Fără îndoială cireașa de pe tort a fost vizita și spectacolele lui Alexandru Dabija, unul dintre cei mai buni regizori de teatru din România de azi. Am avut norocul să-l ascult pe Dabija de cîteva ori și să văd cîteva spectacole semnate de dumnealui în diferiți ani de la diferite teatre. Despre el se spune că repară grupurile de actori, e un om cu simțul umorului sănătos și fără complexe, un om sincer și educat, iar asta se vede și în spectacolele lui.

Am avut parte de două spectacole de comedie pe textele lui Ion Creangă, OO! și O... Ladă!, o creație colectivă, așa au numit ei asta, e mult umor în Creangă și multă filosofie și ambele au fost prinse exact de Dabija, m-am bucurat enorm să văd regie și trucuri foarte bune utilizate exact la locul potrivit, îmi place să citesc regia bună și Dabija îți dă ocazia să faci asta. Nu ascunde nimic de ochii spectatorului, totu-i la vedere, totu-i aici și totu-i atît de teatral încît te face să simți viața ca pe un spectacol, te face și pe tine părtaș la montările lui, de parcă o faceți împreună, curios și frumos, v-aș spune.

Spectacolele semnate de Alexandru Dabija ar merita o analiză mai desfășurată, un comentariu și un studiu adecvat, dar din lipsă de timp și spațiu vă spun doar că toate-s făcute cu cap, chiar și acele cîteva înjurături din OO! care au supărat cîteva doamne mai puritane și toate celelalte trucuri, la fel cum și lada aia care ne amintește de renumita valiză din Pulp Fiction de Tarantino, pe urmă mai e și toată teatralitatea dialectului țărănesc de care ne ferim și ne temem noi atîta. Niciodata limba mea n-a sunat mai bine decît în montările lui Dabija, aici poate să vă pară că-l laud prea mult pe acest domn, dar vă asigur că din ceea ce-am văzut anul ăsta la BITEI, cel mai mult aș vorbi despre cele 4 spectacole semnate de acest regizor.

Sigur că au fost și momente mai proaste, dar care au depins mai mult de actor decît de regie, de fapt regizorul le pune pe picioare, restul depinde doar de actor, așa că dacă Gaițele vi s-a părat cam lung și monoton, nu e din pricina regiei și tocmai a actoriei, deși mie mi-a plăcut, dar am auzit păreri diferite.

Acum e prea tîrziu, dar dacă mai aveți ocazia să vedeți ceva semnat de Dabija vă recomand să o faceți și după cu mare drag discutăm despre spectacolele lui.

Am discutat un pic cu dumnealui și știu care-i atitudinea lui vizavi de critică, de aia sunt sigur că o să-i placă ceea ce voi spune.

Pace și deja ne mai vedem la bienala din 2016. Dacă ajungem cu bine și nu intrăm într-un război.

Să facem teatru, nu război! Cam asta e.

Ronin Terente

Запись BITEI-2014: Alexandru Dabija — cireașa de pe tortul BITEI впервые появилась Locals.

BITEI 2014 găzduiește cinci spectacole ale lui Alexandru Dabija – foarte diferite, însă, întâmplător sau nu, toate comedii-parodii-satire.

”La Dabija există așa ceva să zici: „Aaa! am fost la o glumiță din aia bună de-a lui Dabija!” Ele sunt niște glumițe , dar niște glumițe puse unele peste altele, provoacă o formă de înțelegere foarte interesantă. De asta cred că sunt niște glumițe pe care am fi datori să le luăm cât se poate de în serios” (Cătălin Stefănescu).

Primul spectacol din această secțiune s-a jucat pe 7 iunie – VÂRCIOROVA. CARANTINĂ (Teatrul Bacovia din Bacău).

Programul de ”glumițe” teatrale semnate de Dabija continuă în acest sfârșit de săptămână cu OO! și O… LADĂ, spectacole după povești de Ion Creangă, ale Teatrului Tineretului Piatra Neamț - teatrul unde a debutat Alexandru Dabija în 1976, cu spectacolul ”Răfuiala” de Philip Massinger, obţinând premiul pentru cel mai bun regizor al anului.

”Pentru Alexandru Dabija, poveştile au constituit un material suculent pe care a făcut, cu umor şi cinism, disecţii ale societăţii” (Oana Stoica).

Ieri publicul a putut sa vadă OO! – creație colectivă după ”Punguța cu doi bani” – un spectacol dinamic, care abundă în simboluri, energie şi haz, Dabija explorând substratul sexual al poveştii.

O… LADĂ se joacă astăzi, 13 iunie, și e un fel sequel al lui OO!, continuând povestea din spectacolul de aseară. Aici întâlnim personajele din ”Fata babei şi fata moşneagului”, cărora li se adaugă o suită de babe straşnice, precum şi Cucoşu’, moşul şi baba din OO!. E un spectacol în care gâlceava, curiozitatea bârfitoare, invidia, prejudecata, superstiţia sunt sevele umorului dar şi ale reflecţiei amare. Un plus de savoare îi oferă spectacolului versurile și muzica Adei Milea.

”Limba română are meritele ei, are frumusețea ei. De aici porneşte interesul meu pentru Creangă, pentru Alecsandri, de la limba română în varianta ei dialectală, moldovenească, pe care o iubesc foarte tare şi care nu se termină niciodată, deci de aici, de la Ion Creangă care, după mine, e geniul absolut al literaturii române”, explică Dabija atracția lui pentru dialectul moldovenesc pe care îl exploarează și îl exploatează din plin în spectacole.
Sâmbătă, 14 iunie, la ora 15:00, Alexandru Dabija va avea o întâlnire publică cu toți cei care sunt curioși sa-l ”disece”. Întâlnirea va avea loc în holul Teatrului Eugene Ionesco, iar intrarea este liberă.

