Meserii urbane: Cum este să fii șoferiță de troleibuz
Află povestea a trei femei din Chișinău
De câte ori, atunci când urcați grăbiți în transportul public, atrageți atenția la șoferi? Femeile sunt din ce în ce mai prezente pe străzile Capitalei la volanul unui... troleibuz.
Și-au învins fricile și au „adoptat" o meserie considerată a fi una a bărbaților.
Tot ele sunt eroinele care se bucură de încrederea din partea colegilor, dar și de admirația din partea pasagerilor. Cum este să fii conducătoare de troleibuz și să muncești cot la cot cu bărbații, am încercat să aflăm de la trei din cele 11 șofere ale Parcul de Troleibuze nr. 2 din Chișinău.
Meserie de-o viață
Galina Varzari, 62 de ani.
Experiență la volanul troleibuzului - 42 de ani.
Experiență la volanul troleibuzului - 42 de ani.
Cum am ajuns să fiu șofer de troleibuz...
Am văzut un anunț în oraș despre această meserie, iar în acea perioadă munceam în construcții, ceea ce nu îmi plăcea și iată deja de 42 de ani conduc un troleibuz. Îmi plăcea la volan și am mers să învăț de șofer. Fratele meu lucra șofer, acum fiica mea tot e șoferiță la Moscova, cumva toată familia mea e legată de această meserie.
Atitudinea colegilor mei bărbați față de mine este...
Eu am avut mulți colegi pe care i-am învățat să conducă și foarte mulți dintre ei muncesc acum pe ruta nr.4. Eu deja sunt obișnuită cu tinerii care îmi calcă pe urme și avem o relație apropiată, de parcă am fi de aceeași vârstă. Probleme cu colegii bărbați nu am avut niciodată.
Reacția pasagerilor când mă văd...
Uneori se uită la mine straniu cei care nu știu că sunt șofer de troleibuz. Ei zic că parcă aș fi un șef și nu le vine să creadă că eu sunt șoferiță, se miră și se întreabă cum de sunt în stare de o astfel de meserie. Tu m-ai fi crezut ca sunt șofer de troleibuz, dacă nu cunoșteai asta?
Într-o zi de muncă reușesc să...
Un traseu întreg durează în jur de o oră și 48 de minute, respectiv dacă sunt în tura de dimineață, reușesc să parcurg două trasee de dimineață și încă două după amiază.
De regulă, nu schimbăm traseele și mergem pe aceleași. Administrația preferă să nu le schimbăm, pentru că deja lucrăm de mai multă vreme pe ele și, respectiv, le cunoaștem foarte bine - știi, unde poți să mergi mai repede sau unde să fii mai atent la intersecții.
Chișinăul de la volanul unui troleibuz este...
Un pic dificil. Eu când am început să lucrez, erau foarte puține mașini. Circulația era foarte redusă pe străzile Capitalei, dar acum sunt foarte multe mașini și șoferi-vitezomani, care nu cunosc regulamentul de circulație rutieră și se pomenesc în accidente sau nu cedează trecerea pentru că se grăbesc. Sunt foarte mulți șoferi iresponsabili, cu permisele de conducere cumpărate. Se vorbește că se duce o luptă aprigă cu corupția, dar mi se pare că ea din contra, prosperă în acest sens.
Femeile conduc mai bine ca bărbații...
Femeile sunt mai atente la volan și nu ajung victimele multor accidente. Bărbații, în opinia mea, au mai multă adrenalină în sânge, pe când femeile sunt mai fricoase un pic - au frică de consecințe nefaste.
O întâmplare amuzantă din experiența mea de șofer de troleibuz...
Odată, poliția mergea după mine și nu mă putea ajunge, pornind de la stația Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt. Abia la stația Tighina m-au oprit dar nu m-au sancționat. Polițiștii ziceau că dacă mi-ar pune amendă, atunci toți o să se amuze pe seama lor, pentru că nici măcar poliția nu a fost în stare să ajungă un troleibuz, mai ales în acest caz, cu o doamnă la volan.
