„Unii stau binișor locului și-și văd de viață. O vacanță pe an și aia e prea mult. Într-un fel, îi și invidiez. Căci au dreptate. Adevăruri, impresii, viață… totul e în minte. Sau în inimă. Sau în suflet. Nu există adevăruri, pe care să le afli peste mări și țări. Și atunci, cum să explici setea asta de a călători, de a schimba peisajul, de a te expune voluntar efortului și a te adapta la noi situații, noi oameni, noi culturi? Doar așa și nu altfel. Rătăcitori, nomazi… Târâș-gropiș, numai să nu stăm locului. Ne orientăm în low-costuri, duty-freeuri, miles&smilesuri, bookinguri, tot așa cum altădată vânătorii și culegătorii se orientau în junglă, citind semnele naturii. Imposibil să ne rătăcim. Dacă avem norocul să găsim un locșor unde nu ne simțim ca acasă, îl colonizăm imediat și-l aducem în zona noastră de confort. Poate, la un moment dat, toate astea o să pară inutile și obositoare? Încă nu, ne gândim noi, în timp ce privim luna bengaleză, rotundă ca o blinie, agățată de vârfurile zgârie-norilor din Dhaka.” - Sorin Hadârcă.

Sorin Hadârcă s-a născut la 17 noiembrie 1973 în or. Bălți. Licențiat al Facultății de Management a Academiei de Studii Economice din Chișinău, a lucrat la Banca Națională a Moldovei. Și-a urmat studiile în domeniul administrării afacerilor la Instituto de Empresa din Madrid, al cărui masterand devine în 2004. Întors în țară, a lucrat în domeniul politicilor publice. A participat în varii proiecte de consultanță internațională, inclusiv în Kazahstan, Kosovo și Georgia. În 2014 debutează la Editura Cartier cu volumul „Zen la pachet”. În anii 2014-2017 promovează politicile publice bazate de dovezi în calitate de Lider de Echipă în Dhaka, Bangladesh.

Recenzia scrisă de Anișoara Melnic:

"Hrișcă & Masala este o carte absolut încântătoare despre călătorii. Sorin Hadârcă este al doilea autor al acestui gen a cărui scrieri m-au încântat alături de Almanahul călătoriilor mele de Mosari. Iar modalitatea prin care am intrat în posesia celor două cărți este și ea mai puțin ordinară. Prima, am achiziționat-o în cadrul Zilelor Literaturii Române la Chișinău de anul trecut, într-o seară de sfârșit de mai, într-o atmosferă reconfortantă cu lecturi făcute de scriitori vii. A doua, am salvat-o împreună cu altele de la implacabila destinație pentru maculatură, de la un gimnaziu-inetrnat, de altfel, unele nemeritând o asemenea soartă.

Sorin Hadârcă se dovedește un povestoraș foarte bun, iar faptul că a fost lider de echipă într-un proiect de promovare a politicilor publice bazate pe dovezi în Dhaka, Bangladesh, constituie motivul principal al apariției acestei cărți. Dhaka este o realitate ce surprinde pe povestitorul occidental (apartență ce o pune el însuși la îndoială). Circulația rutieră amintește de mișcarea browniană, benzi nu-s, semafoarele sunt ignorate, pe autostrăzi se deplasează la întâmplare ricșe, camioane încărcate cu văcuțe, autobuze încărcate cu oameni din pragul ușii până pe acoperiș. Deconstrucția caselor se face cu răngi și ciocane pentru că forța de muncă e mai ieftină decât materialele de construcție. Bangladeshul e o țară prohibitivă din motive religioase. Cerșitul aici are un statut aparte, e o instituție. Deci primul contact cu Bangladesh-ul nu generează cele mai plăcute impresii.

”Și cu toate astea Bangladeshul ne intră sub piele, ne transformă gusturile, ne îmbogățește gama de senzații”

Bengalezii sunt mai puțin sensibili la vestigiile trecutului și deci mai degrabă își manifestă admirația pentru un bloc moder, dar ruinele îi lasă reci, fie că ar avea trei sute de ani sau trei.

