Petru Bodarev: Noi nu vrem să coasem pantofi „Prada” pentru 2$ perechea

În cadrul proiectului „Oameni Din Inimă” am discutat cu fondatorul brandului „Cristina”, care a construit cea mai mare și cea mai modernă fabrică pentru producerea încălțămintei din Moldova, Petru Bodarev. Foarte energic pentru vârsta lui, Petru a început, cu voce tare, cu încredere și emotiv, să ne spună povestea lui, despre un băiat mic și slăbuț născut la nordul Moldovei, care a devenit om mare în capitală.

La începutul anilor ‘50, în satul Ruseni din raionul Edineț, într-o familie de țărani simpli s-a născut Petru Bodarev.

„Când părinții mei s-au căsătorit, ei erau oameni foarte săraci. În familia mamei mele creșteau 8 copii, iar tatăl meu a fost cel mai mare într-o familie cu 11 copii. Copilăria mea a însemnat vaci, boi, oi, păsări de curte și porci. Tatăl meu m-a învățat cum să înham, să ar, să semăn, să cosesc… Când am împlinit 10 ani, aveam deja o gospodărie mare, cu multe animale. „Hai cu mama!” – cu aceste cuvinte am învățat să gătesc și să fac orice muncă necesară pe-acasă, considerată de domeniul femeilor.”

După ce a absolvit școala, Petru a mers să-și facă studiile la Colegiul Tehnologic pentru sistemul serviciilor de consum. Noul domeniul al serviciilor de consum abia începuse să se dezvolte în țară, iar Petru a fost admis fără dificultate.

După absolvirea studiilor, în calitate de tânăr specialist a fost repartizat la Oficiul de servicii publice al raionului Căușeni. Nu a rămas acolo pentru mult timp, revenind la Chișinău, în postul de brigadier la „Zorile”. Peste 3 luni Petru a fost recrutat în armată, iar după 7 luni de serviciu militar, conducea deja batalionul format din 130 de cadeți. Din armată Petru a revenit la „Zorile” mai întâi pe postul de brigadier, apoi maistru, iar în scurt timp a devenit pe rând maistru superior, supervizor de tură, șef adjunct de departament, iar la vârsta de 28 de ani – șef de producție.

„În departamentul meu aveam 966 de muncitori, iar pe atunci „Zorile” avea 12 mii de angajați. Procesul educațional la „Zorile” era unul dintre cele mai performante din oraș: aveam educație, jocuri, sport, dar nu existau tehnologii avansate, inginerie, materiale, accesorii, gamă de culori – la toate acestea puteam doar să visăm.”

A mai durat până la împlinirea visului. În anul 1980, în pofida salariului enorm de 800 de ruble, Petru a demisionat de la „Zorile” și a început să lucreze la Casa republicană de modele în sistem de servicii publice.

„Când am venit, în echipa Casei de modele lucrau 10-12 persoane, dar peste doar câțiva ani, sub conducerea mea, echipa ajuns la 300 de muncitori, cu un volum mare de producție de încălțăminte.”

În anul 1986 se căuta persoana potrivită pentru postul de director al fabricii „Tocușor”. Prin ordinul ministrului muncii, Comitetul raional l-a propus pe Petru Bodarev, dar în acea perioadă a schimbărilor, directorul trebuia să fie ales de echipă.

„Cei 400 de oameni care s-au adunat la vot trebuiau să aleagă un candidat dintre colegul lor și între mine (pentru ei, eu eram un om de pe stradă). Atunci, le-am promis că o să fac ordine iar în cel mai scurt timp atelierele vor fi la fel de curate/aranjate precum farmaciile, iar profitul acestora va crește considerabil. Într-un final, m-au ales pe mine. Aveam doar 34 de ani. ”

În anul 1995 societatea a fost privatizată, iar în 1996 acțiunile au fost cumpărate de la muncitori. Atunci, din stăpân, am devenit un mercenar. Am plecat imediat, în aceeași zi… Timp de două săptămâni nu mi-am putut găsi locul. Atunci am luat o decizie care nu a fost deloc ușoară.”

Petru a plecat în România, unde a creat compania „Cristina”, a început să recruteze și să formeze oameni pentru a produce pantofi. În perioada 1998-2000 „Cristina” producea 300 de mii de perechi pe an și toate erau vândute.

„Noi nu suntem interesați să lucrăm pentru alții. „Prada” ne-a propus să le coasem pantofi pentru 2$ perechea, iar „Geox” și alții au venit la noi cu astfel de comenzi. Dar noi vrem să coasem produse cu marcă proprie. Principala problemă astăzi este lipsa forței de muncă. Aș putea să angajez mâine 50 de persoane sau chiar 150. Apropo, noi angajăm hipoacuzici. Avem acum 60 de persoane și toți sunt muncitori excelenți.”

În prezent, compania „Cristina” este cea mai mare fabrică privată din Republica Moldova care produce încălțăminte. „Cristina” este dotată cu echipamente italiene avansate de fabricare a încălțămintei, iar materia primă, și anume pielea din care este cusută încălțămintea, este achiziționată din Germania, Turcia, România, iar accesoriile adiționale sunt aduse din Italia, Ucraina și Turcia. Iar la elaborarea modelelor de încălțăminte muncesc 9 designeri.

10 lucruri despre Petru și brandul „Cristina”

1. Cristina este numele nepoatei lui Petru
2. Petru are doi copii. Ei și familiile lor continuă munca tatălui
3. Totul a început de la 2 muncitori 10 ingineri, iar acum fabrica are 400 de angajați
4. Fabrica utilată ultra-modern a fost construită timp de 9 luni în anul 2008. Suprafața acesteia este de 7000 de metri pătrați
5. Cristina angajează persoane cu dizabilități
6. În Moldova funcționează 11 magazine „Cristina”: 3 la Chișinău și 8 în regiuni
7. „Cristina” produce încălțăminte specială pentru armată, garda prezidențială, „Apă-Canal”, poliția rutieră și execută comenzi personalizate. „Air Baltic” a comandat de la „Cristina” încălțăminte pentru însoțitorii de zbor
8. Capacitatea de producție a fabricii „Cristina” este de 1500 de perechi de pantofi pe zi. În fiecare an apar 450 de noi modele, iar colecțiile curente sunt completate o dată la 2 săptămâni
9. Cea mai ieftină pereche de încălțăminte costă aproximativ 300 de lei – sandalele, iar cele mai scumpe sunt 1700 de lei – cizmele de iarnă
10. Cel mai mare magazin „Cristina” este situat pe str. Armenească 51, într-un edificiu cu 3 etaje, care cuprinde 18 departamente

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare  Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

Natalia Melnic: Căptușeala trebuie să fie la fel de frumoasă ca și fața hainei

În seria de articole „Oameni din inimă” vorbim despre cei care stau în spatele celor mai cunoscute branduri locale ale industriei ușoare.

„Sekana” este un nume cunoscut doamnelor care, în virtutea profesiei, trebuie să poarte ținute clasice, dar care, în același timp, nu acceptă rutina și plictiseala. Femeia de afaceri cu bun gust – pentru ea a creat acest brand Natalia Melnic, designerul „Sekana”.

Natalia s-a născut în anul 1966, la Comrat, într-o familie de vinificatori celebri.

„După horoscop sunt Capricorn și Cal – muncesc mult și nu obosesc.”

Școala a făcut-o Criuleni, unde au fost transferați părinții ei. Când Natalia a împlinit 12 ani, tatăl ei a fost transferat să lucreze la Cricova, iar familia s-a mutat în apropiere, în satul Ciorescu. După absolvirea clasei a 8-a, Natalia a fost admisă la Colegiul Tehnologic din Chișinău, specialitatea de tehnolog în industria ușoară.

„Chiar și înainte de colegiu am încercat să cos și să tricotez. Am fost întotdeauna pasionată de tot ce are legătură cu munca manuală. Colegiul mi-a oferit experiență și un impuls puternic pentru activitatea mea. Fiind studentă, am înțeles în mod clar că modelul este un organism viu, pe care îl studiem din interior, iar căptușeala ar trebui să fie la fel de frumoasă ca și fața hainei.”

La vârsta de 18 de ani Natalia l-a întâlnit pe viitorul ei soț, Serghei, care era cu 5 ani mai mare, iar pe atunci, după serviciul militar, muncea în calitate de electrician la mină. Peste doi ani s-au căsătorit și s-au mutat în propriul lor apartament cu o singură cameră, oferit de stat. Aici a început povestea brandului „Sekana”.

„În 1988, când s-a născut prima noastră fiică, Katia, coseam haine pentru copii și le vindeam la piață.”

Serghei: „Îmi era rușine să stau la piață și m-am dus să vând la Dubăsari: îmi trăgeam șapca peste ochi și vindeam. Este foarte neplăcut când ești numit „speculant”. În anul 1992 am vândut tot ceea ce am avut, inclusiv parfumul franțuzesc al Nataliei și pantofii mei noi, pentru a cumpăra prima noastră mașină de cusut cu tiv. Coseam acasă până târziu, la ora două de noapte, vecinii băteau în calorifere, iar dimineața ne trezeam și mergeam la piață pentru a vinde. Natalia cosea, iar eu călcam. Eu coseam, ea croia. Fustele mele „cu șase falduri” se dovedeau a avea opt. Tăiam etichetele de pe cămășile socrului și le puneam pe lucrurile cusute de noi.”

Până în prezent, cei mai stilați din anii ‘90 își amintesc costumele din tricot cu buline, care se bucurau de o popularitate nebună.

„Tot visam la o haină de blană Astrahan, iar Serghei îmi spunea: „Nu putem, trebuie să cumpărăm tricot.” Așa e și în ziua de astăzi, toți banii îi investim în producție, iar eu tot nu am blană.”

A fost nevoie de încă 2-3 ani, până familia Melnic a început să angajeze lucrători – cusătorese care lucrau acasă, deoarece mica întreprindere încă nu avea propriul atelier.