Îmi iubesc meseria pentru că...
Eu cred că unii oameni sunt născuți pentru a face anumite lucruri în viață. Eu sunt una dintre acele persoane! Niciodată nu am avut frică să conduc - mereu mi-am iubit meseria și acum o iubesc foarte mult.
Am văzut un anunț în oraș despre această meserie, iar în acea perioadă munceam în construcții, ceea ce nu îmi plăcea și iată deja de 42 de ani conduc un troleibuz. Îmi plăcea la volan și am mers să învăț de șofer. Fratele meu lucra șofer, acum fiica mea tot e șoferiță la Moscova, cumva toată familia mea e legată de această meserie.
Atitudinea colegilor mei bărbați față de mine este...
Eu am avut mulți colegi pe care i-am învățat să conducă și foarte mulți dintre ei muncesc acum pe ruta nr.4. Eu deja sunt obișnuită cu tinerii care îmi calcă pe urme și avem o relație apropiată, de parcă am fi de aceeași vârstă. Probleme cu colegii bărbați nu am avut niciodată.
Reacția pasagerilor când mă văd...
Uneori se uită la mine straniu cei care nu știu că sunt șofer de troleibuz. Ei zic că parcă aș fi un șef și nu le vine să creadă că eu sunt șoferiță, se miră și se întreabă cum de sunt în stare de o astfel de meserie. Tu m-ai fi crezut ca sunt șofer de troleibuz, dacă nu cunoșteai asta?
Într-o zi de muncă reușesc să...
Un traseu întreg durează în jur de o oră și 48 de minute, respectiv dacă sunt în tura de dimineață, reușesc să parcurg două trasee de dimineață și încă două după amiază.
De regulă, nu schimbăm traseele și mergem pe aceleași. Administrația preferă să nu le schimbăm, pentru că deja lucrăm de mai multă vreme pe ele și, respectiv, le cunoaștem foarte bine - știi, unde poți să mergi mai repede sau unde să fii mai atent la intersecții.
Chișinăul de la volanul unui troleibuz este...
Un pic dificil. Eu când am început să lucrez, erau foarte puține mașini. Circulația era foarte redusă pe străzile Capitalei, dar acum sunt foarte multe mașini și șoferi-vitezomani, care nu cunosc regulamentul de circulație rutieră și se pomenesc în accidente sau nu cedează trecerea pentru că se grăbesc. Sunt foarte mulți șoferi iresponsabili, cu permisele de conducere cumpărate. Se vorbește că se duce o luptă aprigă cu corupția, dar mi se pare că ea din contra, prosperă în acest sens.
Femeile conduc mai bine ca bărbații...
Femeile sunt mai atente la volan și nu ajung victimele multor accidente. Bărbații, în opinia mea, au mai multă adrenalină în sânge, pe când femeile sunt mai fricoase un pic - au frică de consecințe nefaste.
O întâmplare amuzantă din experiența mea de șofer de troleibuz...
Odată, poliția mergea după mine și nu mă putea ajunge, pornind de la stația Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt. Abia la stația Tighina m-au oprit dar nu m-au sancționat. Polițiștii ziceau că dacă mi-ar pune amendă, atunci toți o să se amuze pe seama lor, pentru că nici măcar poliția nu a fost în stare să ajungă un troleibuz, mai ales în acest caz, cu o doamnă la volan.
Îmi iubesc meseria pentru că...
Eu cred că unii oameni sunt născuți pentru a face anumite lucruri în viață. Eu sunt una dintre acele persoane! Niciodată nu am avut frică să conduc - mereu mi-am iubit meseria și acum o iubesc foarte mult.
Cei mai mari inamici ai troleibuzelor sunt șoferii de microbuze și de taxi
Marina Danilov, 34 de ani.
Experiență la volanul troleibuzului – 13 ani.
Experiență la volanul troleibuzului – 13 ani.
Cum am ajuns să fiu șofer de troleibuz...