Aspectul practic, luxul ostentativ, este ceea ce dictează regulile de joc în Bangladesh. Pentru ruine ai nevoie de un ochi romantic, iar majoritatea populației e prea flămândă ca să se ocupe de treptele superioare ale piramidei lui Maslow.

Sunt trecute în revistă și alte atracții turistice de prin Asia de Sud, spre exemplul Templul Bayon din Angkor Thom, Cambodgia, care după relatările autorului este un exemplu remarcabil despre cât de zdrobitoare e antichitatea khmeră pentru cei care supra-apreciază patrimoniul cultural greco-roman.

Bali se remarcă prin temple, vulcani, comerț stradal, surprize gastronomice, plaje și oameni buni la suflet. În opinia autorului simțul estetic înăscut al localnicilor este comparabil cu cel al turcilor din Cappadocia, italienilor din Toscana, japonezilor din Kyoto. Totodată, populația din Bali, preponderent hinduistă, dă dovadă de un calm și o binevoință aparte.

Balinezii respectă în mod egal și binele, și răul. Binele trebuie să iasă câștigător în cele din urmă, dar ei înțeleg că atâta timp cât povestea nu e încheiată, unul nu poate exista fără celălalt. Și nu întodeauna ne este dat să înțelegem ce e bine pentru noi și ce e rău. [...] Răul își are rolul său mișelesc, poate să ne verifice dacă suntem cu adevărat buni, poate să implimenteze te miri ce algoritm sinuos, în numele progresului spiritual. Cu alte cuvinte, the show must go on.

Nepal este un loc căutat pentru posibilitatea de a face trekking, nu neapărat pentru a urca pe Everest. Un alt scop pentru care este vizitat de turiști este posibilitatea de iluminare. La Lumbini, puțin mai la sud de Kathmandu, s-a născut, a crescut și a fost iluminat cu înțelepciunea sa, Buddha, care e divinitate printre alte mii de divinități, dar și om.

Pokhara este apreciat de autor pentru muntele Annapurna, și, în deosebi, pentru posibilitatea de a te delecta cu imaginea sa răsturnată în oglinda lacului.

Și în general, Nepal e un loc care pune la dispoziție pulte priveliști uluitoare, dar și multă culoare, ce conferă locului un accent latino-american.

La un moment dat ne apucă amețeala, presupun că e echivalentul asiatic al sindromului Stendhal, când ești pe punctul să leșini de atâta frumusețe.

Mă opresc aici vă las să descoperiți aceste schițe de călătorie, o adevărată satisfacție, scrise cu umor fin și originalitate. O carte care poate sigur constitui un ghid de călătorie pentru cei interesați de Asia de Sud. O carte ce-ți stârnește un dor de hoinăreală și totodată ți-l potolește".

Cartea o puteţi procura online aici.

Preţul – 119 lei

Foto Copertei: ea.md

Запись Carte, ce merită să fie citită: «Hrișcă & Masala» de Sorin Hadârcă впервые появилась Locals.

„Ce ar fi dacă lumea ar cunoaște că ar muri?”

Andreea Russo este autoarea generației sale, o tânără de 20 de ani, studentă în anul II la Contabilitate, Universitatea de Stat a Moldovei. Comunică pe Facebook cu cititorii săi pentru a afla părerea și așteptările lor. Lucrează cu pasiune asupra visului de a deveni într-o bună zi laureată a Premiului Nobel pentru Literatură.

Este pasionată de cifre, psihologie și filosofie, iar dragostea sa din copilărie de a scrie poezii a evoluat recent în dorința de a scrie o carte, subiectul căruia l-a măcinat și l-a trăit mult timp până a lua penița în mână și a începe primul paragraf.

Pe când avea 15-16 ani a început a scrie poezii, fapt ce ar putea avea, după părerea sa, tangențe cu apariția micuței sale surori. „Știam că voi scrie, aveam o presimțire că asta e al meu”, afirmă ea. Imboldul ce a motivat-o să înceapă o carte a venit acum un an, fiind marcată de un eveniment din viața familiei sale.