Pe 14 și pe 15 iunie se joacă ultimele spectacole ale lui Dabija din BITEI 2014. Teatrul ODEON din București vine cu două piese de rezistență: GAIȚELE, de Alexandru Kirilescu și TITANIC VALS, de Tudor Mușatescu.
În piesa GAIŢELE autorul atacă o societate în plin proces de descompunere, o societate ce se cramponează de forme vechi ale unei vieţi închistate în prejudecăţi şi tradiţii formale. Realizat într-un stil clasic, spectacolul GAIŢELE se joacă de peste zece ani, cu un imens succes la public, fiind apreciat atât la sediu cât şi în numeroase oraşe din ţară, unde a fost prezentat în turnee şi festivaluri.

”Aneta Duduleanu, Lena şi Zoia îngroapă pe toată lumea: tineri, bâtrâne, relaţii sau speranţe şi au chef de viaţă la parastas. Asistă melancolice la parade mortuare care trec inevitabil prin faţa ferestrei lor. Iau în râs sfârşitul dintr-un instinct de prădător, aproape fără să-şi dea seama. În casa lor în care pare că nu se întâmplă nimic, se întâmplă, de fapt, totul” (Dan Boicea).

TITANIC VALS va pune punct ediției a XI-a a Festivalului Internațional al Artelor Scenice. Spectacolul a avut premiera la începutul anului, fiind primit foarte bine de public.

Comedia nu şi-a pierdut cu nimic prospeţimea, chiar dacă a văzut lumina rampei acum 81 de ani. Secretul longevităţii ni-l dezvăluie chiar dramaturgul: „acțiunea se petrece în zilele noastre, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi.”

Toate spectacolele se vor juca la Teatrul Eugene Ionesco, începand cu ora 19.00
(*TITANIC VALS se joacă la 13.00 și la 19.00)
Pentru mai multe informatii, vizitati pagina web a teatrului sau sunați la casa de bilete: (022) 233.833 / 079.233.833

FACEȚI TEATRU, NU RĂZBOI!

BITEI 2014

Запись Bienala Teatrului Eugene Ionesco, pe ultima sută de metri! впервые появилась Locals.

BITEI devine tot mai curios prin selecția pe care o fac ei pentru festival.

Dragoș a prins sala cu niște trucuri vechi, dar care încă se mișcă, n-a fost deloc ușor, pentru că moldovenii se lasă greu, avem prea multe subiecte tabu care ni se trag încă din epoca trecută, e mai greu să faci comedie cu noi, dar se pare că Dragoș Pop a reușit, poate pentru că-I pop, iar tot ce-I pop prinde la popor. A fost funny, vorba aia.

Atmosfera nu era de teatru și asta a dat bine, eram ca-ntr-un local retro, parcă eram într-un cabaret și de pe o secundă pe alta trebuiau să vină cele 50 de femei cu picioarele lor lungi să ne lase pe toți cu pantalonii pătați de salivă, timpul a trecut mai repede decît m-am gîndit chiar, iar asta e întodeauna de bine.

Aș minți dacă aș spune că toate glumele au ajuns la mine, însă, și aia chiar nu pot spune nimic, Dragoș Pop este un profesionist în domeniu și asta n-a putut să nu bucure și să nu trezească respect pentru minutele petrecute alături, o școală bună pentru orice actor e acest stand-up comedy, te educă să lucrezi cu sala, să o ții atentă, să o ai în buzunar, pentru că dacă o pierzi măcar pe o clipă, s-a dus naibii toată munca, deci un exercițiu de actorie pe care-l recomand tuturor actorilor sau celor care vor să facă actorie pe viitor.

Eu am fost prima oară la un asemenea show, deși am văzut foarte multe pe i-net, am descoperit aceleași teme și unele glume chiar, vă recomand să-l vedeți pe George Carlin, care-I, probabil, unul din cei mai buni în acest domeniu.de regulă toți vorbesc despre sex și relația dintre bărbați și femei sau altfel de relații, George Carlin a dus asta la un alt nivel, nu zic asta ca să-I compare, zic doar să mai căutați cite ceva, nu pot fi comparați, ambii sunt buni în felul lor, pentru că fiecare om are energia lui și felul lui de a transmite un mesaj, o chestie care-I înnăscută și nu poate fi furată, trebuie să fii carismatic ca să faci asta și Dragoș Pop are multă carismă.

Nu pierdeți timpul pe ceva ce poate aștepta și mergeți la teatru că el nu așteaptă. Va fi funny, vorba aia.

Ronin Terente

Запись Bitei-2014: Dragoș Pop or pop de la Dragoș впервые появилась Locals.

E o monodramă prinsă între două dimensiuni. Îl avem pe Lazăr prins în copac din cauza unui câine turbat care-l așteaptă la rădăcina copacului și nu-l lasă să coboare.

Scenografia reprezintă o tufă de bambus care crește din nouri și duce undeva în cosmos, de parcă suntem prinși între rai și iad, între nimic și tot, între nouri, undeva la marginea regatului sfînt. Lazăr e mort de frică, se teme de ceva ce nici măcar nu vede, ceva ce simte, o frică care-I stă în măduva oaselor și care nu-l va lăsa viu. Se zice că câinii miros frica și se mai zice că câinii ne atacă din frică, prin urmare ne temem unii de alții, doar că câinii atacă primii.