Din propria dorință! De mic copil mi-au plăcut mașinile. Nu mă jucam cu păpușile așa cum se jucau fetițele de vârsta mea, ci cu mașinile. Nimeni dintre apropiații mei nu au crezut că voi fi șoferiță. La drept vorbind, nici eu nu credeam că voi fi în stare să merg pe o astfel de mașinărie. Am doar categoria F de conducere, mi-e frică de automobilele astea mici. Sigur că aș putea să merg pe ele, dar când le vezi așa mici, parcă ți-e frică să urci la volan.
Prima zi pe traseu a fost...
După aproape un an de cursuri de șofat, am ieșit pe traseu în oraș, dar nu prea îmi aduc aminte cum a fost. Știu sigur că nu am avut frică - dacă ai frică atunci mai bine nu te urci deloc la volan.
Cel mai greu în meseria asta este...
Ce îți alegi, aceea lucrezi. Sigur că sunt greutăți, mai ales pe timp de iarnă, când e frig și sunt anumite dificultăți la unitatea de transport sau pe traseu. Acum, cu troleibuzele astea noi, e mai ușor de condus prin oraș.De multe ori, șoferii nu ne dau voie să ieșim din stații, rar cedează trecerea transportului public.
O situație amuzantă din experiența mea de șofer de troleibuz...
Amuzant e atunci când unii pasageri vor să le deschid ușa din fată. Eu nu le permit, pentru că noi nu funcționăm ca microbuzele - unde dai din mână acolo se oprește! La noi este stație, acolo urci sau cobori. Se întâmplă, deseori, situații când nu mai sunt microbuze, să ne facă semn cu mâna să ne oprim. Mai sunt, uneori, și pasageri în stare de ebrietate care se urcă și încep a face show prin troleibuz.
Am fost implicată în accidente...
Da, au fost câteva accidente minore, pentru că avem și șoferi care taie colțurile și nu se mai uită în jur. S-a întâmplat că am rămas și fără bara de protecție. În această iarnă, pe str. Eminescu, un șofer a dat în spate și m-a lovit direct în partea din față a troleibuzului.
Cei mai mari inamici ai troleibuzelor sunt...
Șoferii de microbuze, paradoxal, dar cei mai mari inamici în trafic pentru noi sunt colegii noștri, șoferii de microbuze și taximetriștii.
Dacă nu șoferiță de troleibuz, atunci...
O altă pasiune de-a mea este fotbalul. Cred că era să merg să joc fotbal. În familia mea, tatăl meu și un unchi au lucrat șoferi. Din partea feminină eu sunt unica șoferiță din familie. Cred că de aici și se trage această meserie.
Din propria dorință! De mic copil mi-au plăcut mașinile. Nu mă jucam cu păpușile așa cum se jucau fetițele de vârsta mea, ci cu mașinile. Nimeni dintre apropiații mei nu au crezut că voi fi șoferiță. La drept vorbind, nici eu nu credeam că voi fi în stare să merg pe o astfel de mașinărie. Am doar categoria F de conducere, mi-e frică de automobilele astea mici. Sigur că aș putea să merg pe ele, dar când le vezi așa mici, parcă ți-e frică să urci la volan.
Prima zi pe traseu a fost...
După aproape un an de cursuri de șofat, am ieșit pe traseu în oraș, dar nu prea îmi aduc aminte cum a fost. Știu sigur că nu am avut frică - dacă ai frică atunci mai bine nu te urci deloc la volan.
Cel mai greu în meseria asta este...
Ce îți alegi, aceea lucrezi. Sigur că sunt greutăți, mai ales pe timp de iarnă, când e frig și sunt anumite dificultăți la unitatea de transport sau pe traseu. Acum, cu troleibuzele astea noi, e mai ușor de condus prin oraș.De multe ori, șoferii nu ne dau voie să ieșim din stații, rar cedează trecerea transportului public.
O situație amuzantă din experiența mea de șofer de troleibuz...
