Vicontele de Eugene Ionesco

Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Republica Moldova

Regie & Scenografie – Slava Sambriş

Distribuţie:
Cătălin Lungu – Vicontele
Constantin Ipati – Baronul
Pavel Ermacov – Cavalerul
Maria Anton – Marchizul
Daniela Cioclu – Valetul
Cristian Golovca – Domnul Gras
Alina Zmeu/ Cristina Trînbaci – Doamna Frumoasă

Vicontele este una dintre piesele în care Ionesco arată că procesul de semnificare al dramaturgiei sale este bazat pe logica dinamică a contradictoriului. Manifestarea (actualizarea) unui personaj prin acţiuni, replici, devine sesizabilă pentru spectator/cititor, dacă implică existenţa unui alt personaj, care i se opune, îl contrazice. Personajele devin în fiecare clipă contrariul a ceea ce sunt, luând locul celorlalte şi invers. În acest mod Ionesco îşi creează anti-personajele, care au o „psihologie fluidă”, „discontinuă” și care devin simple raporturi de forţe. Piesa e o dovadă în plus că în anti-teatru totul devine posibil. Pe lângă bine cunoscuta tehnică a teatrului în teatru, Ionesco subliniază că în spatele unor cuvinte false poate exista o stare adevărată.