„Produsele noastre le vindeam de la Sahalin la Norilsk. Jumătate de sat cosea pentru noi, iar cealaltă jumătate vindea. Anii ’90 erau perioada deficitului și a micilor comercianți.

În anul 1995 a apărut brandul „M Nataly” și timp de 18 ani produsele noastre s-au vândut cu această marcă. În tot acest timp, am construit o „Casă de mode” la Ciorescu – pentru noi nu este o fabrică, ci anume o casă, în care încă investim.

2013 a marcat o nouă evoluție în activitatea noastră. Am participat în proiectul care sprijină industria ușoară „Din Inimă”, aflat în căutare de producători care creează îmbrăcăminte cu nume propriu.

Acesta a fost anul în care brandul nostru a primit un nou nume, „SEKANA”, format din primele silabe ale numelor noastre: Serghei, Katerina și Natalia. Avem și o fiică mai mică, Liubovi („dragoste”). După nume, de fiecare dată adaugăm sloganul: „Facem totul cu dragoste”.

Serghei: „Clientul nostru este femeia elegantă, cu vârsta între 25 și 55 de ani. Femeia activă, care merge la întâlniri de afaceri. Hainele noastre sunt pe placul celor care își doresc să arate bine. Mulțumim Moldovei, pentru că femeilor de la noi le place să se îmbrace bine, apreciază confortul și calitatea.

Ce este succesul pentru noi? Lumea ne cunoaște, iar articolele produse de noi sunt recunoscute. Vindem în Chișinău de peste 20 de ani. Dacă noi continuăm să muncim, ar putea însemna că succesul a venit deja? Acum totul se măsoară în like-uri, nu ca pe vremuri – dacă produsele se vindeau, însemna că ai succes.

10 lucruri despre Natalia Melnic și brandul „Sekana”

1. Istoria „Sekana” a început în anul 1992, în localitatea Ciorescu, cu un mic atelier în care încăpeau trei mașini de cusut
2. „Sekana” este o afacere de familie, iar numele este format din primele silabe ale numelor fondatorilor și al fiicei lor mai mari: Serghei, Katerina și Natalia
3. Prima prezentare „Sekana” a avut loc în 2013, la Ambasada SUA, la reședința ambasadorului William H. Moser.
4. De 9 ani articolele „Sekana” pot fi găsite în magazinul „MODA”, la adresa: bd. Ștefan cel Mare, 83
5. Sekana produce 2 colecții pe an și le prezintă la show-urile „Din Inimă”, iar cel puțin o dată pe lună în magazin apar piese noi, conform tendințelor sezoniere
6. Sacourile clasice cu croială perfectă sunt principalul atu pentru care clienții apreciază „Sekana”
7. „Sekana” primește comenzi de uniforme pentru hoteluri, angajații băncilor și așa mai departe. A cusut costume și pentru angajații aeroportului
8. Ajustarea articolelor „Sekana” conform siluetei este inclusă în preț
9. La o întâlnire oficială cu președintele american Barack Obama, prima doamnă a Moldovei a purtat un costum „Sekana”
10. Fiica mai mare a Nataliei și a lui Serghei, Ekaterina, și-a creat propriul brand succes –„Katea Gri”

Tamara Luchian: Yudashkin a fost surprins de faptul că „Ionel” coase costume „Armani”

Legendara fabrică „Ionel” din Chișinău a fost fondată în 1945. Pe atunci activitatea principală a întreprinderii numită „Fabrica de confecții nr. 1” era coaserea jachetelor matlasate de bumbac, iar acum cartea de vizită a companiei „Ionel” sunt costumele elegante bărbătești. În cadrul proiectului „Oameni Din Inimă” am ajuns la fabrică pentru a o cunoaște pe cea care reușește să conducă cea mai durabilă și mai mare întreprindere din industria ușoară a Moldovei – directoarea Tamara Luchian, care lucrează aici de 44 de ani.

Tamara Luchian s-a născut în anul 1955, într-o familie de colhoznici, în satul Șeptelici din raionul Soroca, unde și-a petrecut copilăria și a absolvit școala medie.

„Sunt fericită că m-am născut în nordul Moldovei, unde livezile și grădinile sunt întotdeauna bine îngrijite – regiunea noastră educă oameni harnici și gospodari.”

Deoarece nu a fost admisă din prima încercare la Universitatea Tehnică din Chișinău, specialitatea Economia Muncii, Tamara a mers să lucreze la fabrică. Astfel, în septembrie 1972, la doar 17 ani, ea a început să muncească la „Ionel” în calitate de croitoreasă simplă.

„În visurile mele mă vedeam economist și, după ce am muncit timp de doi ani, am dat admiterea din nou pentru aceeași specialitate. Dar s-a întâmplat că decanatul a venit cu o altă propunere: un loc la specialitatea de tehnolog în producția de îmbrăcăminte, la Kiev. M-am dus, iar cinci ani mai târziu eram inginer certificat, absolventă a Universității din Kiev.”

După absolvirea cu succes a facultății, Tamara a revenit la Chișinău, iar în anii ’80 a început să lucreze „Zorile”, pe post de tehnolog al secției nr. 8. Peste 2 ani i s-a propus să se implice în munca socială și a devenit vicepreședinte al comitetului sindical. Mai târziu a deținut postul de director adjunct pentru personal și probleme sociale, după care a devenit președintele sindicatului.

„Din timpurile sovietice fabrica „Ionel” producea un asortiment larg de articole dedicate bărbaților – costume, costume pentru băieți, paltoane, pantaloni, pălării și salopete. În anii ’87-88 (în perioada sovietică făceam parte din fabrica de confecții de la Moscova „Bolșevicika”) a fost luată decizia de a reutila întreprinderea. Am primit utilaje italiene, pentru care plăteam prin costume cusute de noi. Astfel în anul 1988 au fost exportate în Italia primele costume produse în Moldova. Cei 3500 de angajați ai fabricii îmbrăcau cu costume nu doar țările din cadrul Uniunii Sovietice, ci și țări dinafara comunității.”

La începutul anilor ’90 s-a prăbușit Uniunea Sovietică. În anul de criză 1994 doamnei Tamara i s-a propus să preia postul de director adjunct pentru afaceri comerciale, post în care Tamara s-a aflat în următorii 15 ani.

„În anul 1999 întreprinderea de stat „Ionel” a devenit în cele din urmă proprietate privată, societate pe acțiuni. La începutul anului 2002 am cumpărat fabrica de la stat și astăzi „Ionel” are 10972 de acționari. Și până în prezent nu există nicio persoană care ar deține un pachet de acțiuni mai mare de 4%.”

De la începutul anilor 2000 fabrica colaborează în mod activ cu Europa, 80% din producție este exportată: aproximativ 35% – în Franța, 25% – în Italia, 20% – în Germania. Circa 20% din produse sunt consumate de piața internă.

„Pe 9 martie 2009 mi s-a propus să preiau funcția de director al fabricii. Mi-a fost dificil să accept: fabrica avea un credit bancar în sumă de 6 milioane de lei, 1400 de angajați, iar secțiile funcționau într-un singur schimb. Am știut că nu-mi pot asuma o asemenea responsabilitate.”

Tamara nu a acceptat imediat, iar după perioada de probă, peste trei luni, a fost numită în funcția de director al SA „Ionel”. Începând cu anul 2009 fabrica nu a avut nicio zi de inactivitate.

„Grație planurilor și activităților pe care le-am efectuat, precum și colaborării cu DIN INIMĂ, am atins un alt nivel, am diversificat gama de produse și am sporit calitatea, au apărut elemente noi în procesare, am semnat contracte cu italienii pentru achiziționarea de materii prime. În 2010 proiectul DIN INIMĂ ne-a ajutat la crearea unui brand nou, „Giovanni Primo”. Noua marcă s-a bucurat de succes, astfel că în anul 2011, cu ajutorul DIN INIMĂ a apărut și linia pentru femei „Prima Bella”. Cooperarea cu DIN INIMĂ ne permite să lucrăm mai consecvent, participăm la expoziții, de unde revenim cu contacte noi și chiar contracte.”

Cerințele clientului străin sunt tot mai exigente, iar pentru a le satisface, este nevoie de investiții. În 2011 „Ionel” a cumpărat echipamente ultramoderne și calitatea produselor este acum diferită. Au reușit să achite creditul cu un an și jumătate înainte de termen. Din 2014 încoace întreprinderea „Ionel” funcționează fără împrumuturi, în timp ce efectuează în mod constant reînnoirea utilajelor de cusut.

„Din toți cei 44 de ani ai activității mele, anul 2016 este cel mai dificil, iar problema numărul unu pentru noi este personalul, lipsa forței de muncă. Astăzi vârsta medie a muncitorilor fabricii este de 42 de ani, cu o experiență de peste 10 ani. Nu există în țara nostră pârghii care ar putea opri exodul populației tinere. Nu există nici programe naționale de reținere a tinerilor, nici programe de locuințe accesibile. Dispunem de echipamente, sedii, tehnologii, contracte, dar nu există oameni care să lucreze.”

„Ionel” coase haine pentru branduri renumite în toată lumea: „Giorgio Armani”, „Gerry Weber”, „Celio Patrizia Pepe”, „Luisa Spagnoli”, „Mauro Grifoni”.

„În 2014 a venit într-o călătorie de afaceri Valentin Yudashkin, care a fost șocat să afle pentru ce nivel de branduri coasem noi costume.”

Cu toate acestea, principalul obiectiv al fabricii „Ionel” rămâne dezvoltarea propriilor branduri și vinderea produselor de marcă proprie.

„Motto-ul meu este: fă tot ceea ce depinde de tine. Solicit disciplină și ordine, iar eu însămi mereu duc toate cele începute la bun sfârșit. Munca îmi ocupă cea mai mare parte a timpului meu, dar în viață există loc și pentru împlinire personală. Fericirea mea sunt cei doi fii și nepoții mei. Mă bucură foarte mult faptul că ei sunt responsabili și realizați.”

