Între băieții îndesați în costume de bicicliști, cu căști care te duc cu gândul la filmul ”Alien” și cuplurile care închiriază biciclete ca să se plimbe duminca prin parc ne aflăm noi, oamenii normali, care pedalăm (sau ne gândim că ar trebui să pedalăm) din următoarele motive.

Pentru că locuiești în Chișinău, știi cât de importantă poate fi o gură de aer proaspăt și cât de puțin țin unii localnici la relația lor cu apa și săpunul. Desigur, nu e ca și cum orașul lui Chirtoacă miroase mereu a primăvară, dar orice iz e mai binevenit decât parfumul mâncătorului de murături care-și sprijină burta de tine la ora 8 dimineața în microbuzul 110.

Fă un calcul simplu. Câți bani lași lunar în mâinile grăsuțe ale taxatoarelor de troleibuz sau la șoferii de microbuz ascultători de manele? Cu acești bani în cel mult un an îți poți lua o bicicletă la mâna a doua care te poate duce unde vrei și când vrei, fără ca să-ți ceară niciun bănuț.

Uite-te un pic la fețele celor care merg în mașini sau în transportul public. Fiecare pare ocupat cu orice (un telefon, căști, o carte, la urma umei!), numai ca să nu întâlnească privirile altor oameni. Parcă se sufocă și abia așteaptă să ajungă din punctul A în punctul B. Oamenii de pe biciclete sunt mai veseli. Din experiența mea de pedalat de mai puțin de un an am aflat că în Chișinău cicliștii se salută între ei, iar eu și o prietenă chiar am primit bomboane odată, în timp ce așteptam la roșu, de la un necunoscut misterios pe două roți. Îți poți face prieteni aici și aici.

Atunci când ești pe bicicletă, bula imaginară în care se închid oamenii dispare, ești mai aproape de orașul tău, iar că vederea pe care ți-o oferă mersul pe două roți nu se compară cu cea dintr-un troleibuzul cu geamurile acoperite de reclame la detergent.

Niciun miting cu sute de mii de participanți nu ne va duce în Europa. Și cât timp politicienii țării luptă cu corupția și alte ciume ale secolului, noi putem să ne învățăm să aruncăm gunoiul la coș, să spunem ”mulțumesc” la piață sau la magazin și să reducem emisiile de dioxid de carbon din atmosferă pedalând în loc să mergem cu mașina.

Să fim sinceri, o bere n-a provocat niciodată accidente rutiere. Totuși, sunt sigură că există șoferi care au plătit amenzi cu această ocazie. Vă imaginați vreun polițist care să te oprească și să te pună să sufli în alcooltest în timp ce vii cu bicicleta de la Tipografie pe la 2 noaptea?

Poți să dai foc abonamentelor de la yoga, shaping sau taekwondo. Bicicleta este o sală de forță gratuită și pe care o poți lua oriunde cu tine. Iar dealurile din Chișinău îți asigură un set minunat de exerciții cardio.

Cu ajutorul invenției pe două roți poți dezvolta o rezistență bună nu numai la pedalat și urcat dealuri, ci și la cucerit noi culmi în dormitor. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puteți încerca. Deși trebuie să recunoaștem un adevăr dureros – oricât de practice și comode ar fi, costumele de bicicliști nu sunt sexy!

Cu un lacăt de 25 de lei îți poți parca vehiculul aproape oriunde în orașul ăsta. De un copac în parc sau un panou cu Natalia Gordienco. Pentru că încă nu sunt foarte populare, șansele ca cineva să-ți fure bicicleta sunt încă foarte mici, comparativ cu orașele europene care au piste.

Trebuie să mergi cu bicicleta pentru ca șoferii și pietonii să știe că tu exiști, pentru ca Dorin să facă mai multe piste. Pentru că, spre deosebire de Berlin sau Amsterdam, Chișinăul e un oraș care încă își formează o imagine. Și câte de bine și frumos ar fi dacă în imaginea lui s-ar regăsi cât mai multe biciclete.

Text: Anastasia Condruc