Ioana Scotigor – o tânără care călătorește cu talentul său prin diverse ramuri ale artei. Ceramică, pictura, vitraliul, desenul, baticul și grafica digitală sunt tărâmurile pe care a pășit creația artistei.

„Neașteptat e faptul că inspira pot nu numai lucrurile care suntem deprinși să le numim frumoase, ci și un tractor ruginit sau o casă aproape risipită”, afirmă ea.

Să descoperim povestea Ioanei, Local Artist-ul acestei săptămâni:

„Încă de când prima dată am apucat creionul în mână, simțeam că trebuie să creez, că trebuie neapărat de înfrumusețat pereții, iar cărțile și caietele mamei nu pot exista fără câțiva omuleți crăcănați artistic.

Făceam artă sau cel puțin așa credeam.

Mereu părinții au avut grijă să frecventez o școală de arte sau un cerc de artă plastică. Chiar dacă nu aveam vârsta necesară pentru a mă considera elevă, mă strecuram și eu printre tinerii pictori ai școlii de arte plastice ,,A. Sciusev”, încercând să mîzgălesc și eu ca dânșii pe foaia mea. Înghițeam cu privirea pereții plini de lucrări ai elevilor remarcați și visam că o să vad într-o zi și vreun desen de al meu pe peretele școlii.

La școala de arte ,,A. Stîrcea” am întâlnit o atmosferă deosebită, îmbibată cu note muzicale, ritm de vals și nuanțe de culori. Acolo fiecare copil era sigur că va deveni un mare artist și eu, fiind sigură că pictura e viața mea, dădeam frâu liber imaginației și îmi expuneam viziunea limitată doar de marginile foii A3. Apoi, când credeam că mă pot numi și eu un mic artist, am ajuns la Colegiul de Construcții, unde am înțeles că de fapt nu știu nimic, că trebuie să învăț din nou a ține pensula în mână, că trebuie să studiez forma, culoarea, lumina și cel mai important – să simt pictura.

De fapt nu cred ca există o școală anumită care să te învețe ,,a fi artist”, ci doar pasiune, perseverență și o viață întreaga pentru a învăța din tot ce ne înconjoară.

În prezent încerc să-mi concentrez imaginația, logica și răbdarea spre proiectul de diplomă, fiind ultimul an în Centrul de Excelență în Construcții la specialitatea Design interior. Paralel mă pregătesc de examenul de intrare la facultatea de arhitectură, chinuind mâna să tragă linii sigure și perfect drepte. Designul și arhitectura le consider alegerea perfectă, deoarece combinarea științelor exacte și a artei permite realizarea în viață a celor mai nebune și grandioase idei. Matematica și fizica nu stopează arta, ci doar îi dau o altă direcție, făcând-o utilă.

Până acum mi-am încercat puterile în desen, pictură tradițională, ceramică, mai noi pentru mine fiind baticul, vitraliul și mult apreciata în perioada noastră – grafica digitală. Am ca scop să încerc cât mai multe ramuri ale artei plastice, să deprind cât mai multe tehnici. Mi-i greu să îmi aleg o tehnică și un material anume și să zic: “Uite, ăsta e stilul meu”, deoarece îmi plac la fel toate și au fiecare tainele sale.

Pentru mine arta e un fel de a imortaliza lucrurile. Emoțiile, trăirile, gândurile, toate își găsesc locul pe foaie, așa mă descarc emoțional și expun ceea ce nu pot reda prin cuvinte. Apoi răsfoiesc desenele vechi și îmi vin valuri de amintiri. Arta e ca o baterie emoțională, îți reverși trăirile și apoi când ai nevoie de inspirație sau energie o privești, o pipăi și te încarci cu putere de viață.

Mă inspiră tot ce mă înconjoară. Încerc să prind fiecare sunet, mișcare sau imagine și să o transform într-o pată de culoare. Câteodată mă prind la ideea că analizez cu privirea nepoliticos de tot forma nasului unei domnișoare în transport sau că pipăi atent o furculiță încercând să-i memorizez forma. Neașteptat e faptul că inspira pot nu numai lucrurile care suntem deprinși să le numim frumoase, ci și un tractor ruginit sau o casă aproape risipită. Desenez tot ce vad și tot ce poate crea imaginația mea, oriunde și oricând mă prinde inspirația, fie acasă în mijlocul nopții, pe drum în autobuz sau la o lecție plictisitoare. Pentru pictura în ulei însă am nevoie de condiții speciale: inspirație, muzică bună și de dorit singurătate, îmi execut ritualul de aranjare a pensulelor și a locului pentru pictat, inspir adânc mirosul de ulei și mă cufund într-o lume în care exist doar eu și pânza mea.

Satisfacția deplină pentru mine ca artist ar fi atunci când aș vedea un proiect de al meu realizat, când cineva ar privi o pictură de a mea și mi-ar zice că o simte și se regăsește în ea.”