Cum a fost: Concertul Swans la București, văzut de o droaie de moldoveni

Cred că am fost cei mai norocoși moldoveni.

Deja de câteva săptămâni tot plănuiam călătoria noastră spre București, pentru a-i vedea pe regii rockului experimental Swans, însă nu ne așteptam ca călătoria noastră să fie răsplătită cu atâtea emoții și atâta amabilitate din partea membrilor trupei.

Începem însă povestea astfel — am ajuns la Control, clubul unde trebuia să aibă loc concertul și camaradul nostru Octavian tot țipa la noi să mergem să lăsăm gecile la garderobă. Mintea celorlalți un pic frâna, ne mișcam alene după o noapte și o zi nedormită, iar picioarele parcă nu ne mai ascultau. Doi dintre noi au luat-o printr-un coridor dubios și au ieșit repede, exclamând de fericire „Noi am văzut aparatura pe scenă! Aparatura Swans, vă imaginați?”. M-am gândit că-s al naibii de norocoși, dar nu știam ce ne așteaptă acolo, la garderobă.

Iar acolo era…. Christoph Hahn, membrul de bază Swans, cântă la chitara slide și e unul dintre cei mai drăguți oameni, pe care ai putea să-i întâlnești vreodată. El a făcut poze cu noi, a stat la o discuție neformală lângă Control, a răspuns la zecile de întrebări, cu care noi, cei 12 nebuni din Republica Moldova, îl asaltam.

Am aflat că Michael Gira, celălalt membru de bază Swans, e un om al preciziei și fiecare parte din cântec este bine-lucrată și rar întâlnești improvizări în scenă. Christopher Pravdica, chitara bass în Swans, a glumit pe seama abilităților sale și cică nu se știe dacă va mai fi în trupă, însă noi am văzut ce face el cu bassurile în scenă — fiecare piesă avea solo-uri pentru el, îmbinate cu mișcări nebune, dar și armonioase.

Nu am mai avut ocazia să-i întâlnim pe ceilalți, decât atunci când luam autografele. Doar că Phil Puleo, tobele din Swans, ne-a spus că ne-a văzut în primele rânduri. „Am auzit că ați venit de undeva departe, nu?”, ne-a întrebat Phil. Și noi ne-am dat seama că ei, cei din Swans, au vorbit în culise, înainte de concert, despre grupul ăsta de moldoveni, care a venit doar pentru dânșii.

Christoph a spus că și-a schimbat complet atitudinea față de showul ce l-au avut în acea seară — de parcă au cântat mai mult pentru noi, de parcă a avut mai multe responsabilități din cauza noastră. Sau datorită nouă, pentru că showul a fost excepțional. Ai fi putut vedea cum Gira îi dirijează pe toți, cum au conversație de asta nevăzută, dar înțeleasă doar de membrii trupei, iar în cazul în care făceai poze — cum îți arunca priviri odioase sau, și mai rău, putea să-ți indice frumușel cu chitara că Nu! Nu face poze! Nu se poate!

Dar tu ai ales să nu mergi la Swans.

Totuși, mi-a reușit să fac poze datorită Sarei, membru al echipei Swans. M-a sfătuit not to be a dick about taking pictures, pentru că am auzit că Gira mai ia și telefoanele sau aparatele foto, dacă îl deranjează, și le pune frumușel pe boxele din scenă până la final de concert. Nu am fost lipsită, însă, de priviri indignate din partea lui Gira. Dar tot el mi-a zâmbit atât de frumos când am cerut autograful, pentru că m-am recunoscut că am stat la mai puțin de un metru de el și am savurat 6 piese timp de 2,5 ore de concert.

Ei sunt oameni foarte drăguți și amabili!”, mi-a spus Sarah. „Ei discută cu fanii lor, îi ascultă și fac turnee ca să-i mulțumească, într-un fel, pentru loialitate”, a adăugat ea. De asemenea, ea a mai meționat că Swans, în curând, vor avea o pauză mai lungă, întrucât turneele nemărginite îi obosesc pe toți din echipa lor.

Și da, am stat mai mult de o oră ca să avem un full house cu autografele celor din Swans. Și, până la urmă, am rămas doar 5 cei mai norocoși moldoveni, cu toate autografele în mână, mii de impresii frumoase și mulțumiți de cea mai reușită zi din călătoria noastră la București.

Ținem să menționăm că Little Annie, cea care a deschis concertul, împreună cu clapetistul Swans, Paul Wallfisch, ne-a încântat cu capacitățile sale vocale care au combinat frumos brutalul și armonia.

Text: Ilona Spesivțev
Poze: Ilona Spesivțev, CrustUnicorn