10 lucruri despre Tamara Luchian și fabrica „Ionel”

1. Tamara lucrează la fabrică de la vârsta de 17 ani
2. Din 1956 fabrica s-a aflat mereu pe strada Bulgară 47, într-o clădire construită special în acest scop
3. Pentru prima oară costumul clasic italian a apărut în gama fabricii de articole pentru bărbați în anul 1987
4. Fabrica a primit numele „Ionel” în 1993
5. În anul 1994 „Ionel” a început să producă primele modele pentru femei
6. 80% din produsele „Ionel” sunt exportate. Standardele de calitate aplicate de companie pentru produsele exportate și cele destinate pieței interne sunt identice
7. „Ionel” deține o rețea de 13 magazine pe întreg teritoriul Moldovei
8. Astăzi la fabrică muncesc 800 de persoane, dintre care 95% sunt femei, iar 5% – bărbați
9. În mai 2016 „Ionel” a deschis Strasbourg Fashion Week, prezentând costume pentru bărbați. Sub auspiciile proiectului DIN INIMĂ „Ionel” a participat la expoziții în Franța, Italia, Kazahstan și Rusia
10. Ministrul Culturii Monica Babuc poartă costume cusute la „Ionel”

 Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

ECATERINA PASCENCO – FEMEIA CARE NE ÎNCALȚĂ CU BUN GUST

Am încălțat sandalele din piele oranj, cu talpă groasă, de culoare albă și am făcut câțiva pași în ele. Sunt perfecte, ușoare, comode, din piele moale, gata să-ți îmbărțișeze piciorul și să rămână pe el cât mai mult timp. Am încercat și o pereche de balerini. Sunt minunați. Apoi, o pereche de ghete. Din nou, aceeași senzație. Încălțăminte foarte comodă și modele rupte din revistele de modă, iar prețurile – incredibil de accesibile!

Olsa Shoes este noua mea descoperire plăcută printre brandurile locale. Gata! În Moldova te poți încălța comod, modern și accesibil. Ați remarcat că în primul rând am scris comod? Pentru că de acest principiu se ține Ecaterina Pascenco, creatoarea brandului Olsa Shoes. Nu au încălțăminte pe tocuri, în magazin veți găsi încălțari pentru viața cotidiană, deci confortabile, dar și foarte proaspete ca și model.

La începutul anilor 90 soțul Ecaterinei a decis să deschidă o cooperativă de producere a sandalelor pentru copii. Ecaterina a intrat în activitate doar după nașterea celei de-a doua fiice. Au împărțit cu soțul obligațiile. El se ocupă de achiziții, ea – de partea creativă. I-au fost de folos studiile în domeniu. A absolvit facultatea de design vestimentar de la Kiev.

La început nu era prea încântată de modele care se produceau în atelierul familiei. Își dorea ceva mai colorat, mai frumos, mai cochet, pentru femei. A început să elaboreze modele noi. Să înfășoare calapodul în hârtie albă, apoi în baza bucăților de hârtie să croiască pielea. Pentru orice model nou de încălțămite întâi este creată mărimea 38. Ecaterina o încalță, o poartă câteva zie, remarcă neajunsurile, apoi începe producția în masă a modelului. Are în garderobă nu mai puțin de 50 de perechi de încălțăminte.

Ecaterina ține pasul cu moda, urmărește revistele de specialitate, merge regulat la expoziții internaționale. A vizitat mai mulți cizmari din Spania, care i-au trădat secretele meseriei. Spania îi place nu doar din motive profesionale. Are o conexiune aparte cu această țară. Petrece destul de mult timp acolo încă de când una dintre fiice își făcea studiile în această țară.

Este absolut convinsă că producătorii locali au un rol nu doar economic în dezvoltarea țării, ci și educativ. Olsa Shoes, de exemplu, vrea să încurajeze femeile să nu se îmbrace pentru ochii lumii, ci pentru propia comoditate. Să coboare de pe tocuri, să fie mai practice, mai chibzuite în ce privește de confortul lor personal, dar, totodată, să rămână cochete.

Am înțeles din discuția noastră că stau de vorbă, în primul rând, cu o mamă care tânjește tare după fiicele sale. Olga și Alexandra locuiesc în străinătate. Ele se fac vinovate de denumirea brandului Olsa Shoes.

Când vine vorba de fiice Ecaterina se schimbă la față. Zice că tot timpul a pus familia și copiii pe primul plan. Acum că au ales străinătatea își stinge dorul de ele pe skype. Se mândrește cu Alexandra, care face medicină în Olanda și cu Olga, care este specialistă în resurse umane. Este convinsă că părinții care le oferă copiilor lor prea multe beneficii materiale, educă niște trântori. Dragostea pentru copii se manifestă în alte lucruri, precum o educație de calitate, comunicare sănătoasă, cultivarea pasiunii pentru lecturi, călătorii. Din asta se formează bunul gust și o personalitate interesantă.

De Moldova o țin rădăcinile. O mai țin cei 25 de angajați care depind de bunăstarea companiei.

10 lucruri despre Ecaterina Pascenco
-Afacerea cu încălțămintea a fost pornită de soțul Ecaterinei acum aproape 20 de ani, dar brandul Olsa –Shoes s-a născut abia în 2015
-Ecaterina merge anual la Expoziția de tălpi și calapoade din Milano
-A absolvit designul vestimentar la Kiev
-Olsa Shoes nu produce pantofi pe tocuri
-Olsa Shoes și-a primit numele de la Olga și Alexandra, cele două fiice ale familiei Pascenco
-Spania este țara în care Ecaterina petrece mult timp
-Toate modele noi Olsa Shoes se fac întâi pentru mărimea 38 pe care o poartă Ecaterina
-Fiecare sezon Olsa Shoes înseamnă minim 30 de modele noi de încălțăminte
-Nu-i place să petreacă timpul în bucătărie
-În curând vor deschide un magazin nou. Olsa Shoes vor putea fi cumpărate pe Kogălniceanu colț cu Pușkin.

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii) și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

autor: Nata Albot

Această istorie este despre femeile care ajută alte femei să îmbrace pe ele eleganță și rafinament pentru ocaziile speciale din viața lor. Cum v-am obișnuit probabil, și această istorie va fi despre o familie din Moldova, care la un moment dat a decis să se aventureze în industria ușoară cu o afacere.

Divero este unul din foarte puținele branduri locale care creează ținute spectaculoase, de prințese și regine pentru femeile din Moldova care urmează să aibă un eveniment important, fie că e vorba de nuntă, recepție sau aniversare.

Să începem cu numele. Dorina și Ina sunt cele 2 fiice ale familiei Pânzaru. Iar „vero” se traduce ca „ adevărat sau autentic”.
Având în vedere ce popor petrecăreț suntem, scopul inițial al Nataliei Pânzaru a fost să importe rochii de mireasă din străinăte, pentru a le da în chirie.

Apoi s-a născut prima rochie de mireasă creată la comandă în atelierul Divero. De atunci au trecut peste 12 ani – o perioadă suficient de bogată cât să scrii o carte despre ”Cum e să ai o afacere în Ina, fiica mai mare a familiei, este designer de interioare. A făcut școala de design la Milano E mai mult plecată decât acasă, pentru că muncește în străinătate. Deși este implicată în procesul de creație a rochiilor de doar 3 luni, se pare că Ina are deja un cuvânt greu de spus în activitatea brandului Divero. În multe privințe nu era de-acord cu mama sa și cu felul în care arătau rochiile. Dar orice critică trebuie să fie constructivă, așa că Ina s-a apucat să creeze o colecție de rochii după propriul gust, inspirate de motive florale. În curând, 6 piese noi vor vedea lumina zilei. Apropo, una din aceste rochii este deja vândută.

Fie vorba de ținutele de nuntă sau pentru alte ocazii speciale, când o rochie de seară cu pretenții nu este asoratătă cuvenit, are de pierdut și cea care o poartă, dar și creatorii rochiei. Iată de ce Natalia și Ina se implică și în materie de styling, sugerând clientelor accesoriile, încălțămintea și coafura potrivite pentru a le încununa opera. Mai mult, odată creată baza rochiei, acestea invită clientele să participe la decorarea ei, pentru a se asigura că o personalizează exact după gustul viitoare stăpâne.

Rochiile Divero nu sunt doar de vânzare. La cât de speciale sunt, nu le poți îmbrăca de mai multe ori și atunci ai opțiunea de a le închiria.

La întrebarea de ce anume rochiile au devenit obiectul pasiunii și afacerii lor, fiecare a avut de povestit o mică istorie. Mama, Natalia, s-a referit la Lev Tolstoy și nevasta sa Natalia, ale cărei rochii deseori erau pomenite în creația scriitorului și deci rochia poate deveni o sursă de inspirație, dacă este creată să taie răsuflarea. Iar Ina este convinsă că rochia poate deveni vedetă, cum s-a întâmplat și în cazul lui Marylin Monroe cu rochia sa albă, ridicată în aer..

Deși creațiile Divero au alura de exclusivitate, autoarele lor se mândresc cu faptul că rochiile lor nu sunt create doar pentru corpuri sculptate, și nici pentru VIP-ri. Confortul este cuvântul care stă la baza rochiilor de seară Divero.

Natalia și Ina sunt în egală măsură mândre că rochiile Divero sunt purtate atât de vedete, cât și de femeile care nu muncesc în lumina refectoarelor. Ba mai mult, patroana brandului este deosebit de mândră că uneori chiar rochia face din clienta sa o vedetă a eveniemtului. Prin salonul lor au trecut Natalia Gordienco, Aura, Cornelia Ștefaneț, Anastasia Lazariuc, Nelly Ciobanu, dar și multe femei mai puțin cunoscute, care au căutat rochia perfectă pentru ocazia specială din viața lor.

