Eva Mocanu este o tânără artistă, studentă la arte, care care a îndrăgit culorile încă de la o vârstă fragedă. Eva creează portrete și compoziții neobișnuite, despre care ne povestește chiar ea, în cele ce urmează.
 

„Îmi amintesc cum, la vârsta de vreo 5 ani, m-a luat mama de mână și m-a adus la o școală de arte pentru copii, unde frecventam lecții de pictură și sculptură. De atunci am îndrăgit culorile și am înțeles că hmm, dacă-ți pui pensula după ureche, iar degetul mic sprijinit de foaie, înseamnă că hah, faci artă.

În prezent, învăț design interior și sunt studentă în ultimul an, ce simte cum proiectul de diplomă îi suflă în ceafă și așteaptă să fie proiectat.

Dacă ar fi să vorbesc despre ramurile artei plastice, păi cred că le-am încercat pe toate, mai puțin însă arta monumentală. Mă regăsesc totuși în pictură și grafică – zona de confort e tare dulce.

Ce este arta pentru mine? – O, această întrebare cred că merită un răspuns profund sub formă de citat, dar eu nu aș vrea să îl citez acum pe Picasso, Degas sau Schiele, așa că personal, cred că arta este portretul unui ciclop trist, reprezentat într-o manieră realistă, care tare-și dorea să aibă trei urechi, dar a ajuns să fie o vază ce face parte dintr-o natură statică.

Mă inspiră singurătatea, creioanele proaspăt ascuțite și oamenii cu care fac eye-contact în transportul public. De obicei, schițez chipuri omenești pe care îmi place să le transform în personaje și să le dau nume exotice, dar mai proiectez și interioare, fie ele case de locuit sau spații publice. Unde? Hmm, nu cred că există un loc anume unde pictez, cu toate că mă simt inspirată într-un auditoriu pustiu cu o sursă de iluminare naturală și niște Kings of Leon pe fundal.

Visul meu? Serios? Tot ce-mi trece prin cap acum e: Visul meu este să pot desena cu două mâini concomitent…să pot desena ceva adecvat.

Ceea ce mi-aș dori să realizez este realizabil, așa că eu lucrez și realizez.”