Monologul omului înnebunit de la atîta singurătate și care-și găsește interlocutori în orice-l înconjoară, pînă descoperă o broască țestoasă pe care a uitat-o cineva (prin urmare altcineva a mai trăit frica asta) monologul lui e despre omul prins în vîltoarea evenimentelor care-l depășesc, omul care a vrut să fie coborît din copac sau ieșit din peșteră, dar nu și-a răspuns încă de ce a făcut-o.

Oamenii sunt mai câini decît câinii, știi vorba aia? La cît rău au făcut naturii oamenii e și normal să se răzbune pe noi, or de data asta câinele a venit ca un paznic al naturii, iar Lazăr e omul slab care-și pune prea multe întrebări, de fapt îl omoară dubiile și nu altceva.

Scenografia și luminile erau o metaforă în sine. Jocul a fost cam monoton, adică fără modificări în tempoul montării și ritmul textului, dar poate asta a vrut regizorul, pînă la urmă monodramele au logica și cheia lor, sau poate pentru că cunosc un pic genul ăsta de piese totul mi-a fost clar de cînd s-au deschis cortinele, știam déjà toate mișcările și asta m-a cam pierdut, dar metafora a fost pe măsura așteptărilor.

Festivalul se apropie de sfîrșit așa că trebuie să te grăbești. N-au să-ți placă toate piesele, dar o să faci cunoștință cu viziuni noi și cu noi metode de a transmite un mesaj, iar asta contează mai mult decît restul, mai ales că la noi toate montările sunt asemănătoare pentru că-I implică pe aceeași actori peste tot.

"Omul, Copacul, Câinele" e o metaforă adusă în teatru, iar cu asta am spus tot, sau aproape tot. Rămâne să vii la teatru să mai vezi și alte metafore.

Ronin Terente

Запись BITEI-2014: omul, copacul, câinele si metafora впервые появилась Locals.

Sigur că e o glumă, dar una reușită. «Godot a venit» odată cu trupa «Theater Office Natori» din Japonia. Autorul acestei minunate improvizații pe tema «Așteptîndu-l pe Godot» de Samuel Beckett, este Minoru Betsuyaku, iar regia a fost semnată de K. Kiyama.

De fiecare dată suntem puși în situația de a compara atunci cînd ne trezim cu ceva cunoscut, așa a fost și cu Hamlet, acum însă toate așteptările au fost date peste cap, după atîția ani de așteptare Godot a venit, a venit, dar la cît de mult l-au așteptat oamenii au și uitat de ce îl mai așteaptă, de ce avem nevoie de Godot, de ce avem nevoie de Dumnezeu, de ce avem nevoie de ceva? V-ați gîndit la asta vreodată?

De multe ori așteptăm să se întîmple minuni fără să ne gîndit la faptul că fericirea și minunile stau sub nasul nostru, la un metru de noi, ne-am obișnuit să ne uităm departe, să căutăm în păduri străine fără să vedem ce avem chiar aici, fără să iubim fiecare zi așa cum ar trebui să fie, lumea caută pisica neagră în camera întunecată în loc să aprindă un chibrit sau lumina. Despre asta a fost și cu asta am ieșit din ograda japonezilor.

Mult umor și mizanscene și scenografie și text grotesc, m-am simțit parte a unui complot, parcă îi bîrfeam pe prietenii și pe colegii mei, pentru că toți suntem așa, ne regăsim în asta, toți așteptăm și ne mișcăm în cercuri și spirale și vorbim banalități mediocre în loc să trecem la subiect.

GODOT A VENIT. Fraza asta îmi cîntă încă în urechi, redundanța cu care a fost spusă, dar și felul în care Godot dădea de știre tuturor, m-a lăsat cu ochii cît două cepe, de ce nu-l vedem? mă întrebam eu și bătrînica din stație care aștepta un autobuz și fiul care era întodeauna alături, de ce nu-l vedem? de ce?

3 spectacole Nipone într-un festival. 3 stiluri diferite. 3 viziuni, dar o ideie în toate stăruie, oamenii din țara soarelui răsare nu se grăbesc nicăieri, oricum soarele vine la ei primii, toate spectacolele au fost într-un ritm greoi și pe alocuri sacadat, dar acum îmi dau seama că ăsta-i felul lor de a vedea lucrurile, totuși suntem foarte departe unii de alții, prea departe.

Mulțumesc BITEI pentru că-mi fac cunoștință cu oameni noi și viziuni noi și texte pe care nu le-aș fi descoperit singur.

Probabil de asta și se fac festivalele, de aia se întîlnesc și se despart oamenii, de aia se așteaptă și de aia se uită, de aia se întorc și de aia pleacă, pentru a se cunoaște mai bine pe ei prin ochii altor și pe alții prin ochii lor. Ai noștri.

Ronin Terente

Запись BITEI-2014: «AŞTEPTÂNDU-L PE GODOT» («Theater Office Natori» din Japonia) впервые появилась Locals.

În acest weekend și pentru începutul săptămânii viitoare BITEI vă propune un cocktail cultural și emoțional:

Vineri, 6 iunie

Astăzi aveți ocazia să vedeți un spectacol din Turcia (Teatrul de Stat din Adana), care a facut istorie în timpul protestelor din Istanbul de vara trecută – OMUL, COPACUL, CÂINELE: un spectacol despre dominaţia omului asupra naturii şi rezistenţa naturii împotriva omenirii.

Actorul Devrim Evin este un nume cunoscut în Turcia, având roluri atât pe scenele de teatru, cât și în producții cinematografice. În timpul protestelor din vara 2013 din parcul Gezi împotriva defrișării acestuia – acțiuni care au dus ulterior la protestele masive din întreaga Turcie – Devrim își juca spectacolul, ca un manifest, în copacii pentru care militau activiștii ecologici, având un succes fulminat.