Dorina, mezina familiei Pânzaru, încă nu este implicată în business. Dar Ina, sora mai mare, zice că va depune tot efortul ca și cea mai mică să-și pună umărul la crearea celor mai frumoase și sofisticate rochii de ocazie, create în Moldova. Vă întrebați probabil ce are de spus capul familiei despre activitatea acestor femei curajoase. El le susține, la bine și la greu. Așa cum e normal să fie într-o afacere de familie.

10 LUCRURI DESPRE DIVERO

1. Di Vero este o afacere de familie si vine de la Dorina și Ina, fiicele familiei Pânzaru.
2. Specializarea brandului Divero sunt rochiile de ocazie.
3. Afacerea a început de la importul rochiilor de mireasă.
4. Ina Pânzaru este designer de interioare și lucrează alături de mama sa la conceptul noilor colecții.
5. Divero este brandul preferat a mai multor vedete locale.
6. Prima rochie Divero a fost creată în 2004 pentru o mireasă.
7. Cea mai scumpă rochie din istoria brandului a costat 3500 euro.
8. La crearea unei rochii participă nu mai puțin de 6 femei.
9. În curând Divero va crea o colecție de ținute cu inspirație etno.
10. Butuceni, Orheiul Vechi, este locul preferat al echipei Divero pentru a-și reîncărca bateriile.

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

Evgheni Hudorojcov: „În modă este important să intri pe ușa corectă” sau „Clientul meu este femeia care se iubește”

Evgheni Hudorojcov, designerul și autorul brandului „EHO by Evgheni Hudorojcov”, s-a născut la Chișinău pe 5 decembrie 1989. La 26 de ani distanță numele lui este bine cunoscut elitei din capitală, iar doamnele pasionate de fashion așteaptă cu nerăbdare momentul în care, la cea mai mare prezentare de modă locală „Din inimă”, va apărea colecția designerului lor favorit. Evgheni Hudorojcov este specializat în crearea rochiilor de seară de lux. Hainele lui sunt preferate de multe vedete locale, soții de diplomați și reprezentanți ai organizațiilor internaționale.

Evgheni a crescut într-un bloc tipic din Chișinău. Chiar lângă casă, mama lui, care este designer calificat, avea un atelier mic de croitorie, unde băiatul petrecea mult timp. Bunul gust i-a fost educat încă din copilărie, la școala de arte. De la vârsta de 12 ani Evgheni își semna toate picturile cu „EHO”.

„Familia mea a fost împotrivă să fac design vestimentar, dar de la 13 ani știam că aceasta este chemarea mea. Desenam schițe și visam să fiu designer de modă. La 15 ani am primit prima mea comandă: inventam și coseam costume pentru personajele spectacolelor școlare. După clasa a 9-a, la insistența părinților, am mers la Colegiul de construcții, specialitatea design interior, apoi am fost admis la Universitatea Tehnică, facultatea „Arhitectură și urbanism”. La 18 ani am decis că voi lucra împreună cu mama mea. Mama a acceptat de dragul experimentului, cu condiția că nu voi avea probleme cu studiile. Dar problemele au început…”

Între arhitectură și modă Evgheni a ales moda și a făcut o adevărată pasiune pentru crearea hainelor. În 2009 a avut loc prima prezentare „EHO”, în cadrul concursului pentru tinerii designeri „Art Podium”, unde și-a demonstrat colecția în alb-negru „Diplomat”, constând din 7 ținute: cinci rochii de seară și două costume.

„Participarea la această prezentare a fost pentru mine ca un șut bun. Mi-am dat seama că trebuie să muncesc din greu și să mă dezvolt, fără a rata oportunitățile de a mă manifesta. Și am lucrat. Întâmplarea a făcut să ajung în România. Într-o sâmbătă seara, cineva a publicat pe Facebook coperta unei reviste românești, care anunța festivalul de modă „Feeric Fashion Days”. În aceeași seara le-am scris organizatorilor, iar până la prezentare mai rămânea doar o săptămână. Duminică am primit răspunsul, iar miercuri eram deja la Sibiu. Spectacolul a avut loc într-o carieră montană: rochii ușoare pe fundalul unor excavatoare uriașe… Apoi am apărut la știrile televiziunilor românești. A fost un impuls considerabil pentru a continua să merg mai departe.”

După participarea la primul show „Din Inimă”, în 2012, Evgheni a fost invitat să-și prezinte colecția la Săptămâna Modei de la Dakar.

„Pentru mine a fost o experiență foarte frumoasă, dar puțin înfricoșătoare. Am citit despre Africa și mi-am făut din timp vaccinul împotriva febrei galbene. La Dakar am aterizat cu 80 de kg de rochii în valize și cu febră de 39 de grade. Acolo nu m-a întâmpinat nimeni… A fost o mică scăpare organizatorică. Singur la aeroport, unde toată lumea vorbea numai franceză, cu o stare a sănătății îndoielnică – la început a fost stresant. Dar apoi totul a mers ca pe roate, rochiile mele arătau superb pe modelele de culoare. Timp de o săptămână am cunoscut designeri cu care suntem și acum prieteni.”

Unul dintre cele mai importante show-uri din cariera lui Evgheni Hudorojcov a fost Paris Black Fashion Week 2013, desfășurat pe celebra stradă Rue Cambon, unde este situat magazinul „Chanel”. În urma acestuia despre „EHO” a scris presa internațională, străinii au observat brandul, iar designerul a stabilit contacte importante.

„Pentru mine nu există evenimente lipsite de importanță. La deschiderea primului meu showroom la București, am fost la fel de îngrijorat ca în timpul prezentării de la Paris. Toată lumea știe că la prezentări plâng mereu de emoții.”

În 2014 Hudorojcov a călătorit în Statele Unite, unde a participat la prezentările din New York și Los Angeles.

„Din America m-am întors fără ochelari roz, m-am despărțit de ei pentru totdeauna. Moda, la fel ca orice industrie, necesită investiții. Vrei ca toată lumea să afle despre tine? În plus față de munca grea, ai nevoie de bani. Visezi să ajungi la Săptămâna Modei din Paris, fii gata să plătești 25 de mii de euro, la Moscova – 20 de mii de dolari, la Kiev – 10. Dar există și prezentări de calitate la care poți participa gratuit, cum ar fi „Aurora Fashion Weekk” din Sankt-Petersburg. În modă este important să intri pe ușa corectă. În ceea ce privește vânzările, mai eficiente decât prezentările sunt așa-numitele „trunk shows” – demonstrații închise ale colecțiilor, în cerc restrâns, direct către cumpărători. O astfel de experiență placută am avut la Paris.”

Rochiile de mireasă și rochiile de seară sunt ceea ce știe și ce îi place cel mai mult lui Hudorojcov. E nevoie de o abordare specială pentru alegerea țesăturilor, muncă grea – drapaje, decupaj, broderii, dar și soluții neobișnuite. Moda pentru Evgheni înseamnă abilitatea de a fi creativ, de a se exprima, de a-și dezvolta propriul stil de design și, în același timp, de a ține pasul cu cerințele vremii și ale clienților.

„La crearea ținutelor de seară respect o regulă strictă: nu există rochii identice. Pentru fiecare client, rochia este modificată cu cel puțin 40%.”

Evgheni Hudorojcov își propune să învețe arta broderiei de mână la Paris, să locuiască și să muncească mereu în mișcare prin toată lumea și să se realizeze în creația sa.

„Clientul meu este femeia care se iubește. Marea mea realizare este că am ajuns în acest punct și continui să muncesc. Idolii mei în lumea modei sunt Elie Saab, casa Chanel (pe timpul lui Coco Chanel), Schiaparelli, Valentino, Balenciaga – cei care creează. Totuși încerc să nu ma uit prea mult la alții, ca să nu mă pierd pe mine.”

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre Evgheni Hudorojcov:

1. Și-a câștigat primii bani la vârsta de 14 ani, în calitate de consultant „Oriflame”
2. La 15 ani Evgheni a primit prima comandă: a creat costume pentru un spectacol școlar
3. Printre preferințele sale muzicale se numără Madonna, jazzul și muzica clasică
4. Marca „EHO” a participat la 15 prezentări în toată lumea
5. Echipa lui Hudorojcov este formată din 7 persoane
6. Evgheni își prezintă colecțiile de 2 ori pe an, la show-urile „Din Inimă”, dar participă și la prezentări speciale cu rochii de mireasă
7. Coaserea unei rochii durează, de regulă, 2 săptămâni
8. O rochie „EHO by Evgheni Hudorojcov” costă între 250 și 3000 de euro
9. Dintre designerii locali Evgheni le menționeză pe Katya GRI, Julia Allert, Valentina Vidrașcu și Ludmila Storojuc
10. În curând, în centrul comercial „Unic” va fi pusă în vânzare o linie separată pret-a-porter „EHO”

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

GEORGETA MIR – DE LA TATA A MOȘTENIT SPIRITUL DE ANTREPRENOR, IAR DISCIPLINA DE LA MAMA

Am fost vecine toată copilăria. Făceam naveta de la etajul 2 la 4, unde locuia familia Getei și unde camera copiilor era un paradis, colorată și plină de jocuri. Ceea ce mi-a rămas însă în memorie din acele vremuri este orarul zilei pe care îl făceam împreună pe foaie, cu trezit la ora 6.30 și cu înviorare neapărată înainte de lecții. Eu plecam cu el acasă, îl agățam pe frigider și cam acolo se stingeau pornirile mele de a mă organiza. Geta a avut disciplina în sânge de mică. Venea de la mama sa, care era profesoară de spaniolă, și care încerca să le cultive copiilor ordinea și organizarea cât mai eficientă a timpului.

Tătăl Georgetei, Yahia, cu porniri sănătoase de antreprenor, a venit la doar 17 ani, din Bangladesh la Chișinău, ca să-și facă studiile. Aici a cunoscut-o pe Silvia, s-a îndrăgostit de ea și au făcut 3 copii.

Prima a fost Georgeta. Părinții au căutat să ocupe fiica cu cât mai multe activități. Din clasa 1 a mers la pictură, iar după 10 ani de pictură decizia de a merge anume la London College of Fashion a venit firesc.

