Vali Bărbulescu despre fericire, lecții de viață, despre Chișinău și bunica sa nascută la Leova

Astăzi, la Chișinău, va avea loc un concert al celui mai renumit DJ român al școlii vechi, Vali Barbulescu. În ajunul spectacolului, Victor Armash i-a adresat muzicianului și fotografului câteva întrebări personale.

Atunci când auzi de Vali Barbulescu, totul te duce cu gândul la muzică, radio și fotografie (mai nou și la podcast-uri sau proiectul Baetii). După o activitate de radio, TV si Dj-ing de peste 20 de ani, unul dintre cei mai cunoscuți Dj din România, artistul cu rădăcini basarabene, călătorește prin toata lumea dar nu uită niciodată de Chișinău, unde vine de fiecare dată fără ezitare pentru a distra publicul de aici. Noi am încercat să aflăm mai multe detalii din viața artistului și l-am luat la întrebări.

Ce înseamnă fericirea pentru tine, ce te face fericit?

Pentru mine fericirea este doar un concept. Este ceva ce avem ca motiv pentru a trai o viață frumoasă. Fericirea însăși nici nu cred ca a fost descoperită. Eu unul mă consider privilegiat pentru că reușesc să “înteleg” fericirea prin mai multe moduri. Fie că e vorba de o fotografie bună, o noapte de club reușită, un apus superb sau o halbă de bere băuta într-o seară caniculară de vară…

La ce visai la 18 ani și la ce visezi acum?

La 18 ani visam să fac mai mulți bani, să am cât mai multe lucruri… Acum visez să devin mai înțelept, să cunosc și să înțeleg cât mai multe lucruri.

Care a fost cea mai bună lecție de viată pe care ai învățat-o?

Cea data de tatal meu: “Oriunde ai fi în lume și orice ai face, să ții cont de doua lucruri: Să ai grijă de tine și să nu mă faci de rușine!”

Când ai fost cel mai mându de tine?

Sunt mândru de mine în fiecare zi! Și încerc să fac tot posibilul prin faptele și gîndurile mele să îi fac și pe cei apropiați mândri de mine.

Care a fost cea mai curajoasa decizie pe care ai luat-o?

Să fiu eu însumi! E extrem de greu să îți păstrezi identitatea într-o societate superficială în care toată lumea se transpune în fel de fel de personaje.

Care e primul lucru care îți vine în minte atunci când auzi de Republica Moldova?

Iubire.

Ce îți place în Chișinău?

Iubesc Chișinăul, oamenii de acolo, mâncarea, cultura, tot. Mi se pare că totul e mult mai sincer, mai direct decât în România. Dacă cineva te place sau nu vine și îți spune în față. Oamenii sunt mai primitori și mai iubitori, sunt frumoși și exterior și interior. Sunt simpli si direcți. Eu însumi sunt legat de  acele pământuri și prin faptul că bunica mea s-a nascut în Leova. Probabil de aici se trage și dragostea mea pentru Moldova.

Ce nu îți place în Chișinău?

Cred că cei tineri ar trebui să își dorească să facă ceva mai mult pentru pământul lor natal. Să nu își dorească să părăsească Moldova pentru a lucra peste hotare.

Ai vreun loc preferat aici?

Nu pot spune ca am un loc preferat însă merg mereu cu o deosebită placere în târgul de vechituri. E ca o întoarcere în timp.

Cu ce artiști basarabeni colaborezi?

Apreciez foarte mult scena artistică din Moldova și am avut și câteva colaborări în anii trecuți. Cu majoritatea artistilor din muzică sunt și prieten însă o admir foarte mult pe cea mai buna DJ itza din Chișinău, Christine Renard. Este o fată foarte talentată și o prietena adevarată.

De unde a venit ideea proiectului “Oameni și Vorbe”?

Îmi doresc prin podcastul Oameni și Vorbe să promovez pe lângă vedete și personalități și oameni normali, anonimi, care însă au ceva de spus și care pot fi o bună inspirație pentru generația actuală. De exemplu o educatoare care a format 30 de generații de copii sau un pompier care a salvat zeci de vieți. Acești oameni chiar au ceva de spus.

Ce te inspiră în tot ceea ce faci?

Dorința de a lăsa ceva marcant în urma mea, pentru generațiile care vor veni.

Ce faci atunci când nu produci muzică, fotografie, podcast-uri…?

Beau vin, fumez un trabuc cubanez, ascult un vinyl, citesc o carte sau pur și simplu dorm.

La ce proiecte noi lucrezi acum?

Am în lucru proiecte frumoase pe care însă le voi dezvălui la momentul oportun.

Autor: Victor Armaș

în cadrul atelierului  Cultivate: new media journalism