căci nici un control nu e în stare să verifice toate localurile din oraș.”

Ruslan Codreanu, consilier municipal PPEM, a subliniat că inspectorii și proprietarii nu trebuie să fie în două tabere care se confruntă, ci trebuie toți împreună să învățăm din cazurile tragice care au avut loc. Conform consilierului municipal, discuția de poate diviza în partea morală și partea legală.

„Din punct de vedere moral, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să asigurăm siguranța sau să sesizăm organele abilitate. Din punct de vedere legal nu există o metodologie strictă de evaluare a riscurilor. Piața Centrală este un loc aglomerat cu risc sporit, adică trebuie verificată mai intens. Piața Centrală ca întreprindere municipală are nevoie de aviz de la DSE, însă agentul economic care activează în perimetrul Pieței nu are nevoie de autorizații. Problema este că dacă am avea mai multe sau mai puține verificări și controale ne-am simți în siguranță? Astfel de cazuri ca „La Soacra” trebuie sa aibă finalitate.”a declarat Ruslan Codreanu.

Întrebat dacă vin sesizări din partea cetățenilor, dl. Mașaev a menționat că într-adevăr instituția primește informații de la cetățeni. ”După cazul „La Soacra” au venit foarte multe sesizări cu referire la buteliile de gaz, iar inspectorii au efectuat verificările necesare.” a anunțat reprezentantul SPCSE.

De asemenea, inspectorul susține dialogul constructiv și a făcut apel către cetățeni: „Suntem deschiși și dispuși spre comunicare”. Instituția la fel lucrează la un proiect de modificare a legii cu privire la prevenirea incendiilor care prevede instruirea administratorilor de localuri și obținerea certificatului de instruire de către aceștia.

Spre final au venit intervenții din partea publicului. „Nu mă simt în siguranță nicăieri. Cine a răspuns pentru intoxicația de la „Fazanul de Aur?” Cine a răspuns pentru incendiul din Piața Centrală? A răspuns vinovatul?” a întrebat o doamnă din sală.

Dna Zasavițchi a făcut trimitere la lege, conform căreia, administratorii poartă răspunderea, iar Dl. Mașaev a menționat că în cazul „La Soacra” este deschisă cauză penală asupra patronului care este pe rol la instanța de judecată, iar Consilierul Ruslan Codreanu a reiterat că tragediile se întâmplă că de fapt nimeni de nimic nu este responsabil. În aceste cazuri, când au decedat persoane nimeni nu a ieșit cu compătimiri sau demisii.

Veaceslav Bulat, consilier municipal PPEM, prezent la discuții a comentat: „Majoritatea nu sunt în siguranță fiindcă nu avem siguranță legală. S-au făcut atâtea modificări, la localuri mici nu se cer autorizații anti-incendiare, astfel siguranța rămâne totalmente în stricta responsabilitate a patronului. Partea legală nu ne protejează. De asemenea, realizarea competențelor nu are loc cum trebuie. Controalele sunt rare, superficiale. Totodată, mai este și aspectul etico-moral când mergem în anumite localuri. Astfel, propunere pentru Asociația Națională a Restaurantelor să pune câte o stea care să simbolizeze asigurarea securității verificată de Asociație. Când punem în discuție astfel de cazuri vrem să rezolvăm totul foarte repede, însă este nevoie ca fiecare caz în parte să fie examinat și întreprinse măsuri. Mulți administratori nici nu realizează că ei poartă responsabilitate.

Stas Vartanian, consilier municipal din partea PSRM a intervenit la fel: „Până nu dai mită, nu primești autorizația de funcționare. În cazul „La Soacra” este responsabilitatea tuturor: directorul Pieței Centrale, Pretorul sectorului Centru, cei care emit autorizațiile. Problema este că oamenii implicați nu sunt pedepsiți. Cei din direcții trebuie să se teamă că dacă se întâmplă ceva, ei la fel vor fi responsabili.”

Deși a confirmat prezența la eveniment, reprezentantul Primăriei Chișinău, doamna Marcela Donţu - șefa directiei de alimentație publica din cadrul Direcţiei generale comerţ, alimentaţie publică şi prestări servicii a Consiliului municipal Chişinău nu s-a prezentat la eveniment.

În urma acestor discuții publice, putem conchide două aspecte importante: pe de o parte există imperfecțiuni legale (excluderea avizului anti-incendiu la momentul primirii autorizației de funcționare) și lipsește un mecanism de responsabilizare (nu doar administratorul localului să fie responsabil, ci și inspectorii/consultanții din direcțiile municipale care emit autorizații), iar orice caz tragic ar trebui să aibă o consecință reală (amendamente legale, demisii, cauze penale) pentru a previne astfel de situații pe viitor.

Menționăm că aceste discuții au avut loc în cadrul proiectului ”Dialoguri Urbane” – platformă de discuții publice despre problemele de dezvoltare urbană. Acesta este un proiect de promovare a comunicării și colaborării dintre autorități locale, instituții ale statului și societate civilă inițiat de un grup de activiști specializați pe domeniul dezvoltării urbane (Vitalie Sprînceană, Vlada Ciobanu, Victor Chironda și Maria Axenti) cu susținerea Rețelei Civice Urbane.

Запись Dialoguri Urbane #2: Vă simțiți în siguranță? впервые появилась Locals.