„Cu un an în urmă a decedat o persoană foarte dragă mie, fratele mai mic al mamei mele. Asta m-a influențat foarte mult. Mi-a venit un gând: ce ar fi dacă lumea ar cunoaște că ar muri? Personajul din carte pe nume Mir, de la Vladimir, inventat în memoria unchiului meu, este un copil care își  cunoaște viitorul, dar își uită trecut. El știe când va muri. Este foarte neobișnuit, ambițios, cu caracter și care învață să trăiască normal, asemeni altor oameni. În carte se evidențiază cât de mult contează ziua de azi și relațiile între noi”, explică Andreea.

Cartea a fost finalizată pe data de 1 august 2015, după numai o lună și jumătate de când o începuse. Andreea a oferit-o pentru lectură prietenilor săi, apoi a mers la scriitorul Dumitru Crudu. Peste câteva zile i-a spus: „Sunteți o scriitoare.” S-a adresat ulterior lui Ion Bargan, de la editura Bestseller, care a citit cartea timp de o oră și a acceptat din prima să dezvolte acest proiect.

„Din cauza că oamenii la noi nu își doresc să citească o carte care este voluminoasă, am decis să oferim câte puțin. Cartea întâi va fi mică, pentru a veni această foame și poftă de a citi mai departe”, menționează tânăra.

„Totul ce se întâmplă în viață este corect și nu trebuie să schimbăm nimic, altfel va fi haos.”

Denumirea „Amintiri din viitor” semnifică toată viața și istoria acestui băiat, care la început are vârsta de 6 ani.

 „Tematica este destul de dificilă. Suntem oameni formați din amintirile noastre. Nu putem trăi fără trecut, deoarece trecutul suntem noi. Băiatul însă trăiește cu amintirile sale din viitor. Nu are trecut, este gol. Imaginează-ți, nu știi nimic, ai 20 de ani și tot ce a fost până acum e în beznă. ”

„Mir cunoștea preventiv unele lucruri și toți aveau frică de el. Spunea lucruri concrete, minut în minut. Totuși, eu i-am lăsat personajului meu copilăria, deoarece prin această carte vreau să redau mesajul că trebuie să prețuim ceea ce avem, că totul e corect, e așa cum este. Și nu e nevoie de schimbat ceva, deoarece astfel va fi haos. Asta e ideea de bază.”

Cartea are 120 de pagini și, potrivit spuselor Andreei, este foarte dificilă, dar scrisă cu un limbaj simplu și accesibil tuturor. Personajul relatează la persoana întâi la timpul trecut.

Andreea a mărturisit că are idei încă pentru două cărți, care vor fi la fel de bune, după părerea ei. Ne-a spus că personajele sale trăiesc paralel cu ea, parcurg același drum și o însoțesc zi de zi. Cea de-a doua carte este în proces de scriere, iar tânăra știe deja ce va conține și cel de-al treilea volum.

„Eu mă joc cu imaginația oamenilor. Am scris cartea foarte șiret.”

Andreea afirmă că stilul său personal și l-a cultivat de sine stătător, fără amprenta altor scriitori a căror opere a avut ocazia să le descopere. Printre cărțile sale preferate, totuși, sunt lucrările lui Agatha Christie, ale lui Mircea Eliade și romanul „Idiot” de Feodor Dostoevski.

„Nu am învățat de la nimeni nimic. Sunt scriitori care îmi plac, dar ei nu scriu ca mine. Eu mă joc cu imaginația oamenilor. Iubesc să citesc cărțile biografice și jurnalele. Ele sunt despre om și viața omului, dar de la ele nu poți să înveți să trăiești. Istoria vieții mele m-a influențat. Încerc să explic foarte scurt și clar ideea mea. Dacă un copil o va citi și va înțelege, înseamnă că eu am ajuns la conceptul de bază.”

