Vineri, 21 octombrie, ora 19:30, Cinema ODEON, la Zilele Filmului Românesc.
ORIZONT (2015), 93 min.
Regie: Marian Crişan
Scenariu: Marian Crişan
Imagine: Oleg Mutu
Distribuţie: András Hatházi, Rodica Lazăr, Bogdan Zsolt, Valeriu Andriuţă, Emilian Oprea
„Orizont” spune povestea lui Lucian (András Hatházi) şi a Andrei (Rodica Lazăr) – soţ şi soţie, care, încercând să îşi găsească „norocul”, preiau în administrare o cabană pierdută undeva în Munţii Apuseni. Lucrurile par să meargă bine până când Lucian realizează că tot ce se întâmplă pe munte şi la cabană e controlat de Zoli (Bogdan Zsolt), un cap al mafiei tăierilor ilegale de păduri.
Unul dintre reprezentanţii celui de-al doilea val de regizori din Noul Cinema Românesc, Marian Crişan a câştigat în 2008 premiul Palme d’Or pentru scurtmetraj la Festivalul de la Cannes, cu „Megatron”. „Morgen” (2010), debutul său în lungmetraj, i-a adus un Premiu Special al Juriului la Locarno şi trei trofee importante la Salonic: cel mai bun regizor, cel mai bun actor (András Hatházi şi Yilmaz Yalcin, ex aequo) şi FIPRESCI. În 2012 realiza al doilea lungmetraj, drama „Rocker”, prezentat la San Sebastian. Cu un scenariu inspirat din nuvela „Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, thrillerul „Orizont”, al treilea său film, a avut premiera mondială în toamna lui 2015 la Tallinn Black Nights Film Festival. De asemenea, Marian Crişan a regizat recent miniseria „Valea Mută”, produsă de HBO.
Damnare
Comparativ cu „Morgen” şi „Rocker”, precedentele filme ale lui Marian Crișan, „Orizont” probează mărcile unui film de gen – thrillerul – și indică spre o uşoară schimbare de direcţie estetică.
Regizorul se îndepărtează puțin de zona tematică şi chiar stilistică ce părea a-i fi mai apropiată și păstrează foarte strânse legăturile noului său film cu cele două surse de inspiraţie: nuvela „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici şi în special clasicul lungmetraj (cu elemente de western) „La Moara cu noroc”, realizat de Victor Iliu în urmă cu șase decenii.
Dramaturgia şi construcţia unor secvenţe se ghidează destul de fidel după filmul lui Victor Iliu, fiind implicit vorba şi de un elegant omagiu. Scheletul narativ este în bună măsură păstrat, fiind doar ajustat și plasat în România contemporană (cu trimitere la un subiect intens dezbătut – mafia pădurilor), pentru a răspunde sensibilității momentului.
În substrat, „Orizont” încearcă să mențină ideea damnării, a blestemului pe care îl atrage dorinţa oarbă de bani – o temă universală și mereu valabilă.
Marian Crişan testează o combinaţie mai puțin încercată până acum în cinematografia română, dar care pare că începe să fie tot mai folosită: pe convenția de film realist şi cu teme ancorate în societatea românească, el adaugă elemente din arsenalul unui thriller, evidențiate ca atare.
În primul rând, tropii narativi: liniștea unei familii venite într-un loc necunoscut pentru a administra o pensiune și a face bani este perturbată de apariția celui care pare satrapul zonei și a oamenilor săi. De aici, povestea se complică, iar filmul capătă aspectul unei radiografii lucide a relațiilor de putere și a slăbiciunilor omenești, astfel că pasul până la crimă este oricând posibil.
Extrem de prezentă pe coloana sonoră, muzica originală a lui Cristian Lolea joacă un puternic rol, și asta pentru că accentuează misterul locului în care a ajuns noua familie, induce un sentiment de nesiguranță și creează o așteptate în rândul publicului că ceva tragic este posibil să se întâmple. Există o lentoare în „Orizont”, în ton cu introvertirea și calmul aparent al protagonistului (jucat de András Hatházi, actorul care se făcea remarcat în primul lungmetraj al lui Marian Crișan, „Orizont”), dar care ascunde însă tensiuni mocnite și gata oricând să izbucnească.
Imaginea lui Oleg Mutu este, intenționat, mai puţin expresiv-impozantă decât de obicei, dar sugerează, discret, o anume atmosferă rece, neprietenoasă, în culori estompate. Nici regia lui Marian Crişan nu oferă prea multe artificii spectaculoase – este mai curând clasic-invizibilă şi pusă în slujba limpezimii plotului.