Între timp, tatăl Getei a deschis primul restaurant de mâncare indiană din Chișinău, apoi un magazin de haine pentru copii. Spiritul antreprenorial a fost întotdeauna prezent în familie. Geta nu putea să-și dezamăgească părinții.

Când a absolvit școala de la Londra știa în teorie cum trebuie să arate o fabrică. Dar numai după prima comandă serioasă a înțeles cu ce se mănâncă această meserie. Era vorba de o comandă primită de la un brand de talie internațională de haine pentru doamne de clasa pret- a-porter, grație căruia a învățat o sumedenie de lucruri despre procesul tehnologic de funcționare a unei fabrici producătoare de haine. Nu avea în clipa aceia nici un angajat, doar pereții unui spațiu și utilaje. Ca să nu rateze această șansă, practic peste noapte, au fost angajațe 30 de cusătorese.

De-a lungul anilor, în paralel cu comenzile primite în LOHN, Geta s-a maturizat profesional și a decis să-și creeze propria linie de haine pentru femei care a primit numele de Georgette.

A mers cu Georgette la Moscova. Prin 2010 a avut niște musafiri neașteptați la showroom. A doua zi a fost sunată și i s-a propus să îmbrace vedetele emisiunilor ”Модный приговор” și ”Давай поженимся”. Astfel creațiile sale au ajuns gura lumii.

Acum rochiile Georgette pot fi găsite și în Rusia, și în Kazahstan, iar în curând și în România.

La anul fabrica sa va împlini 10 ani de activitate. Spune asta și încă nu-i vine să creadă. Are 150 de angajați care muncesc zilnic pentru prosperitatea afacerii. Chiar și așa Geta nu se relaxează pentru nici o secundă. Ziua sa de muncă nu este una tipică. Are nevoie de minim 12 ore să le dedice afacerii sale pentru a reuși să facă față tuturor planurilor și comenzilor.

Cum se naște o colecție nouă de haine? Urmărește tendințele. Fie este vorba de filme care marchează istoria unui an și care neapărat își vor spune cuvântul și în modă, fie evenimente sociale care lasă amprente pe gusturile oamenilor. Merge anual la Premiere Vision Paris – cel mai mare eveniment pentru profesioniștii din domeniul textilelor. În orice colecție are grijă să conceapă modele și să aleagă culori, ținând cont de câteva criterii. Este blondă femeia sau brunetă, constituția corpului cu talie și fără. Are grijă să ofere ținute feminine și romantice.

Georgeta nu este foarte vorbăreață când vine vorba de viața personală. Este o fire introvertă. Nu prea își arată emoțiile pe față. Muncește mult, iar când are nevoie de odihnă merge la bazin, face yoga sau trage o fugă până în Thailanda pentru o cură de detoxifiere.

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre Georgeta Mir, designerul din spatele Georgette

1. Tatăl său vine din Bangladesh, mama este moldoveancă. Vine dintr-o familie de 3 copii.
2. Georgeta a făcut 10 ani de pictură
3. A absolvit London College of Fashion
4. La 18 ani, cu ajutorul lui tata, a deschis primul atelier de cusut
5. În anul 2007 a deschis fabrica și a primit comanda de la un brand de talie internațională de haine pentru doamne de clasa pret- a-porter.
6. Brandul Georgette este purtat de prezentatoarele emisiunilor rusești „Модный приговор” și „Давай поженимся”.
7. Orice colecție nouă are modele prevăzute atât pentru blonde cât și pentru brunete
8. Duminica este ziua în care toată familia sa se reunește la masă.
9. Thailanda este țara în care revine cel mai des pentru odihnă
10. Din toate sporturile, preferă înotul și yoga

Olga și Vasilii Ceban: „Pentru Franța coasem bustiere ușoare, iar în Moldova este solicitat push-up triplu”

Cu susținerea USAID publicăm seria de articole #OAMENIDININIMA, în care povestim despre oamenii din spatele brandurilor autohtone de haine, încălțăminte și accesorii.

Astăzi îi vom cunoaște pe creatorii primului și singurului brand din Republica Moldova, care produce lenjerie de corp pentru femei – „Ravetti”.

Olga și Vasilii Ceban sunt împreună de aproape 30 de ani. Au crescut două fiice, iar brandul „Ravetti” este pentru ei un „al treilea copil”.

Olga s-a născut la Chișinău în familia academicianului Vladimir Arnautov, fizician și matematician. Vasilii a crescut în raionul Călărași, într-o familie de muncitori simpli: mama era țesătoare, iar tatăl – șofer. La vârsta de 17 de ani, Vasile a fost admis la Univesitatea Tehnică din Chișinău. Ajuns în capitală, el a început să se ocupe serios de pasiunea sa pentru dansul sportiv. În sala de dans a cunoscut-o pe Olga.

Olga: „La 21 de ani am format o pereche în colectivul de dans „Altair”. Vasilii este nu doar un dansator talentat (deține titlul de „dansator de clasă mondială”), ci și un conducător abil. De-a lungul timpului el a devenit liderul echipei noastre. Mai târziu a deschis mai multe școli de dans, am călătorit de la Marea Baltică până la Komsmolsk-pe-Amur, de la Murmansk la Tbilisi.”

În anul 1984 Vasilii a absolvit Univesitatea Tehnică cu onoruri și a fost distribuit să muncească la „Moldavhidromaș”, dar dezastrul economic din 1988 i-a ruinat planurile tânărului inginer. Vasilii a decis să se concentreze pe dans, având în paralel 5 locuri de muncă.

Olga: „Întotdeauna mi-am creat propriile ținute pentru spectacole. La concursurile din străinătate acestea erau adesea cumpărate. Așa am ajuns la ideea de a deschide propriul atelier, unde să coasem costume pentru dansul sportiv. Dansatorii din toată Uniunea Sovietică veneau la noi după ținute de scenă. A durat aproximativ 5 ani, apoi au început să reapară frontierele și am fost nevoiți să închidem atelierul. În acel moment, tocmai se născuse a doua fiică a noastră.”

Pauza a fost de scurtă durată. Vasilii și Olga aveau experiență cu țesături elastice și dețineau echipamentul necesar, de aceea au decis să încerce să coase lenjerie.

Olga: „În septembrie 1999 am deschis magazinul companiei noastre pe str. București, în același loc unde erau produse articolele. Totul a început cu un spațiu de 80 de metri pătrați, o croitoreasă și o mașină de cusut. Procesul era anevoios, croitoreasa cosea, iar două persoane croiau. Trebuia să ne reinventăm roata, deoarece am constatat că este mai ușor să creezi un sacou, decât un corset.”

Astăzi „Ravetti” coase mult pentru export. Portofoliul brandului conține modele create pentru Franța, Marea Britanie, Rusia, Olanda și China. Sunt modele originale lucrate de designerii „Ravetti”, produse pentru „private labels”.

Vasilii: „În 2012 am înțeles că valul de criză a ajuns și la noi. A devenit clar că trebuie să lucrăm pentru export și ne-am stabilit sarcina de a găsi clienți. Am mers la expoziții, iar la una dintre acestea am stabilit primul nostru contact de afaceri.”

Munca pentru piețele externe le-a oferit o experiență vastă, precum și înțelegerea particularităților pieței locale, care se deosebeștea de cea occidentală.

Olga: „Acum la noi prețul este determinant. Totul ar trebui să fie convenabil și ieftin. Fetele noastre preferă lenjeria de bumbac, cumpără mai des culori aprinse și își doresc neapărat modele cu susținere suplimentară. Dacă pentru Franța coasem bustiere ușoare, aici sunt solicitate modelele cu push-up dublu sau chiar triplu. În comparație cu europenii, avem o diferență de topologie – înălțimea și dimensiunea sânilor. Pentru Franța și China coasem multe aricole de dantelă, iar Rusia are specificul său – pentru clienții de acolo avem colecții de iarnă și de vară.”

Vasilii și Olga sunt oameni buni și agreabili. Olga este sociabilă și deschisă, iar Vasilii se exprimă concis, concret, își formulează gândurile clar, le prezintă pe scurt și le presoară cu aforisme.

Vasilii: „Ne stabilim scopuri, dar nu alergăm spre ele cu o viteză amețitoare. Muncim mult, iar toate realizările vin de la sine. Evoluăm treptat și nu soluționăm problemele înainte de a apărea. În fiecare zi ne mișcăm cu pași mici, ca să punem o bază solidă pentru afacere. Astfel este mai mic riscul.”

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre „Ravetti”:

• Primul magazin „Ravetti” a fost inaugurat la 09.09.1999
• Prima croitoreasă a brandului este și în prezent parte a echipei
• La o expoziție în Belgia brandul „Ravetti” a găsit primul importator
• Dansul rămâne marea pasiune a lui Vasilii și a Olgăi
• Vasilii este patriot și face tot posibilul pentru a sprijini producătorii locali
• La începutul anilor 2000 „Ravetti” lansa 12 colecții pe an, iar acum are 4 colecții sezoniere
• „Ravetti” are o echipă formată din 50 de persoane. În Republica Moldova brandul are 8 magazine
• Compania procură accesoriile, piesele și țesăturile pentru produse din Franța, Italia, Germania, Letonia și China
• Brandul internațional de „mass-market” preferat de Olga este „Victoria’s Secret”
• La începutul anului 2017 „Ravetti” va lansa o colecție cu buline

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

Svetlana Sîrghi: „Sunt un om fericit, deoarece hobby-ul meu este munca mea”

„Vistline”, cel mai renumit brand local de paltoane, este afacerea de familie a Svetlanei și a lui Vadim Sîrghi. Svetlana reprezintă întruchiparea feminității și a creativității, iar Vadim este strateg, manager și inovator. Cei doi sunt împreună de 25 de ani, 20 dintre care i-au dedicat drumului anevoios spre afacerea proprie.