În carte sunt multe dialoguri, care după părerea Andreei, sunt mai complicat de scris, deoarece e dificil de gândit prim prisma mai multor personaje. Andreea intră în piele personajului și gândește asemeni lui.

„În carte viața e atât de frumoasă. În realitate, însă, deseori spunem din grabă ceea ce nu dorim sau ce nu trebuie. Când scrii, dialogul e frumos, iar am încercat să îl creez mai realistic. În text nu există descriere - nu înțelegi unde te afli, în ce an, cum arată personajele. Acest lucru a fost făcut cu un scop, dar prin intermediul trailer-ului și a coperții s-a tras puțin cortina la o parte”, spune Andreea.

Pentru coperta cărții a fost utilizată o fotografie realizată de Alex Iordache și înfățișează un copil care privește printr-un geam aburit și un pic șters.

„Fără acest geam suntem oameni normali, ne gândim la viitor, dar nu avem o idee clară despre ce va fi. Avem doar niște presupuneri și schițe. Băiatul privește printr-o porțiune de geam clară, ceea ce demonstrează că personajul vede mai multe decât restul.”

„Secretul se găsește, parțial, în prima carte.”

„Am scris atât de șiret cartea, încât să fie pentru toți interesant. Prima parte este copilăria, poate fi interesantă și pentru un copil de 12 ani și la întrebările îi voi răspunde pe parcursul celorlalte două cărți. Am scris carte în așa fel încât să o poată citi oricine. Este vorba de copilărie, relații cu părinții, de prietenie, de iubire prin sacrificiu. Lumea, întrebată ce ar face în ultima zi din viață spune că ar iubi, dar nimeni nu se întreabă ce va face acel om pe care l-ai iubit cu  zi înainte. ”

Norocul i-a surâs Andreei atunci când amicul său Ion Bargan și scriitorul Dumitru Crudu pe care îl cunoaște de la o vârstă fragedă au decis să o ajute în efectuarea acestui prim pas de lansare. Andreea însă recunoaște că pentru un tânăr care începe acest drum de sine stătător este dificil să izbutească, întrucât va trebui să cucerească prin manuscrisul său și să insufle încredere editurilor la care va apela.

„Dacă un tânăr apare din senin și nu are relații precum le-am avut eu de ani buni cu Dumitru Crudu și Ion Bargan, va fi mai dificil să obțină aprobarea manuscrisului său, deoarece nu se știe sigur că va fi responsabil și că va munci. Specialiștii vor fi sceptici și va trebui să demonstreze că merită, că se poate avea încredere în el. De asemenea, e necesar să-și poată apăra lucrarea și ideea”, a oferit un sfat scriitoarea.

Cartea va fi lansată la Chișinău la 9 decembrie 2015, iar 10% din vânzările cărții vor fi donate în scopuri caritabile organizației CCF Moldova — Copil, Comunitate, Familie. „Vrem să facem un bine și lucrarea să fie mai mult decât o carte”, conchide Andreea Russo.

Iată și trailer-ul cărții regizat de Greg Schwartzog.

Citate din carte:

• „Realizam că această lume nu are să mă accepte așa precum sunt.”
• „Am învățat să prețuiesc prezentul, unicul moment în care suntem în stare să ținem sub control propriul destin.”
• „Nu m-am decepționat în iubire. Iubirea e sacră. M-am decepționat în oameni!”
• „Oamenii sunt prea egoişti pentu a se gândi la tine, ei se gîndesc doar la ei, doar la greşeala lor, iar tu te consumi. În esenţă, ne consumăm fiecare în parte de la nişte nimicuri pe care inconștient le vedem scrise cu majusculă.”
• „În ziua de azi și cerul e fățarnic.”
• „Da, suntem niște lași care nu avem curaj să trăim cum dorim noi. Nu avem curaj să rămînem. Să corectăm. Și cel mai trist e faptul că nu suntem în stare să comunicăm sincer cu persoanele dragi.”

Autor: Eugenia Tataru

Запись „Amintiri din viitor” — tânăra Andreea Russo lansează cartea sa de debut впервые появилась Locals.