Amuzant e atunci când unii pasageri vor să le deschid ușa din fată. Eu nu le permit, pentru că noi nu funcționăm ca microbuzele - unde dai din mână acolo se oprește! La noi este stație, acolo urci sau cobori. Se întâmplă, deseori, situații când nu mai sunt microbuze, să ne facă semn cu mâna să ne oprim. Mai sunt, uneori, și pasageri în stare de ebrietate care se urcă și încep a face show prin troleibuz.
Am fost implicată în accidente...
Da, au fost câteva accidente minore, pentru că avem și șoferi care taie colțurile și nu se mai uită în jur. S-a întâmplat că am rămas și fără bara de protecție. În această iarnă, pe str. Eminescu, un șofer a dat în spate și m-a lovit direct în partea din față a troleibuzului.
Cei mai mari inamici ai troleibuzelor sunt...
Șoferii de microbuze, paradoxal, dar cei mai mari inamici în trafic pentru noi sunt colegii noștri, șoferii de microbuze și taximetriștii.
Dacă nu șoferiță de troleibuz, atunci...
O altă pasiune de-a mea este fotbalul. Cred că era să merg să joc fotbal. În familia mea, tatăl meu și un unchi au lucrat șoferi. Din partea feminină eu sunt unica șoferiță din familie. Cred că de aici și se trage această meserie.
De pe străzile Moscovei, pe străzile Chișinăului
Viorica Toma, 41 de ani.
Experiență la volanul troleibuzului – 5 ani.
Experiență la volanul troleibuzului – 5 ani.
Am ajuns să fiu șofer de troleibuz...
În anul 2002, inițial am început să lucrez taxatoare. Apoi mă tot gândeam să devin șoferă, dar soțul tot timpul îmi spunea că nu îi trebuie să plătească accidentele mele - nu avea încredere că o femeie poate să fie la volan, mamă și gospodina în casă și că poate să țină piept lucrurilor.
Apoi, într-o zi, împreună cu colega mea de serviciu, ne-am hotărât să mergem la școala auto. În familia mea și soțul este șofer de troleibuz. Noi am fost trei ani la Moscova și acolo am lucrat ca șoferi. În toamnă, eu m-am întors în țară și m-am reangajat și continui să muncesc aici.
Spre deosebire de Chișinău, să fii șoferiță la Moscova este...
Acolo e foarte mare aglomerație, dar sunt și avantaje și dezavantaje, ca peste tot. E mai bine totuși, la Moscova lumea respectă mai mult transportul public decât în Chișinău.
Aici, spre exemplu, ieșind din stație, am conectat semnalul de viraj, întrucât aveam impresia că el nu funcționează, am scos capul peste geam ca să verific pentru că mașinile pur și simplu treceau și nu îmi permitea nimeni să ies din stație. Acolo, traficul de mașini e mai mare, dar conducătorii cedează trecerea spre deosebire de șoferii din Chișinău.
Trebuie sa fii mai tupeist ca să ieși din stație. E adevărat că în Moscova sunt și benzi separate pentru transportul public, de asta și transportul în comun este mai bine organizat decât la noi.
Programul de lucru al unui șofer de troleibuz...
Programul nostru de muncă este diferit. În funcție de schimbul în care lucrezi, pot fi două zile lucrătoare și una liberă și tot așa. La ora cinci dimineața trebuie să fii deja la serviciu, respectiv, trebuie să te trezești pe la ora trei și jumătate sau patru dimineața, dacă ești în prima tură iar orele de muncă finalizează după amiază.
Atitudinea colegilor mei bărbați față de mine...
Mă înțeleg foarte bine cu colegii. Colaborând atâția ani cu ei, se întâmplă uneori să am nevoie de ajutor și ei mă ajută, nici nu se discută, nimeni niciodată nu și-a întors spatele, mai ales că nu suntem atât de multe femei în parc.
Cel mai complicat lucru în traficul din Chișinău este...
