Muzeul Național de Artă din Moldova a pregătit o expoziție de pictură și grafică semnată de artistul Traian Mocanu. Vernisajul va avea loc miercuri, 7 iulie 2021, la ora 16:00.
Expoziția este impresionantă prin numărul de tablouri de dimensiuni mari, de o expresivitate și o eleganță rafinată, în mai multe serii, intitulate Urmele luminiiI şi II, Tectonica, Sere, Solare, Bestiar, Relicvarii I, II şi III, Tainiţe I şi II, Atelier. Grafică: Mocanorfoze I, II. (43 de picturi și 17 lucrări de grafică).
Pictorul este recunoscut şi apreciat în lume, cu mai mult de 90 de expoziţii în România şi străinătate. De-a lungul timpului, artistul a fost distins cu multe premii pentru activitatea sa, printre care amintim premiul pentru pictură şi excelenţă în pictură acordat de către Uniunea Artiştilor Plastici din România.
În afara creaţiei plastice, artisitul a publicat şi şapte volume de poezie, o reflectare în plan poetic a aceloraşi preocupări care-i orientează pictura.
Curatorul expoziției este criticul de artă, Maria Bilașevschi, fiica pictorului Traian Mocanu.
Pictorul, graficianul, poetul și eseistul Traian Mocanu s-a născut la 26 august 1954 la Iași. În 1977 absolvește Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. După finisarea studiilor, direcția experimentată în timpul studiilor începe să se fundamenteze cu participarea activă la mai multe expoziții, care se concentrează în jurul luminii și a întunericului, ce nu sunt în opoziție, ci părți ale aceluiași univers exuberant cromatic.
La Iași lucrează în calitate de profesor de desen, iar după Revoluție – Inspector de Specialitate în cadrul Direcției de Cultură a Consiliului Județean. Participă la înființarea salonului dedicat tinerilor artiști – ”Atelier 35”. Revoluția din 1989 îl găsește pe străzile Iașului cu speranțele și iluziile generației. Imediat după, în 1990, devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Tot acest an marchează începutul celor mai importante expoziții internaționale, iar pe lângă recunoașterea talentului, aceste călătorii îl fac să își schimbe discursul pictural prin adaptare la cerințele pieții.
Combină poezia cu grafica și pictura printr-un experiment de autenticitate absolută. În Mocanorfoze I, II (grafică) artisul mărturisește că bestiarul om – animal – om și metamorfozele succesive au rolul de a fi percepute ca niște presimțiri. Artistul exprimă prin grafică un necunoscut angoasant, apelând la animale fabuloase, distorisonând anatomia omului, căutând să întipărească unele trăiri paradoxale.
În pictură, întreaga sa carieră şi experienţă cu abstractul a cuprins, aşa cum este firesc, mai multe serii de autor, intitulate sugestiv în funcţie de perioada la care facem referire: Urmele luminii I şi II, Tectonica, Sere, Solare, Bestiar, Relicvarii I, II şi III, Tainiţe I şi II, Atelier, fiecare dintre ele dezvoltându-se din precedenta. Recunoscut de critica de artă şi apreciat de public şi de colecţionari pentru uşurinţa cu care putea traduce o stare printr-un portret ori o atmosferă prin peisaj, Traian Mocanu trăia cu intensitate latura abstractă a picturii sale, uneori cu o tentă lirică ce îmblânzea descărcările şi „epifaniile” plastice.
În domeniul literaturii, artistul s-a remarcat prin volumele de versuri: „La marginea nimicului”, Ed. Junimea, Iaşi, 1997 (premiu pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor Iaşi), „Iluzia ontică”, Ed. Gramma, Iaşi, 2002, „Atelierul — mocanorfoze I”, Ed. T, Iaşi, 2007; „Atelierul – mocanorfoze II”, Ed. Cronica, Iaşi, 2011; „Mielul de apă”, Ed. Cronica, 2012; „Efemeride”, Ed. Cronica, 2014 Premii: 1995 — Premiul Revistei „Cronica”; 1995 — Premiul „Vasile Pogor”; 2002 – Premiul UAP – pictură; 2003 — Premiul de excelenţă UAP – pictură; 2009 — Premiul „Teiul de Aur”, Botoşani; 2010 — Premiul „Ilie Gravorul” la Salonul Internaţional de Carte, ediţia a 19-a, Chişinău.
Artistul se stinge din viață la sfârșitul lunii martie a anului 2020