Svetlana ne-a povestit cât este de bine că uneori visele nu devin realitate, de ce ar trebui să ne ascultăm părinții și cum de la un singur palton a început întreaga afacere.

„Am crescut într-un sat pitoresc cu numele Svetlîi („luminos”), în apropiere de Comrat, într-o familie de profesori. În copilărie visam să devin pilot militar, apoi investigator. Dar tatăl meu m-a îndreptat ușor într-o direcție mai practică. „O croitoreasă va avea mereu de lucru. Chiar și în cele mai dificile vremuri, femeile găsesc mijloace pentru a se îmbrăca bine”, spunea el. Și după clasa a 8-a am mers la Colegiul Tehnic, specialitatea de tehnolog în confecții.”

Astfel, la vârsta de 14 ani, Svetlana a ajuns la Chișinău. Viața independentă în cămin, materiile dificile… și după șase luni Svetlana era gata să renunțe la colegiu și să se întoarcă la școală. Tatăl înțelept i-a spus atunci: „Ai luat o decizie, a fost alegerea ta. E greșit să sari așa prin viață. Ai ales o cale pe care trebuie s-o urmezi.” Și Svetlana a continuat, până a absolvit colegiul cu succes. A fost admisă la Universitatea Tehnică, la facultatea de Construcții, cu intenția de a se transfera mai târziu la Kiev (pe atunci la Chișinău nu exista facultatea de industrie ușoară). Însă la „Construcții” și-a cunoscut viitorul soț, pe Vadim.

Era un moment de cotitură, anul 1991, când sistemul se ruina, nu mai exista distribuția locurilor de muncă, iar proaspeții căsătoriți Vadim și Svetlana – constructori calificați, au fost nevoiți să-și construiască o viață pe cont propriu.

„În subsolul blocului nostru funcționa o cooperativă de cusătorie. Acolo am început să cos, dar în scurt timp mi-am dat seama că vreau să lucrez independent. Inspirată de ideea că pot face tot ce-mi doresc, am cumpărat un balot de țesătură și am cusut tot ce mi se părea că este frumos, inclusiv o rochie cu trenă și o jachetă cu trandafiri. Erau niște piese „nepurtabile”, dar mi se părea că sunt necesare tuturor.”

Au urmat apoi ani de muncă la comandă. Vadim se ocupa de croieli, iar Svetlana cosea. Însă adevărata afacere a început cu un palton.

„După modele din revista „Burda” am cusut un palton pentru o prietenă, iar al doilea exemplar, exact la fel, l-am dat la piață. Acesta s-a vândut imediat, iar vânzătorii au început să ceară același model, în diferite mărimi și culori. Așa am început să coasem îmbrăcăminte de exterior. Banii câștigați ne-au oferit oportunitatea de a experimenta. În anul 1999 am îmbrăcat toată Moldova în in. O cerere copleșitoare pentru hainele de in ne-a permis să deschidem propriile magazine în toate centrele comerciale din Chișinău. Se întâmpla la sfârșitul anilor ’90. Iar în 2002 am creat brandul „Vistline”. Pentru noi numele companiei semnifică „linia norocului” sau „avantaj competitiv”.”

În ultimii 14 ani, „Vistline” merge pe propriul drum, creând paltoane și pardesiuri care rămân actuale și confortabile timp de mai multe sezoane. Îmbrăcămintea „Vistline” nu este neapărat ultramodernă, în schimb este versatilă și ușor de purtat, iar la crearea acesteia se pune un accent deosebit pe calitate.

„În prezent importăm țesături naturale din Turcia și Italia. În activitatea de producție sunt implicate 28 de persoane, iar cel mai important pentru noi este colectivul. Deciziile nu sunt luate de către management, ci doar în mod colectiv. Noi îl numim „consiliu artistic” și este format din designerul de modă, designer, croitoreasă și vânzător, pentru că cine poate cunoaște mai bine cererea decât vânzătorul? De unul singur nu le poți face pe toate, este important să-ți formezi o echipă de aliați, o echipă de care noi avem mare noroc.”

Acum un an, clientul principal al „Vistline” era doamna de peste 30 de ani, iar în sezonul trecut au apărut și modele pentru tineret. În gama „Vistline” se regăsesc nu doar modele clasice, ci și modernele jachete „cocon”, hanorace și paltoane duffle-coat.

„Sunt un om fericit, pentru că hobby-ul meu este munca mea. Îmi face o plăcere deosebită atunci când reușesc să ghicesc modelul care va plăcea cumpărătorului. În visele mele cele mai ambițioase o văd pe fiecare a doua femeie din Moldova purtând haine create de noi.”

Ce trebuie să știți despre Svetlana Sîrghi:

1. Tatăl ei a jucat un rol important în alegerea carierei.

2. Svetlana și soțul său Vadim sunt de 25 de ani împreună.

3. În anul 2002 ei au creat brandul de paltoane „Vistline”.

4. Afacerea a început de la un model de palton care s-a bucurat de succes.

5. Unul dintre brandurile locale pe care le preferă este „Georgette”.

6. Culoarea ei preferată este galbenul. O haină de această culoare este prezentă în fiecare colecție.

7. Modelul cel mai de succes al „Vistline” s-a regăsit în colecții timp de 7 ani.

8. Echipa „Vistline” este formată din 28 de angajați.

9. În 2016 în colecție au apărut paltoane cu motive naționale.

10. „Vistline” produce și o linie dedicată tinerilor.

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii) și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

SOȚII VINTEA DESPRE MAXIKIDS: „TOTUL A PORNIT DE LA O CĂCIULĂ DE MOȘ CRĂCIUN”

Ceea ce mă încântă să descopăr în cadrul campaniei OAMENIDININIMĂ este că majoritatea brandurilor locale de îmbrăcăminte există doar datorită unor familii concrete. Acestea își dedică întreaga existență unui vis și astfel contribuie la dezvoltarea unei industrii locale de textile.

Pe soții Zinaida și Vasile Vintea i-am cunoscut ușor emoționați de atenția echipei noastre. Am văzut în fața mea 2 oameni care muncesc foarte mult, poate prea mult, și fac niște sacrificii uimitoare de dragul afacerii lor. Dar se simt foarte motivați să continue bătălia, pentru că în joc este pusă fericirea și bunăstarea familiei.

S-au cunoscut la discoteca din satul natal. Ea era studentă la Litere în Timișoara, iar el s-a îndrăgostit lulea și a mers după ea în România. Nu putea să lase să-i scape o fată atât de bună! Pe vremea când locuiau la Timișoara au remarcat că de sărbători toată lumea purta căciuli de Moș Crăciun. S-au gândit să încerce să facă un ban. Au cusut 40 de bucăți și le-au adus la piață în Chișinău, unde, în doar câteva ore, le-au vândut pe toate! În următorul an au produs 400 de căciuli.

Primul pas serios a fost să cumpere 2 mașini de cusut la mâna a doua. Habar nu aveau cum să le utilizeze, dar s-au descurcat. La început preluau tipare din revista „Burda” și coseau haine pentru copii. Cu mâinile lor croiau, asamblau, coseau, apoi vindeau la piață. Sună incredibil poate, dar Vasile cosea și el la mașină, alături de nevasta sa pentru a spori randamentul și a valorifica toată forța de muncă a familiei. Lucrau zi și noapte. Doar peste 6 ani, când s-a deschis primul magazin „Din Inimă”, au făcut un pas mai important și au deschis primul magazin „Maxikids”.

Acum spun cu mândrie că au 5 magazine, ba chiar și unul la Bălți, iar lucrurile merg foarte bine.

Nu se știe dacă afacerea le-ar fi crescut fel de ambițios dacă alegeau un delfin în loc de elefant pentru logo „Maxikids”, zâmbește Zinaida. De la bun început era clar că cei doi soți nu au nevoie să împartă rolurile și obligațiile în afacere. Se ajută reciproc, muncesc bine în echipă, se iartă dacă nu-și lasă loc de vacanță.

Zinaida spune că atunci când vede în stradă copii îmbrăcați în hăinuțe de la „Maxikids” se bucură enorm. Felul în care arată hainele create de echipa „Maxikids” contrastează puternic cu obiceiurile vestimentare locale: culori pastelate, croieli clasice, stofe naturale. Bineînțeles, au și clienți care le cer ținute mai sofisticate sau mai țipătoare, cu paiete și pietricele, dar Zinainda e fericită să poată contribui la educarea publicului local prin intermediul hainelor pe care le creează. Și mai încântată este atunci când revin clienții care și-au crescut copiii mai mari cu „Maxikids”, iar acum continuă tradiția cu mezinii familiei.

Deși muncesc fără odihnă, tot ce reușesc să câștige reinvestesc în afacere: utilaje noi, stofe de calitate. Duc lipsă de tineri motivați să își croiască un parcurs profesional treptat. Majoritatea vin și vor imediat salarii și poziții, fără a avea experiență. De aceea tinerii absolvenți prind rădăcini mai greu în echipă. În schimb, au mai mulți anagajați cu care sunt de la bun început și pentru care cea mai mare răsplată este atitudinea prietenoasă și atmosfera din colectiv.

În cei 17 ani de căsnicie nu au apucat să aibă o ceartă sănătoasă, atât de mult sunt implicați în muncă. Nu privesc televizorul, pentru că își pierd curajul din cauza știrilor. Soții Vintea pur și simplu își urmează calea și nu-și irosesc timpul cu lucruri neînsemnate. De-ar mai asculta de sfatul părinților și „s-ar mai ogoi oleacă”! Deocamdată, ambii sunt convinși că numai prin sacrificii personale și foarte multă muncă „Maxikids” va crește mare. „De odihnit de vom odihni la bătrânețe”, zâmbește Vasile, privindu-și înduioșat jumătatea.