Sâmbătă, 7 iunie

Pentru această zi e programată ”o jucărie”, așa cum își alintă regizorul Alexandru Dabija spectacolul VÂRCIOROVA. CARANTINĂ alTeatrului Bacovia din Bacău - o comedie cu mult haz, după scrierile lui Matei Millo și ale lui Vasile Alecsandri, adunând toate Chirițele acestora în gara de la Vârciorova.

Acest spectacol este, de fapt, o sumă de evenimente în cadrul BITEI. Întâi de toate, el deschide sectiunea ”Nume notorii ale teatrului românesc”, conscrată anul acesta regizorului Alexandru Dabija, unul dintre cei mai de vază regizori ai scenei românești de astăzi. În al doilea rand – prezenta unui alt nume greu din cultura românească actuală – Cătălin Ștefănescu, lui aparținându-i prelucrarea textului, ”cu ajutorul substanțial al lui Doru Mareș”. Și în al treilea, dar deloc în ultimul, rând – spectacolul fiind ”o prostie mare cu cântece răgușite și coruri zbierate”, versurile și muzica putea sa le semneze doar Ada MILEA.

Duminică, 8 iunie

Teatrul Maria Filotti din Brăila vine cu spectacolul CAMERA ALBASTRĂ. Vă amintiți de Caruselul Erotic al Teatrului Eugene Ionesco? E după același text. Vă amintiți de Iubirea la proști? E același regizor. Deci, curiozitatea pentru acest spectacol e cu atât mai mare!

O cameră în care zece personaje, pe rând, se întâlnesc, discută, fac sex şi merg mai departe. Cam asta ne arată textul lui David Hare, regizat de Chris Nedeea. În primă instanţă, asta vedem pe scenă, dar putem uşor întrezări, în discursul fiecărui personaj, faptul că aceştia suferă. Indiferent de poziţia socială, statut sau bani, fiecare dintre ei încercă să îşi găsescă o persoană care să îi ofere, preţ de o clipă, o mică poartă prin care să poată evada din viaţa sa obişnuită. Fiecare dintre ei este la un moment dat asemănător nouă, fiecare dintre ei suferă la fel ca noi, iubeşte la fel ca noi.

* Spectacolul este interzis persoanelor sub 16 ani.

Luni, 9 iunie

Dragoș Pop este un nume cunoscut în România când vine vorba de stand-up comedy, fiind un veteran deja. Luni vine la Chișinău să distreze publicul de aici cu un… MOMENT POETIC.
”Când faci stand-up eşti mai liber; pentru mine a însemnat o eliberare, practic o formă de artă. Tu îți scrii textele, le exprimi, le dai expresivitate, în sensul că tu le expui. Tu ești întregul pachet și te definește. E foarte apropiat de natura ta, nu ești un personaj, ești tu care inviți lumea să privească de la fereastra ta. Asta e definiția mea pentru un comediant.”

Marti, 10 iunie

OSCAR SI TANTI ROZ a sensibilizat până la lacrimi publicul la fiecare reprezentație. Deși relatează povestea tristă a unui băiețel de doar 10 ani, bolnav de cancer în fază terminală, mesajul e optimist, plin de dragoste. Oscar, forțat să accepte un final mult prea grabit, ne dă niște lecții extrem de valoroase de pe patul de moarte, pe care noi, în graba cotidiană, le uităm sau le ignorăm.

Cumpărând un bilet la spectacol, contribuți automat la fondul Hospice Angelus pentru copiii bolnavi de cancer în fază avansată și terminală în cadrul campaniei Hope for Angels – Tune my June. De asemena, veți avea ocazia să faceti și donații pe loc, la spectacol, în cutia de donații sau cumpărând o mascotă de la reprezentații Hospice Angelus.

Miercuri, 11 iunie

Coreea de Sud este țara care încheie ciclul prezențelor exotice în ediția de acest an a Bienalei Teatrului Eugene Ionesco. Compania Culturala DOMO aduce spectacolul ÎN PLOAIE. Două femei destinate unor sorţi triste apar în ploaie, iar prin intermediul lor se desfăşoară numeroase incidente şi conflicte.

Toate spectacolele încep la ora 19.00 și au loc la Teatrul Eugene Ionesco.

Elevii, studenții, persoanele cu dizabilități și cele în etate beneficiază de reduceri.

Pentru mai multe detalii accesati pagina web a teatrului: www.tei.md sau sunați la casa de bilete: (022) 233.833 / 079.233.833

Bilete online găsiți pe iticket.md

FACEȚI TEATRU, NU RĂZBOI!

Запись ADA MILEA ȘI CĂTĂLIN ȘTEFĂNESCU – DIN NOU LA BITEI 2014!// 6-11 iunie впервые появилась Locals.

Cei care au auzit de așa oameni de teatru ca Meyerhold, Craig sau Artaud, au auzit probabil și replica: lipsa evenimentului este un eveniment în sine.

Butoh este o formă de mișcare pur niponă pe care noi, europenii, o putem găsi lipsită de sens și logică, dar nu-i chiar așa.

Ne-muzică, ne-cuvinte, ne-mișcare, ne-bunie, totul a fost o negație în această seducătoare și enervantă experiență teatrală de ieri. E complicat să vorbești despre un asemenea spectacol pentru că reprezintă o noutat și poate să pare neclară cititorului, pot spune doar că teatrul trebuie să nască o stare și spectacolul de ieri a născut nervi și frică și oroare și înjurături, dar n-a lăsat pe nimeni indiferent, deși unii păreau plictisiți. A fost dur și inutil ca toată arta contemporană.