Sunt multe situații neprevăzute, sunt șoferi care pe banda a treia fiind, trec pe prima bandă fără să semnalizeze sau vor să intre pe neașteptate într-o curte și îți taie calea. Ți-e frică să frânezi brusc, pentru că o bătrână sau oricare alt pasager s-ar putea accidenta, dar ești nevoită să o faci pentru a evita vreun accident.
Salariul unui șofer de troleibuz...
Salariul e-n funcție de orele lucrate, suma poate varia între șase și opt mii de lei minim.
De exemplu, în luna februarie când sunt mai puține zile, șoferul poate parcurge în jur de 170-180 de ore, dar poate să mai iasă ceva în plus la muncă și să mai facă niște ore.
În cazul unui șofer care lucrează pe troleibuz cu remorcă, salariul poate ajunge și la 11-12 mii de lei, pentru că acolo tariful este mai mare, au mai multă experiență de muncă, asta dacă are vreo 200 de ore lucrate. La Moscova, salariul unui șofer era mai mare de zece mii de lei și putea ajunge și până la 16-18 mii de lei.
Dacă aș fi într-o funcție de conducere la RTEC, aș schimba...
Din acest punct de vedere în primul rând ar trebuie renovate troleibuzele. Astea vechi nu se mai pot repera pentru că nu se mai produc piesele de schimb pentru ele. Acum e mai bine pentru că în parc se aduc unități de transport noi, datorită directorului nostru, Emilian Bostan.
O istorie mai puțin fericită din experiența mea de șofer a fost...
Nu o să uit niciodată momentul când abia mă angajasem ca șofer la Moscova. După o săptămână de muncă, la un sens giratoriu, o mașină m-a lovit direct în partea stângă a locului pentru șofer, în partea laterală a troleibuzului, am ieșit afară în timp ce șoferul a început să strige la mine. M-am speriat enorm. Am început să plâng, am chemat poliția, conducătorul era vinovat de cele întâmplate după care l-am sunat pe soț și i-am zis: te rog frumos cumpără-mi bilet pentru mâine, vreau să plec acasă, azi nu reușesc, dar mâine sigur plec acasă! M-am speriat foarte tare atunci, apoi s-a rezolvat totul cu bine și m-am liniștit, am revenit în forță la muncă.
Dacă nu șoferiță de troleibuz, atunci...
Am vrut să mă fac medic, îmi plăcea aceasta meserie prin faptul că aș fi putut ajuta oamenii, să fac ceva util. Am susținut și examenele la universitatea de medicină, dar eu atunci când văd sânge, nu îl pot suporta. Sunt foarte sensibilă la asta și din acest motiv am renunțat la acest vis. Îmi place meseria pe care o am acum și nu îmi pare rău de alegerile făcute. Mă mândresc că sunt șoferiță de troleibuz.
În anul 2002, inițial am început să lucrez taxatoare. Apoi mă tot gândeam să devin șoferă, dar soțul tot timpul îmi spunea că nu îi trebuie să plătească accidentele mele - nu avea încredere că o femeie poate să fie la volan, mamă și gospodina în casă și că poate să țină piept lucrurilor.
Apoi, într-o zi, împreună cu colega mea de serviciu, ne-am hotărât să mergem la școala auto. În familia mea și soțul este șofer de troleibuz. Noi am fost trei ani la Moscova și acolo am lucrat ca șoferi. În toamnă, eu m-am întors în țară și m-am reangajat și continui să muncesc aici.
Spre deosebire de Chișinău, să fii șoferiță la Moscova este...
Acolo e foarte mare aglomerație, dar sunt și avantaje și dezavantaje, ca peste tot. E mai bine totuși, la Moscova lumea respectă mai mult transportul public decât în Chișinău.
Aici, spre exemplu, ieșind din stație, am conectat semnalul de viraj, întrucât aveam impresia că el nu funcționează, am scos capul peste geam ca să verific pentru că mașinile pur și simplu treceau și nu îmi permitea nimeni să ies din stație. Acolo, traficul de mașini e mai mare, dar conducătorii cedează trecerea spre deosebire de șoferii din Chișinău.