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre „Maxikids”:

• Vasile și Zinaida s-au cunoscut în satul natal Boldurești.
• El s-a îndrăgostit lulea și a mers după Zinaida la Timișoara, unde ea era studentă la Litere.
• Dorința de a-și iniția o afacere în domeniul confecțiiilor a apărut în perioada studenției, petrecute la Timișoara. Zilnic treceau pe lângă o fabrică, iar atunci inima le bătea și mai tare.
• Înainte de „Maxikids”, au făcut doi ani de agricultură: au crescut petunii și roșii în sere.
• Afacerea „Maxikids” a pornit de la 40 de căciuli de Moș Crăciun, pe care le-au vândut într-o singură zi.
• În 2006 au cumpărat două mașini de cusut și au început să confecționeze acasă haine pentru copii. 
• Vasile a fost unul dintre cei care cosea primele haine la mașina de cusut.
• Denumirea „Maxikids” a apărut în 2012, atunci când au decis să-și înregistreze brandul. Au avut de ales între un delfin și un elefant. Elefantul a devenit mascota brandului.
• Vasile o admiră pe soția sa Zinainda pentru că este extrem de muncitoare și deschisă.
• Până nu demult soții Vintrea munceau chiar și duminicile. Acum își lasă o zi pentru odihnă, dar duc dorul lucrului.

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare  Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

Nata Albot

Julia Allert: Am ales fashionul, nu producția în masă

În cadrul campaniei #OAMENIDININIMĂ vă povestim despre oamenii care creează imaginea Chișinăului stilat de azi. Prima istorie, a Anei Popova, autoarea bijuteriilor din textile, sticlă și bronz, a fost prezentată de Nata Albot. Astăzi vom vorbi despre o altă marcă autohtonă, care, pe bună dreptate, poate fi considerat un brand de succes – Julia Allert.

La vârsta de 34 de ani, Julia Allert este mamă, soție și un designer absorbit de industria fashion-ului. În acest context, cuvântul „industrie” nu e deloc o exagerare. În fiecare an Julia lansează câte două colecții, iar hainele ei se vând ca pâinea caldă în Moldova, Rusia și Kazahstan. Următorul pas pentru designerul autohton este să cucerească inimile fashion-iștilor europeni. Stilul Julia Allert este eclectic, are croieli sofisticate și forme deosebite, chiar și în modelele hainelor casual. Ținutele de ocazie se caracterizează prin croieli geometrice și suprapunerea țesăturilor. Decât să descriem la nesfârșit colecția Julia Alert, este mult mai plăcut să o admirăm aici .

Calea parcursă de Julia spre designul vestimentar a fost lungă și presărată cu greutăți. Ea a crescut într-o familie tradițională sovietică: tatăl ei a fost inginer, iar mama – profesoară. Până în clasa a XII-a Julia era convinsă că va deveni actriță, însă perioada complicată a anilor ’90 a decis altfel. Julia a ales să urmeze Facultatea de Economie cu predare în limba engleză, iar primii bani pe care i-a câștigat au fost din traduceri. Împrejurările au făcut ca Julia să devină traducătoarea unui om de afaceri olandez, șeful unei mari întreprinderi fashion, colecțiile căreia erau cusute parțial în Moldova. Între timp, Julia luase un mic credit, încercând să-și amenajeze un atelier de croitorie în centrului orașului, iar în paralel se ocupa de o mică afacere cu articole de papetărie. „La 24 de ani aveam deja două firme, una dintre care era atelierul. În acel moment aveam cu prisosință curaj, la limita nebuniei...”, își amintește Julia.

Lucrul cu omul de afaceri olandez i-a oferit Juliei o experiență valoroasă și posibilitatea de a urmări îndeaproape o întreprindere fashion de mari dimensiuni. Pe parcursul a doi ani Julia a îndeplinit comenzi europene, controlând în totalitate producția întreprinderii. Deși acest job îi oferea stabilitate financiară, Julia și-a ales propriul drum.

„Acum eu înțeleg că a-ți crea propriul brand presupune foarte multe investiții și, la început, zero posibilități. Dar nimeni nu devine designer din motive raționale, calculate. În această industrie, emoția, inima și rațiunea urmează magistrale paralele. De aceea trebuie să fii gata că banii vor dispărea ca apa în nisip”, explică designerul.

Propriile creații ale Juliei au fost lansate la început în colecții mici. Treptat numele ei a devenit cunoscut, deoarece orașul nostru este mic, iar social media – foarte active.

„Mi-a trebuit un an ca să înțeleg mai multe lucruri elementare. Munceam non-stop, 24 de ore din 24. Trebuia să gândesc, să ascult, să aud și să muncesc încontinuu”, povestește Julia.

În paralel, designerul cucerea piața din Federația Rusă. Au ajutat-o prietenii care aveau relații în showroom-urile din centrul Moscovei, unde se îmbracă starurile, precum și oamenii înstăriți. Astfel Julia a reușit să înțeleagă cum funcționează showroom-urile și magazinele.

În anul 2012, la Chișinău și-a deschis ușile propriul showroom Julia Allert.

„Eu am ales moda și nu producția în masă. Pentru mine, fața brandului meu e mai importantă decât profitul. Prima lecție pe care am învățat-o după lansarea showroom-ului este importanța comunicării cu clienții și a încrederii în sine. Încrederea că lucrurile pe care le facem sunt dorite, iar produsul nostru poate fi dezvoltat și multiplicat”, spune Julia.

În ultimii ani Julia a participat la mai multe expoziții internaționale. Asta i-a oferit nu doar experiență, dar și piețe noi.

„Marketingul inteligent este o parte indispensabilă a industriei fashion. Fără a ambala corect produsul, fără o ședință foto reușită, nu poți avea succes în acest domeniu. Niciodată nu am stat să calculez cât de profitabil este ceea ce fac. Toți banii pe care îi câștig îi investesc în expoziții, în marketing, în promovare”, susține Julia.

Momentan Julia are două asistente și un program planificat minut cu minut.

„În domeniul fashion, trebuie să ții pasul. Indiferent cât de bine ești pregătită pentru o prezentare, tot va trebui să coși ceva până în ultima noapte”, afirmă femeia.

Julia este omul ambițiilor sănătoase și al perseverenței.

„Pe măsură ce te dezvolți, îți cunoști și propriul potențial. În clipa în care colecția ta apare în Vogue, orizonturile tale sunt atât de departe, încât această veste deja nu te mai impresionează”, crede Julia.

10 curiozități despre Julia Allert:

• Allert este numele adevărat al Juliei.

• Julia a deschis primul atelier de croitorie la 24 de ani.

• Julia a studiat în Olanda „Managementul industriei textile”.

• Designerul ei preferat este Rick Owens.

• Julia savurează momentele pe care le petrece doar cu sine însăși.

• Faimoasa etichetă Julia Allert a apărut în anul 2012.

• Peste 10 showroom-uri din Kazahstan conțin colecțiile complete Julia Allert.

• Julia dedică multă atenție componentei de marketing.

• Motto-ul Juliei este „Dacă ai un scop, viața îți va oferi ocazia să reușești”.

• Brandul Julia Allert promovează fashion-ul și nu mass-market-ul.

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

text: Ana Dubeli

Lia Fia: Oxana Lungu și visele care se împlinesc după amiază

O fi o coincidență sau nu, dar acest articol apare exact în acea perioada a anului când eroina mea trăiește euforia unui om fericit fără prea multe motive. E perioada când în Moldova înflorește levănțica, or această plantă are o magie care i-a marcat întreaga viață. Prin clasa a 7-ea copiii din satul său natal, Borogani, erau adunați de pe la școală ca să meargă în satul vecin și să ajute la culesul levănțicii. Și, deși taică-său era împotrivă ca fiica să meargă la muncă în câmp, aroma aceea o vrăjea până la a o face să ignore restricția lui tata și să meargă cu alți copii în marea violetă de flori.

Oxana Lungu, creatoarea brandului Lia Fia are un simț estetic extraordinar, pe care îl datorează mamei sale, adăugând că pe vremea când era copil, și era criză de lucruri frumoase, mama avea tot timpul grijă să facă rost de ceva deosebit pentru fiica sa. Poate de asta, când a devenit mamă de fete, Oxana și-a dorit ceva special și pentru fiicele sale. Nu le cumpăra îmbrăcăminte cu paiete sau de culori prea țipătoare, precum ușor se găseau pe atunci. Le comanda fetelor sale haine după propriul model la o croitoreasă cunoscută. Apoi, încurajată fiind de cele mai bune prietene, s-a gândit că ar fi o idee bună să se apuce chiar ea să creeze ținute pentru fetițe.

Deși hainele se coseau deja de câteva luni, denumirea brandului sub care acestea ar fi trebuit să apară încă nu se năștea în imaginația Oxanei Lungu. Lia Fia a apărut într-un moment de răsfăț al fiicelor sale, care făceau gălăgie, iar mama încerca să le potolească.

Odată cu prima colecție, Oxana a înțeles că vrea să transmită mamelor care cumpără hainele Lia Fia și un set de valori, cum ar fi importanța educației fetelor, lecturile, culturalizarea. ”Deștepte și cochete”, așa vrea să-și vadă Oxana propriile fete, dar și pe cele care ajung să-i poarte hainele.

Deși are grijă mereu să le ocupe cu ceva util și frumos, recunoaște că ar vrea ca fiicele sale să nu meargă pe urmele ei, pentru ca să abă o viață mai puțin grăbită.

Emilia, fiica mai mare, este însă foarte atrasă de activitatea mamei, furând cordele din atelier și inventând cu ele propriile modele. La doar 13 ani, Emilia este și o bună gospodină, calcă, spală, face curat și are grijă să își aștepte părinții cu mâncarea gata făcută, atunci când aceștia se rețin la serviciu.

Sofia, mezina, merge la dansuri, înnot, face pictură și este norocoasa căreia tata în fiecare seară îi citește povești. Soțul Oxanei, Victor, un tehnician dentar cu experiență, primește în cadrul interviului nostru cuvinte calde și pline de recunoștință din partea Oxanei.