Mișcarea a fost amplasată într-o lume inexistentă, într-o lume aflată după un atac nuclear sau scufundată la fundul oceanului, finalul lumii moderne și căutarea spiritului în labirintele vieții. Prea multă filosofie și prea mult teatru în teatru, cei doi n-au nici o relație și totuși se mișcă ambii parcă haotic pe scenă iluminați de proiectoarele care-I schimbă la față.

Un spectacol scurt și cu un sunet atît de tripat încît aveai impresia că ești în mintea unui drogat aflat în sevraj, o călătorie în sufletele goale ale celor care ard în iad.

Muzica nu poate fi numită muzică la fel cum mișcarea nu poate fi numită mișcare și acțiunea acțiune, totu-i o iluzie și o impresie greșită.

Ca să pară mai clar vă spun că Butoh (dansul întunericului) își are începuturile după cel de-al Doilea Război Mondial, și se caracterizează prin abordarea temelor tabu, folosirea de imagini grotești, de decoruri absurde sau neobișnuite și mișcări lente, supercontrolate ale corpului.

O experiență curioasă ca tot ce se petrece la BITEI.

Rămâi aproape și te țin la curent. Azi mai avem japonezi, hai să-I vedem.

Ronin Terente

Запись BITEI-2014: Amintiri despre mare впервые появилась Locals.

Totul a fost simplu și cu mișcări care mă duceau cu gîndul la acei primitivi care alergau în jurul focului cu măști, sau la șamanii care chemau furtunile și ploile, mă duceau cu gîndul la începuturile teatrului, acolo unde s-a născut și de unde a pornit toată nebunia asta numită azi TEATRU. La început nu era cuvîntul, el a venit mai tîrziu, la început era mișcarea, apoi a apărut melodia, apoi cuvîntul, exact asta a fost și ordinea apariției în spectacolul de ieri seara. Un experiment extraordinar.

Totuși, în lumea în care toți aleargă după noutăți, oamenii sunt flămânzi de lucruri simple și mișcări repetate, acele dansuri ale dervișilor, acele rotații prin care ei își părăseau corpul și deveneau liberi, acea nirvană la care ajungi dacă lași sufletul afară. Mișcările lor erau atît de simple și atît de sincere încît aveai impresia că oricine le-ar putea repeta, după spectacol am văzut lumea pe săli și afară care încercau să repete mișcările și m-am gîndit că: uite puterea teatrului! Dacă ieși de la spectacol cu melodia și mișcarea în gînd, înseamnă că spectacolul a reușit, înseamnă că a ajuns unde trebuia să ajungă.

Femei sigure, femei puternice, femei dorite, femei visate, femei frumoase, femei ... un spectacol despre femei pentru bărbați, să înțelegem încă odată de ce ne sunt atît de dragi.

Mă gîndeam și la Alexandra Soshnikova, doamna care face același lucru aici acasă, chiar am făcut lecții cu ea, mă gîndeam la ușurința și la capacitatea dansului, la toate mișcările pe care le cunosc și aș putea să le repet, dar nu fac asta, aici e secretul, noi știm dar nu facem nimic cu asta. De ce? De ce nu facem nimic? Eu cred că cuvîntul își pierde puterea și că vom reveni la dans, vom transmite toate emoțiile și retrăirile prin dans, asta se va întîmpla neapărat cînd lumea va obosi și se va plictisi de toate tehnologiile care ne mănîncă zilele și anii.
Muzica aia de fundal, folclorul lor, folclorul e același peste tot, atîta suferință și în același timp atîta putere în fiecare sunet, fiecare secundă era un univers aparte. Ați ratat un spectacol genial prin simplitatea și redundanța mișcărilor. Un spectacol ca o pereche de aripi pe spatele lui Icar, un spectacol ca un țipăt în noapte, un spectacol ca on picătură de ploaie în deșert, o experiență caldă și plăcută. Mulțumesc fetelor din Israel și mulțumesc Orly Portal pentru asta.

Ronin Terente

Запись BITEI-2014: rabia si robul cuvintului впервые появилась Locals.

BITEI-ul nu ne hrănește doar cu spectacole de teatru, dar și cu spectacole de dans și muzicale. De data asta Ada Milea, dincolo de cîteva piese cu care ne-am deprins déjà, a venit și cu cîțiva prieteni, e vorba de Anca Hanu, Bogdan Burlăcianu și Cristian Rigman.

Mult umor și satiră, multă voie bună și texte vii, asta i-a așteptat pe cei care au ajuns cu bine la teatrul Ionesco în seara aia minunată de 28 mai. Dacă n-ai fost sau n-ai avut chef, te anunț că ai ratat un spectacol muzical de zile mari.

Au recitat cîntînd și au cîntat recitînd niște fragmente din Ion Mureșanu și textele lui despre alcoolici și beția vieții și a dragostei, apoi am mai avut și niște fragmente de poveste de prin spectacolele lui Alexandru Dabija (regizorul care vă aduce anul ăsta cîteva spectacole la BITEI și care merită neapărat văzute), dar și cîteva hituri semnate de Aa Milea.

Oamenii au rîs și s-au simțit bine în atmosfera aia, cineva m-a întrebat dacă cred că a fost un spectacol mai mult sau un concert, eu am scris mai devreme că e un spectacol muzical, pentru că au fost de toate, dar dacă m-ar pune în situația de a alege doar una, atunci aș spune că e un spectacol în toată regula, are de toate, pentru că Ada Milea nu numai cîntă, ea povestește prin muzică, iar dacă ești gata să intri în adîncul glumelor și satire, în sarcasmul pe care-l are și abordarea acestui sarcasm, fără îndoială te trezești într-un spectacol, cum e și viața noastră de toate zilele.