Trebuie sa fii mai tupeist ca să ieși din stație. E adevărat că în Moscova sunt și benzi separate pentru transportul public, de asta și transportul în comun este mai bine organizat decât la noi.
Programul de lucru al unui șofer de troleibuz...
Programul nostru de muncă este diferit. În funcție de schimbul în care lucrezi, pot fi două zile lucrătoare și una liberă și tot așa. La ora cinci dimineața trebuie să fii deja la serviciu, respectiv, trebuie să te trezești pe la ora trei și jumătate sau patru dimineața, dacă ești în prima tură iar orele de muncă finalizează după amiază.
Atitudinea colegilor mei bărbați față de mine...
Mă înțeleg foarte bine cu colegii. Colaborând atâția ani cu ei, se întâmplă uneori să am nevoie de ajutor și ei mă ajută, nici nu se discută, nimeni niciodată nu și-a întors spatele, mai ales că nu suntem atât de multe femei în parc.
Cel mai complicat lucru în traficul din Chișinău este...
Sunt multe situații neprevăzute, sunt șoferi care pe banda a treia fiind, trec pe prima bandă fără să semnalizeze sau vor să intre pe neașteptate într-o curte și îți taie calea. Ți-e frică să frânezi brusc, pentru că o bătrână sau oricare alt pasager s-ar putea accidenta, dar ești nevoită să o faci pentru a evita vreun accident.
Salariul unui șofer de troleibuz...
Salariul e-n funcție de orele lucrate, suma poate varia între șase și opt mii de lei minim.
De exemplu, în luna februarie când sunt mai puține zile, șoferul poate parcurge în jur de 170-180 de ore, dar poate să mai iasă ceva în plus la muncă și să mai facă niște ore.
În cazul unui șofer care lucrează pe troleibuz cu remorcă, salariul poate ajunge și la 11-12 mii de lei, pentru că acolo tariful este mai mare, au mai multă experiență de muncă, asta dacă are vreo 200 de ore lucrate. La Moscova, salariul unui șofer era mai mare de zece mii de lei și putea ajunge și până la 16-18 mii de lei.
Dacă aș fi într-o funcție de conducere la RTEC, aș schimba...
Din acest punct de vedere în primul rând ar trebuie renovate troleibuzele. Astea vechi nu se mai pot repera pentru că nu se mai produc piesele de schimb pentru ele. Acum e mai bine pentru că în parc se aduc unități de transport noi, datorită directorului nostru, Emilian Bostan.
O istorie mai puțin fericită din experiența mea de șofer a fost...
Nu o să uit niciodată momentul când abia mă angajasem ca șofer la Moscova. După o săptămână de muncă, la un sens giratoriu, o mașină m-a lovit direct în partea stângă a locului pentru șofer, în partea laterală a troleibuzului, am ieșit afară în timp ce șoferul a început să strige la mine. M-am speriat enorm. Am început să plâng, am chemat poliția, conducătorul era vinovat de cele întâmplate după care l-am sunat pe soț și i-am zis: te rog frumos cumpără-mi bilet pentru mâine, vreau să plec acasă, azi nu reușesc, dar mâine sigur plec acasă! M-am speriat foarte tare atunci, apoi s-a rezolvat totul cu bine și m-am liniștit, am revenit în forță la muncă.
Dacă nu șoferiță de troleibuz, atunci...
Am vrut să mă fac medic, îmi plăcea aceasta meserie prin faptul că aș fi putut ajuta oamenii, să fac ceva util. Am susținut și examenele la universitatea de medicină, dar eu atunci când văd sânge, nu îl pot suporta. Sunt foarte sensibilă la asta și din acest motiv am renunțat la acest vis. Îmi place meseria pe care o am acum și nu îmi pare rău de alegerile făcute. Mă mândresc că sunt șoferiță de troleibuz.
Autor: Victor Armaș
© 2018 All Right Reserved. locals.md