Îi mulțumește pentru că o rabdă, o susține și îi dă libertate să creeze. Ba chiar îi dă șuturi, atunci când entuziasmul o părăsește pe Oxana.

În pofida unei pasiuni inepuizabile pentru Lia Fia, Oxana este cu gândul la familie. Cel mai mare regret îl are că petrece prea puțin timp acasă. A fi designer și creator e captivant, dar nu e atât de ușor precum pare. Pentru a supraviețui cu afacerea, trebuie mult să călătorească, în căutare de stofe și cumpărători noi. Cară valize, repartizează marfă, organizează repetiții, face livrări. O muncă istovitoare a cărei răsplată este atunci când dimineața intră pe ușa atelierului cu un model nou proaspăt visat, iar după amiază își vede visul deja cusut și pus pe umeraș.

Într-un ritm de viață atât de acerb, câteva tradiții simple o ajută să-și împlinească pofta de comunicare cu cei dragi. Vineri seara o petrece neapărat cu familia, sâmbăta iese obligatoriu la ceai cu cele 5 prietene, pe care și le-a făcut încă din adolescență.

Producătorii autohtoni se descurcă greu pe piața locală, spune Oxana. Nu prea au unde se dezvolta, le este dificil să se mențină. Dar atunci când o mai bătea gândul să lase totul baltă și să plece în străinătate, soțul său Victor a fost cel care s-a împotrivit. ”Noi suntem generația care va pune Moldova pe picioare”, a zis el. Oxana nu doar a ascultat de soțul său, ci a realizat că prin intermediul Lia Fia ține mai multe mame acasă, ba chiar și pe propria mamă o aduce acasă din Italia, unde era plecată de mai mulți ani.

”Sunt multe femei care vor să facă lucruri frumoase, dar au nevoie de cineva ca să le încurajeze”, spune Oxana. Este gata să ofere din curajul și experiența sa numai să vadă mai multe moldovence împlinite, acasă, alături de copiii lor.

10 lucruri despre Oxana Lungu

• La 15 ani Oxana a părăsit casa părintească și a venit singură la Chișinău pentru a învăța la liceul Vasile Alecsandri
• Are studii superioare în contabilitate și administrare
• Sunt 2 lucruri pe care adoră să le facă: să miroase levănțică și să manânce zmeură
• Colecționează ii vechi. Acum are o colecție de vreo 15 ii.

• Destinația sa preferată de vacanță este Amsterdam

• În fiecare an organizează cu familia un picnic în levănțică

• Își cumpără tot timpul flori proaspete la serviciu

• Sofia, mezina familiei, este prima care testează noile creații de Lia Fia
• Acum mamele fetițelor care poartă Lia Fia pot să își cumpere aceleași haine, dar în mărimi mai mari
• Pentru a încuraja fetele să citească, Lia Fia organizează prezentări de colecții în bibliotecă

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.

Nata Albot

ANA POPOVA : I-am promis tatălui să-i fac numele cunoscut în lumea întreagă

Să porți haine de la un brand sau altul este o opțiune legată de gust și portofel. Să alegi un brand local pentru că îți place și vrei să-i susții pe oamenii care muncesc în spatele lui, este deja o atitudine socială. Prin campania OAMENIDININIMĂ vreau să descoperim împreună pe oamenii din spatele brandurilor de haine create în Moldova. Și, totodată, să găsim motive pentru a-i îndrăgi și a vrea să-i încurajăm să continuie ce au început. Cu unii dintre ei veți descoperi că aveți viziuni, slăbiciuni sau pasiuni comune. În cazul altora vă va impresiona curajul, de care poate aveți impresia că duceți lipsă. În orice caz, istoriile lor nu ar trebui să vă lase indiferenți.

Înainte să o cunosc pe eroina primului interviu, am întrebat-o la telefon despre pasiunile sale. Mi-a răspuns că îi place la nebunie să petreacă timpul cu mama sa, să o răsfețe, să stea de vorbă, să se plimbe împreună. Cred că anume cu acest detaliu voi începe istoria în care urmează să o descoperim pe Ana Popova, proprietara brandului cu același nume, o fată deosebită, cu o inimă fragilă și cu un spirit creativ, grație căruia apar accesoriile sale de poveste.

Odată intrată la artistă în showroom, m-a întâlnit întâi mirosul de bujori și aura roz din jurul ei. Purta o rochie care îi venea perfect și îi scotea în evidență corpul bine lucrat la sală, iar în urechi avea mugurii roz de flori, care îi poartă semnătura.

Un copil născut din mamă economist și tată militar, venită la vârsta de 6 ani la Chișinău din Murmansk, Rusia, țară în care cândva i-au fost deportați buneii. Provenind dintr-o familie în care s-a vorbit rusește, este de admirat că Ana vorbește atât de liber și corect limba română.

Ana își amintește cu zâmbet despre primii săi bani. A vândut buchete de flori la piață, a împărțit cărți de vizită în stradă, a vândut bilete de avion. Tot timpul a muncit ca să-și câștige singură banii. Totodată a urât cifrele și a iubit tot ce e legat de artă. Iată de ce, pasiunea surorii sale de a croșeta a făcut-o și pe Ana să vrea să învețe să facă cât mai multe lucruri cu mâinile sale. Este autodidactă. Învață din mers și cu plăcere.

Că să-i împace pe ai ai săi, s-a înscris la Marketing la ASEM. În afara cursurilor de la Academie , fără să știe mama, mergea la diverse cursuri, ca să învețe să confecționeze tot felul de obiecte.

Deși lasă impresia unei fete foarte firave și timide, ascultând-o îmi dau seama că este un om ambițios, puternic, cu picioarele pe pământ, o luptătoare care știe bine ce își dorește de la viață.

Totul a pornit acum 7 ani. Îi plăcea să-și confecționeze accesorii, multe dintre ele le oferea în dar. Într-o bună zi a mers la un salon de frumusețe și cineva a întrebat-o dacă broșa pe care o purta în piept este de vânzare. Atunci i-a trecut prin cap gândul că ar putea încerca să confecționeze accesorii la comandă.

Primii pași au însemnat și primele cucuie. Cum ar fi o comandă mare, pentru o companie din Italia, care nici astăzi nu a plătit factura. Îi lipseau elementare cunoștințe despre cum să faci un catalog sau să creezi o colecție cu identitate. În pofida tuturor greutăților înfruntate, acum zâmbeșe. Și este plină de recunoștință pentru aceste experiențe, grație cărora a învățat să facă ceea ce-i place. Spune că toate creațiile sale de azi, sunt produsul greșelilor din care a învățat ieri.

I-a promis cândva lui tata să-i facă cunoscut numele în lumea întreagă. Tatăl Anei de 6 luni nu mai este. Face o pauză. Încearcă să oprească nodul din gât. Nu-i reușește.

Probabil, de asta am avut impresia că despre mama vorbește în șoaptă, ca despre cea mai mare comoară pe care vrea să o protejeze de rele. Merge zilnic la mama în vizită pentru a lua împreună micul dejun. Tot cu mama fac o echipă bună pentru a crea accesorii. Sora Anei, Olga, este și ea în afacere. O tot observ în spatele nostru, numărând mărgelele de pe raft, făcând notițe, dând telefoane. Olga este și manager, și administrator și contabil. Astfel Ana este lăsată să viseze și să creeze.

Recunoaște că la început le venea greu să împartă grijile, dar acum are o înțelegere clară cu sora sa: nu se implică una în treburile celeilalte, dar muncesc în echipă și se împacă de minune.

Acum toate par să fie bine puse la punct. Inițial, când a văzut că ideile sale au început să fie preluate de alți artiști, se întrista. Acum însă știe să-și seteze prioritățile și nu se consumă pentru lucruri care nu merită atenția. Ana știe că oricând va fi cu un pas înaintea tuturor.

Îi place singurătatea, pentru că îi permite să creeze în liniște, nu pierde timp ca să numere Like- ri pe FB, face regulat sport.

Nu-i este frică de multă muncă. Se teme doar să nu reușească pe toate câte și le-a pus în gând. Cum reușește să împace activitatea sa cu viața de familie? Nu trădează secretul, dar se mândrește cu un soț înțelept, care îi dă toată libertatea pentru a-și crește afacerea.

Este prezentă anual la Salonul de la Paris. Acolo se simte apreciată, iar accesoriile sale își iau zborul spre diverse destinații. Crede că femeile de azi trăiesc o profundă criză de feminitate. Și își dorește prin lucrările sale să împiedice acest proces. Când mai multe femei din Japonia, Spania, Franța, Italia, Olanda sau SUA – țări în care pleacă accesoriile Anei, îmbracă pe ele un șirag de flori din mătase, ele împrumută și o parte din sufletul Anei.

Iar numele tatei este cunoscut departe peste hotarele Moldovei.

10 lucruri despre Ana Popova

• A câștigat primii săi bani la 16 ani
• Bijuteriile Anei prima dată au fost prezentate la Milano

• Lucrările sale au intrat în top 10 accesorii ale expoziției de la Paris

• În afacere mai sunt implicate mama și sora Olga
• Are o lucrare care îi aduce noroc și care se numește ”ANNA”
• Acum 2 ani a decis să dea jos 10 kg
• Se trezește la 6 dimineața pentru a merge la sală
• Brandul său preferat de îmbrăcăminte este JULIA ALLERT din Moldova
• Ana știe să gătească un pui chinezesc excepțional

• Mama îi dăruiește tot timpul crizanteme

• Înterpretul său preferat este Robbie Williams

Acest articol a fost realizat în cadrul Proiectului de Competitivitate al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Proiectul susține eforturile Republicii Moldova de a promova o economie puternică, diversificată și orientată spre export, contribuind la creșterea competitivității în sectoare-cheie: sectorul vitivinicol și turism, industria ușoară (în special îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii), și sectorul tehnologiilor informaționale și comunicațiilor. Această asistență este posibilă datorită suportului generos al poporului American, prin intermediul USAID, în colaborare cu Guvernul Republicii Moldova.