E multă dragoste în tot ce face această femeie și în tot ce spune, nu vreau să par patetic și să încep să aduc osanale, așa că mai bine vă zic că data viitoare să nu ratați concertele ei, iar pentru data asta vă zic să nu ratați spectacolele, nici nu știi care-ți place mai mult.

text: Ronin Terente

Запись Bitei-2014: Ada Milea sau puterea cuvîntului cîntat впервые появилась Locals.

Spectacolul a fost conceput ca o reprezentare stradală, construit pe principiul *totul la vedere*, unde actorii sunt și interpreții și muncitorii scenici și muzicienii și toate celelalte. Actorii chiar *joacă, adică ne prezintă viața personajelor, dar nu părăsesc și atitudinea lor vizavi de fiecare personaj pe care-l interpretează, un truc foarte bun teatral și care ne dovedește calitățile individuale dar și artistice ale fiecăruia, e ca în film, știi că moare, chiar crezi că moare, însă înțelegi că e doar un film și toate-s filmate și trucate, asta-i ceea ce vreau și de la teatru. E o treabă de care vorbea cîndva Mihail Cehov și mulți alți oameni de teatru din sec. XX, o treabă de care vorbește întodeauna Peter Brook și o treabă la care vreau să ajungă și actorii noștri.

Costumele și culorile, la fel și intrumentele utilizate ne duc cu gîndul la o epocă uitată, o adaptare perfectă a timpului, parcă e vorba de niște hipsteri, dar, în același timp, suntem cu mintea în 1600 cînd se naște piesa, deși pe vremea aia erau alte costume, felul în care sunt stilizate toate componentele spectacolului permit această călătorie. Nu știi în ce an, dar călătorești în timp, mai ales cu acest * my lord* chestie care nu mai e întîlnită azi, un soi de respect fățarnic care a rămas cumva dar a căpătat o altă formă, o iluzie splendid realizată. Teatrul e o iluzie în care ne vedem pe noi prin lupă.

Actorii sunt de diferite naționalități, ceea ce vorbește despre universalitatea mesajului pe care-l transmite piesa, dar și despre incesturile care se petrec la curtea Danemarcei. Totu-i incest. Toți sunt vînduți și cumpărați, totu-i minciună, totu-i trădare, sau poate doar Hamlet a luat-o razna, nu știi pînă nu intri în lumea celor de după culise. Piesa rămîne veșnic valabilă pentru că întrunește toate arhitipurile umane sub un acoperiș.

Hamlet este prezentat ca un isteric, cu un început de nebunie și cu o privire drogată asupra lucrurilor, e nesigur și un pic paranoic. Un copil bolnav care reprezintă societatea bolnavă care l-a creat, un individ care nu vrea altceva decît dreptate, doar că dreptatea e diferită pentru toți.

Am avut parte, dincolo de sinceritatea și accesibilitatea mesajului, de niște trucuri teatrale și viziuni regizorale geniale prin simplitatea lor. Rar sunt pus în situația să văd cum un regizor poate hotărî niște mizanscene simplu și perfect, ai noștri de regulă, complică lucrurile, cei din Marea Britanie, patria dramaturgului, au încercat să ne aducă și niște momente din școala lor clasică, acel patetic joc prefăcut pe care-l aduce trupa de actori sosită la curte.

S-a scris atîta despre Hamlet încît risc să par penibil dacă continui cu analiza lucrării sau a spectacolului, așa că mai bine mă limitez spunîndu-vă că molodvenii au avut ocazia ieri să vadă o performanță de la unul din cele mai serioase și vechi teatre din Marea Britanie, dar și din lume. Istoria a stat în picioare pe scena celor de la Ionesco.

Administrația festivalului încearcă să ne facă cunoștință și în acest an cu diferite stiluri de joc, metode teatrale și proiecte populare în lume, iar pentru asta merită tot respectul. Unele plac, altele nu, asta e, că nu pot place chiar toate, însă spectatorii flămînzi de cultură pot sta la masa teatrului și pot încerca gustări noi. Fii atent la burtă.

Cît din partea mea, ieri am văzut un Hamlet pe care-l cred și-l înțeleg, îl compătimesc și-l accept, îl retrăiesc și-l mai aștept.

Ne vedem la bucătărie. Poftă bună la teatru.

Запись Bitei-2014: Hamlet — prințul pieselor de teatru (SHAKESPEARE’S GLOBE THEATRE) впервые появилась Locals.

Acum nu intru pe detalii inutile, pentru că mulți din voi nu cred că își pun problema care-I diferența dintre un spectacol stil Kabuki și unu stil No sau Bunraku (care-s alte stiluri pur japoneze), cel puțin moldovenii au avut ocazia să vadă ceva chiar diferit. Piesele durează în jur de 5 ore acolo la ei, vă dați seama ce răbdare au oamenii în Țara Soarelui Răsare?

În spectacolele kabuki nu se retrăiește ci se reprezintă, adică toate-s separate, actorul rămîne umbra personajului și doar îl conturează, de aia îți pot părea patetice și chiar false niște mișcări, mai ales dacă suntem deprinși cu școala Stanislavski.

Vorbirea lor, adică fonetica, e foarte aproape de cea moldovenească, chiar aveam impresia că erau replici în limba rudelor mele de la țară, un fel straniu și plăcut de a asculta limba niponă, deși nu reușeam să citesc tot ce era scris pe pereți, mă refer la subtitre, povestea era cît se poate de clară, dar n-aș spune că mi s-a părut prea interesantă.

Tot ce e diferit e privit din start cu un soi de reținere, așa au fost și cei din sală, dar cei care au avut răbdarea să aștepte pînă la final au descoperit surprize.

Culorile și gamele în care erau prezentate mizanscenele erau destul de curioase, tot timpul m-a interest Japonia feudală și am aflat lucruri noi, lucruri care m-au surprins, ceea ce ador în cultura lor e termenul "onoare", cum înțeleg asiaticii termenul ăsta e surprinzător.

Sunt unele experimente teatrale care nu țin de faptul că-ți place sau nu ceva, ele trebuie trecute ca să știi că poate fi și așa ceva, ăsta-I avantajul festivalelor internaționale și de aia vă propun să încercați să mergeți la spectacolele prezentate în festivale, indifferent cînd și unde are loc acest festival. De data asta e la Ionesco și e pînă pe 15 iunie în fiecare seară șa 7 pm.

Sunt spectacole despre care poți scri cărți și spectacole despre care nu știi ce să scrii, dar indubitabil, fiecare vede cu ochii lui mai bine decît cu ochii altcuiva.

InGa, ceea ce din niponă înseamnă Cauză-Efect!

Toate cauzele au un effect și toate efectele au o cauză, cele 5 bandite și ceea ce au prezentat ele, a fost un răspuns la multe întrebări pe care le punem zilnic în circulație".

Text: Ronin Terente

Запись BITEI-2014: INGA sau Cauza-Efectul in teatru впервые появилась Locals.

Spectacolul trebuie să ne trezească pofta de sex, pentru că are niște scene destul de pipărate și chiar unele bucăți de corp dezgolite. I-aș recomanda regizorului să răsfoiască Kama-Sutra și să mai aleaga cîte ceva de acolo, dar dacă să trecem peste asta, pot să spun că unii actori arată destul de bine dezgoliți, mai ales unele actrițe.

Geta Burlacu sună bine și are simțul umorului, neașteptat de vie arată în scenă, e o femeie care se vede și se aude, iar asta face bine spectacolului. Coregrafia și detaliile de scenografie le sar de data asta. Pot să spun că mi-aș dori așa pat și așa cuvertură.

Ne sunt prezentate diferite scene între diferite perechi cu diferite probleme interpersonale, dar toate țin de dragoste și de relații. E o analiză a vieții de cuplu, a relațiilor și a sexului, care și cît de mult durează. Perechile reprezintă arhitipuri întîlnite în toate societățile, așa că piesa e valabilă pentru toți, mai puțin pentru puștani și pentru copii din clasele primare. Îți sparge coșurile.

Cineva m-a întrebat dacă moldovenii sunt gata pentru un spectacol în care se dezgolesc actorii, adică un soi de nuditate, care ar putea trezi balaurul în spectatori, sunt de părere că publicul nu trebuie privit cu milă, lasă-i să fie șocați un pic, e timpul să vadă și ei un altfel de teatru cu un altfel de rezultat și un altfel de mesaj decît s-au deprins toți să vadă.

Caruselul Erotic e bun pentru perechile care vor să bage ceva nou, atunci cînd simt că rutina îi înghite, pentru că știm toți cum e cu rutina asta. Ai parte de un spectacol de Cabaret, ai parte de muzică, dans, gălăgie, culori și femei frumoase și bărbați tineri.

Dacă crezi că te interesează atunci ești binevenit la teatru Eugene Ionesco.

Text: Ronin Terente

Запись BITEI-2014: Caruselul erotic sau surprize-n teatru впервые появилась Locals.

E un text neașteptat de viu pentru piața de aici, ceea ce m-a bucurat mult și, se pare, dramaturgul Val Butnaru și regizorul Petru Vutcărău au ajuns la un compromis. Iarăși îl avem pe Vutcărău regizor și pe Ștefan Bouroșu în rolul principal, ca și în "Oscar și Tanti Roz", o colaborare interesantă, pentru că sunt momente în care Iosif-Ștefan aduce o stare plină de variații și cu adieri de adevăr indubitabil. Ștefan crește, nu are încă tupeul scenic pe care-l poate avea un matur, dar este aproape.

Ionesco ne miră de fiecare dată cu scenografia lui, dar mai ales spectacolele semnate de Petru Vutcărău, care-i un regizor de imagine, îi plac figurațiile și mizanscenele calculate matematic, geometria scenică și culorile lui Vutcărău nu le mai repetă nimeni în Moldova. Montat destul de dinamic și cu o muzică selectată exact pentru costumele și ritmul spectacolului.

Femeile ... ah, femeile! Piesa, dar și spectacolul, e o salată din obsesie și ispită amestecată cu furie și ușoare adieri de paranoia. Dragostea vine aici ca o boală, ca o viziune macabră, ca ceva ce poate doar distruge, dragostea îi omoară, într-un final, psihologic, pe toți cei implicați în piesă. Doar iubesc diferit, dar drama e aceeași pentru toți. Mai e și planul doi, la fel de bine conturat, pe planul secund vedem cum societatea încearcă prin toate metodele ei să scape de tot ce e diferit. Profeții nu sunt bineveniți în lumea lui *Iosif și amanta sa*.

Nu vreau să fac acum un sinopsis al piesei. Oricum poate fi văzută, rămîne în repertoriu, vreau să vă spun cîte ceva despre spectacol. Frații, exact 12, nu se evidențiază mai mult decît e necesar, Laurențiu Vutcărău, care-i fratele iubit de Iosif, (Iosif spera că acesta e diferit, dar n-a avut dreptate), e la fel ca la AMTAP, unde am fost colegi, acum 3 ani. În mod normal m-aș fi bucurat, dar nu cînd vine vorba de teatru. Castingul pentru femei a fost unul reușit, Mihaela Strâmbeanu pusă față-n față cu Daniela Burlaca, două actrițe de calibru, care într-o altă piesă ar fi făcut război, aici însă Butnaru nu le lasă femeilor prea multe de spus, ceea ce îi dă aer regizorului pentru a-și stabili singur prioritățile. În postura amantei apare Strâmbeanu, de fapt nu e nici o amantă, e un truc foarte bun numele acestei piese, e doar o tipă trecută de prima tinerețe și îndrăgostită de un bărbat mai tînăr care o refuză din pricina viziunilor sale. Parcă pare simplu, dar nici prea simplu nu e, pentru că femeia vrea și are toate cheile în mâinile sale, dar nu reușește nici chiar cu pușcăria să-i spargă peretele credinței după care stă ascuns Iosif, bărbatul visat.

Azi, uitîndu-mă la acest spectacol, mi s-a făcut dor de teatru, de scenă, de mirosul ei și al transpirației, de vocea partenerului în urechi, de mizanscenele învățate, de energia publiculul și de becurile alea mari. Dor de joc, dor de actorie, după ce mi-am zis că nu mai fac asta o vreme.
Pînă unde poți fi bun?

Fii atent pe cine iubești, ar putea să te coste prea mult dragostea, dar pînă una alta, nu uita să mergi la teatru.
Ne vedem și la următoarele spectacole din BITEI.

text: Ronin Terente

Запись BITEI-2014: Iosif si amanta sa sau obsesiile dragostei впервые появилась Locals.

Ediția XI a Bienalei Teatrului Eugene Ionesco va vea loc timp de aproape o lună - între 21 mai și 15 iunie - și propune publicului peste 20 de spectacole excepționale de TEATRU, MUZICA și DANS din întreaga lume, precum și o serie de alte evenimente palpitante.

Festivalul va demara cu o nouă premieră marca Petru Vutcărău: "Oscar și Tanti Roz", după romanul omonim al lui Eric-Emmanuel Schmitt – povestea emoționantă a unui băiețel de 10 ani, bolnav de cancer, care, la îndemnul lui Tanti Roz, își trăiește ultimile 12 zile cât 12 ani, scriindu-I lui Dumnezeu câte o scrisoare pentru fiecare zi. O poveste despre bucuria de viață, despre curaj și forța de a-ți învige fricile.

Printre evenimentele de rezonanță ale acestei ediții se enumară prezența în premieră absolută în R. Moldova a celebrului SHAKESPEARE’S GLOBE  din Londra într-un turneu mondial, cu clasicul HAMLET, montat într-o forma inovatoare și palpitantă, cu doar o mână de actori.

Compania BRAF de la Paris vine cu un spectacol de MUZICA exploziv "Duel Opus 2" - un adevarat duel între muzică și comedie. Urmăriți aici un fragment din show-ul cu care Românul Paul Staïcu și francezul Laurent Cirade au făcut furori în toata lumea.

Pe 22 mai îi puteți urmări duelându-se în improvizații muzicale pe scena Teatrului Eugene Ionesco.

Un alt spectacol absolut fenomenal, de DANS de data aceasta, îl aduce Compania de dans Orly Portal din Israel. Rabia a fost inspirat de Rābia al-Adawiyya al-Qaysiyya, un mistic Sufi feminin din perioada secolului VIII, cunoscută și sub numele “Poetesa Iubirii”, care a introdus conceptul de Iubire Divină. Ea a fost prima femeie care a strigat atunci când vocea femeii nu era auzită. Rabia reprezintă simbolul parcursului femeii spre libertate, atât pe plan spiritual, cât și pe planul auto-exprimării feministe.

Anul acesta, în afară de cele trei secțiuni de bază, organizatorii lansează secțiunea Personalități notorii ale Teatrului Românesc și aduc, la acestă primă ediție, în atenția iubitorilor de teatru de la Chișinău spectacolele lui Alexandru Dabija. Astfel, găsiți în agenda Festivalului cinci spectacole semnate de marele regizor, care au ridicat în picioare sălile de teatru din România: "Gaițele și Titanic Vals" (spectacole ale Teatrul ODEON din București), "O…Ladă și OO!" (Teatrul Tineretului Piatra Neamț) și "Vârciorova. Carantină" (Teatrul Bacovia din Bacău).

Pe 25 mai v-am pregătit și o întâlnire publică cu Alexandru Dabija, la care sunt invitați toți doritorii.

Aceste evenimente și nume notorii sunt doar vârful icebergului ediției din acest an a Festivalului, lista continând cu binecunoscutul om de televiziune și de cultură, Cătălin Ștefănescu, realizatorul emisiunii 100% garantat, care vine la Chișinău pentru o întâlnire deschisă cu publicul de aici; actorul Dragoș POP, cel mai bun comediant de stand-up comedy din România; Ada MILEA, care nu mai are nevoie de nicio prezentare; spectacolele din Țara Sorelui  Răsare, Japonia fiind deja o prezență tradițională la BITEI, fascinând de fiecare dată publicul prin viziuni și manifestări culturale neordinare, precum și alte delicii, pe care vă lăsăm să le descoperiți singuri în programul Bienalei.

Serile se vor încheia, tradițional deja, cu Clubul BITEI la cafeneua Teatrului Eugene Ionesco, unde veți avea ocazia să participați la discuții neformale, să luați autografe și să ciocniți un pahar de vin cu actorii și autorii îndrăgiți.

Mai multe detalii despre spectacolele și evenimentele BITEI 2014 aflați de pe site-ul Teatrului Eugene Ionesco sau la numerele de telefon: (022)233 833 / 079 233 833

Puteți urmări și pe pagina facebook.

Запись Festivalului Internațional al Artelor Scenice – BITEI 2014 впервые появилась Locals.